23 aprilie 1989

Vremea se răcește ușor, mai accentuat în nordul și centrul țării. Cer variabil, mai mult noros în nord și est. Acolo cad ploi pe arii relativ extinse cu caracter de averse însoțite izolat de descărcări electrice. În alte regiuni plouă mai ales după-amiaza. La munte, trecător, precipitațiile vor fi sub forma de lapoviță și ninsoare. Minime termice între două și zece grade, mai scăzute în depresiuni. Maximele se situează între zece și douăzeci de grade. Pe alocuri va cădea bruma.

Se publică panoul fruntașilor în întrecerea socialistă pe primul trimestru al anului, viitorii candidați la titlul de Eroi ai Muncii Socialiste. Clasamentul a fost alcătuit pe baza rezultatelor obținute până atunci și a punctajului general, „stabilit potrivit indicatorilor prevăzuți în criteriile de organizare a întrecerii.” În industria de extracție a cărbunelui în subterană conduce Întreprinderea Paroșeni. La producția de energie electrică pe bază de cărbune, Întreprinderea Electrocentrale Oradea. La extracția țițeiului și a gazului metan, Schela de producție de gaze naturale Târgu Mureș. Printre rafinării, prima este Întreprinderea Rafinăria Brașov. În domeniul metalurgiei feroase, conduce Întreprinderea de fier Vlăhița. În domeniului tehnicii de calcul și al echipamentului pentru telecomunicații și automatizări conduce Întreprinderea Electroaparataj. În exploatarea lemnului, premiul întâi revine Întreprinderii forestiere de exploatare și transport Piatra Neamț. La prelucrarea cauciucului și a maselor plastice, pe primul loc se clasează Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc Brașov. La textile-bumbac, Întreprinderea Firul Roșu din Tălmaciu, Sibiu iar la confecții Întreprinderea de confecții „Mondiala” din Satu Mare. La categoria construcțiilor industriale, conduce Trustul Antrepriză Generală de Montaj Utilaj Chimic București, iar la transporturi feroviare, Regionala de Cale Ferată Brașov. În industria alimentară, la morărit/panificație, pe locul întâi este Întreprinderea de morărit și panificație Dâmbovița. În avicultura de stat conduce Întreprinderea de stat Focșani, iar în domeniul comerțului cu amănuntul întrecerea socialistă pe primul trimestru e condusă de Întreprinderea Comercială de stat mixtă Huși.

Costin Tuchilă și Tristan Mihuță ne spun în paginile Scânteii de ce pionieria este o „școală a educației patriotice, revoluționare.” În primul rând pentru că „bazele educației complexe, revoluționare a tineretului din România se pun încă de la cea mai fragedă vârstă.” Cum începi să miști puțin în universul cenușiu al epocii Ceaușescu, cum începi să fii înregimentat în comunitățile preșcolare, la creșă și grădiniță, ești supus primelor forme de învățământ. Aici sau „în clasele primare” educație nu înseamnă doar „inițierea în universul cunoașterii, (...) ci, prin acțiunile în cadrul organizației pionierilor și șoimilor patriei, parcurgerea unei etape fundamentale în formarea spiritului revoluționar, a conștiinței comuniste, patriotice, a viitorului cetățean.” Așadar, nimeni nu scapă. Dar nu s-ar spune că vor, mai ales că Ceaușescu le acordă atâta atenție și a acordat atâta încredere Organizației Pionierilor încât le-a dăruit copiilor „cinstea de a avea în culorile cravatei de pionier, culorile tricolorului românesc.” O cinste pentru copii și un angajament, scriu cei doi gazetari, că vor munci și vor trăi în spirit revoluționar, „urmând neabătut exemplul înaintat al comuniștilor.” Au descoperit după ce au luat știință de „viața și activitatea organizației de pionieri din județul Arad” că această organizație este una revoluționară, „cu o bogată experiență în procesul educării comuniste, politice a pionierilor și șoimilor patriei, antrenați cu deplină responsabilitate cu pasiune și dăruire în activități de elena tineresc, de profundă rezonanță civică.” Asta pentru că pionieria acoperă chiar anii în care copilul este mai maleabil, mai receptiv, când se conturează personalitatea iar „trecerea la o nouă etapă, cu responsabilități sporite în plan cetățenesc, social, va fi cu atât mai lesnicioasă, cu cât întregul complex de activități pionierești va avea o bază metodică substanțială modernă” care să-l pregătească și pentru viața de utecist, următoarea treaptă de îndoctrinare. Doar printr-o cooperarea pe orizontală și pe verticala educației politice, la terminarea clasei a opta, adică în principiu la depășirea vârstei de 14 ani, elevul este format ca viitor cetățean și „familiarizat cu organizarea, organismele, activitatea UTC. Faptul că la Arad organizația tinerilor comuniști colaborează cu pionierii din județ la toate nivelurile, este „demn de luat în discuție” pe un ton admirativ și demonstrativ. Gheorghe Feieș, prim-secretar al comitetului județean UTC, le spune celor doi gazetari că „Această colaborare începe prin munca de îndrumare a instructorilor UTC pentru detașamentele de pionieri” care-i coordonează în diverse activități cum ar fi „de la vizitarea mărețelor ctitorii ale Epocii Nicolae Ceaușescu, a obiectivelor industriale, întâlniri cu tineri muncitori fruntași în producție, spectacole și activități cultural-artistice, excursii documentare, la acțiuni de muncă patriotică, de educație civică, juridică, sanitară, de pregătire militară.” Toate acestea nu se petrec haotic, ci periodic după un calendar clar stabilit. De pildă, pentru întărirea disciplinei în școli au fost organizate „echipe de ordine și disciplină care se deplasează în locurile publice frecventate de tineri, pentru a cunoaște și înrâuri comportamentul acestora.” Dar nu se implică doar UTC în condiționarea mintală a copiilor ci și inspectoratul județean și organizația de partid. Maria Bucur, inspector școlar general spune că, sub coordonarea organizației UTC și supravegherea organizațiilor de partid, Organizației pionierilor „îi revine un rol important în realizarea unei educații complexe, în formarea și stabilizarea unor componente motivațional-axiologice și atitudinal-comportamentale ale personalității omului nou, constructor al societății socialiste, în cultivarea nobilelor sentimente de dragoste față de patrie, de partid și popor, față de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, față de tovarășa Elena Ceaușescu, a căror eminentă activitate revoluționară reprezintă un exemplu de excepțională însemnătate pentru toți tinerii patriei noastre.” Dar există și exemple concrete. Prin tradiție, la începutul lunii mai peste 3500 de tineri participă la acțiuni sub genericul „Eroii de la Păuliș” dedicat tinerilor victime ale fascismului. Se fac evocări la monumentul eroilor căzuți în lupta împotriva fascismului, se organizează întâlniri cu activiști PCR, concursuri sportive și de pregătire pentru apărarea patriei. Apoi mai sunt acțiunile din ciclul „Patrie română, țară de eroi”când elevii vizitează cele circa 50 de muzee și puncte muzeistice școlare din județ. O altă probă concludentă a școlii pionieriei este multitudinea de formații calificate pentru etapa republicană a Festivalului Cântarea României (211 în care sunt implicați peste zece mii de elevi) Rezultatul? „O școală mândră de noile condiții de muncă și viață, de învățătură, de care se bucură toți copiii patriei în Epoca Nicolae Ceaușescu, condiții de împlinire a idealurilor fiecăruia, de deplină manifestare a avântului tineresc, revoluționar.”

Nicolae Dan Fruntelată e emoționat pe prima pagină a Luceafărului de luminile de la capătul tunelului. „Este o clipă de sărbătoare a istoriei noastre. Un prag de pe temelia căruia o națiune își privește cu demnitate viitorul.” Pragul acesta este reprezentat de mormanul de cuvântări ținute de Ceaușescu în ultima vreme, în principal de cel prin care șeful suprem anunța că România și-a plătit datoriile externe. „Sunt cuvinte care fac miezul de aur al unei cronici. O cronică despre noi, cei care suntem, despre muncă și speranța de aici și de acum, ale unui popor întreg, condus de partidul comuniștilor, având în fruntea sa pe Bărbatul care a dat strălucire de destin, prin fapta și gândirea sa revoluționară, prezentului românesc.” Lumea sărăcește, spune el, și iată o țară, una singură, România, a reușit să-și recapete „totala independență.” „Un popor având un proiect limpede, așezat pe temeliile trainice ale realizărilor ce există pretutindeni în patrie ca niște repere pe care nu le poate, nu le va putea contesta nimeni, niciodată.” Nicolae Dan Fruntelată, redactor-șef al revistei Luceafărul și unul dintre cei mai slugarnici poeți de curte din dictatură, a trăit să vadă aceste repere contestate. Nu i-a păsat prea mult pentru că a sărit în barcă alături de Ion Iliescu. La începutul anilor 1990 a fost secretar de stat în guvernul Văcăroiu, unul dintre artizanii afacerii Eterna și fascinanta Românie. Astăzi lumea a uitat și pare un scriitor de treabă, chiar dacă lipsit de talent.

La Pitești se desfășoară a XII ediție a Simfoniei lalelelor. Treizeci și patru de unități horticole din țară expun aranjamente florale și flori din producția proprie. Institutul de cercetare și producție pentru pomicultură din Pitești are cel mai extins spațiu de expunere și vinde arbuști, pomi și flori doritorilor. Și-au anunțat prezența Institutul de cercetări pentru legumicultură și horticultură Vidra, Stația de cercetări pomicole Cluj, Întreprinderea de producere a legumelor Pitești, sere din Arad și Codlea, precum și horticultori din Caracal.

Doina Jela scrie în Telejurnalul de noapte: „Expresie de newspeak - comerț condiționat. Aceasta înseamnă obligația de a cumpăra, să zicem, un borcan de spanac, sau de tocană de legume, dacă vrei unul de gem. Sau invers. Se pratică și la cărți și nimeni, dar nimeni, după ce s-a inventat expresia, nu mai crâcnește. Dacă un lucru are nume, înseamnă că existența lui este justificată, uriașă găselniță. Râsul lumii este că dacă, totuși, crâcnești, ți se desface pachetul și ți se dă doar cartea pe care-o dorești. Altă expresie de newspeak: convertire a punctajului în notă. Adică o teză a primit 1,5 puncte. Numai 0,5 peste cel din oficiu, ceea ce e foarte puțin. El este de fapt, echivalent cu 4, care nu e punctaj, ci notă, şi ca cifră, e mai mare. Astfel că, dacă vrei ca lucrarea să nu pară atât de proastă, convertești punctajul în notă, 1 devine egal cu 4 și șefului tău nu-i mai plesnesc arterele la vederea atâtor note de 1.”

În topul muzical publicat de Andrei Partoș în Săptămâna la Secția română conduce Nicu Alifantis cu Ce bine că ești. Urmează Adrian Daminescu cu Nu poți uita și, pe locul trei, Aura Urziceanu cu melodia Mi-am amintit de mare. Pe următoarele trei locuri în ordine Dida Drăgan (Stau pe o margine de lună); Mihai Pocorschi (Cântă), Silvia Dumitrescu (Gândul meu curat); Gabriel Cotabiță (Noi rămânem oameni). La secția de muzică străină, pe primul loc se află Simple Minds cu Belfast Child. Pe locul doi, Debbie Gibson cu Lost in Your Eyes iar pe trei Mike & The Mechanics cu The Living Years. Urmează Michael Jackson (Leave Me Alone), Milli Vanilli (Don`t Forget My Number) și Fine Young Cannibals (She Drives Me Crazy). La secția de muzică populară pe primul loc se află Laura Lavric cu După mine, măi flăcăi urmată de Lucreția Ciobanu cu Sună codrule și răsună, Floarea Calotă cu Soare, soare, frățioare, Teodor Coraș cu M-ai crescut, maică, cu dor și, în fine, pe locul cinci Frații Florea cu Să mă văd codrule-n tine.

Tineri și mai puțin tineri vor să corespondeze. Liviu Codreanu din Târgu Jiu vrea să comunice pe teme de muzică (vrea informații despre Duran Duran, postere cu Billy Idol și George Michael, are adresele lui Elton John, Depeche Mmode, Limahl). Ștefan Constantinescu din București, face schimb de ilustrate, timbre ștampilate, calendare de buzunar. Dă la schimb colecția Săptămâna 1982-1987, Flacăra 1983-1986, Rebus. Valentina Vasilescu din București ar vrea să schimbe câteva vorbe cu cineva despre literatură, muzică, gimnastică... Narcisa Murgea din Slatina e interesată de muzică (V. Socaciu, London Boys, Double Take). Lui Marian Antonescu din București îi place poezia și oferă postere cu Bruce Lee, Modern Talking și The Shorts. Mihaela Gătej din Răzvad ar vrea să știe mai multe despre L. Groza, Sandra, Madonna, Oana Sârbu și e pasionată de film. Ionuț Rădulescu din Urziceni vrea să corespondeze pe teme de electronică, informatică, limba engleză, psihologie iar Lucian Salerno din Timișoara vrea să știe mai multe despre biologie, fizică, chimie.

La televizor de la ora 11.30 se transmite Lumea copiilor (color). Telefilmoteca de ghiozdan: Sinceritate, Premieră TV, producție RDG. La 12.25, emisiunea Sub tricolor, la datorie (color). La 12.40, Viața satului (color). Urmează o scurtă emisiune de știri, Telex, la ora 13.00 și apoi Album duminical până la ora 15.00 când programul se închide pentru a fi redeschis la ora 19.00 cu Telejurnal. 1 Mai – raport muncitoresc. La 19.20, Cântarea României (color) Omagiul țării conducătorului iubit. Armonii ale dezvoltării. Documentar. La 20.25 Film artistic: Cursa. La 21.50 Telejurnalul de noapte. Emisiunea se închide la ora 22.00

La Filarmonica George Enescu (Ateneul Român) are loc după-amiază Concertul corului Infantes Maris din Constanța. Tot pe scena Ateneului dar la 19.00, Seară de sonate. Mălina Dandara, vioară, Steluța Radu, pian (Beethoven, Enescu, Schumann). În sala Studio: Universul artei vocale. Dumitru Ionescu, bas, Luiza Avram, pian (Musorgski, Bunge, De Leeuw). La Opera Română Micul coșar (matineu), Concert de arii și canțonete (seara). La Teatrul de Operetă, la matineu Maratonul melodiilor. Seara se pune în scenă Paganini. La Teatrul Național în Sala mare se joacă la matineu Nu se știe niciodată. Seara se pune în scenă Hagi Tudose. În Sala Amfiteatru, dimineață, Un anotimp fără nume iar seara, Cineva te iubește. La Teatrul Bulandra (sala Măgureanu) Privind în jur cu ochi fără lumină (matineu); Trenurile mele (seara). La Sala de la Grădina Icoanei, Cântec despre mine însumi (matineu); Dansatorul magic (seara). La Teatrul Mic, Mitică Popescu (matineu), Astă-seară stau acasă (seara). La Teatrul Foarte Mic: Noapte bună, mamă. La Giulești (sala Majestic) Iarna când au murit cangurii (matineu); Așteptam pe altcineva (seara); iar la sala Giulești Cocoșelul neascultător (matineu); Regina balului. Ansamblul Rapsodia română a programat Un cântec pentru fiecare. Studioul de teatru IATC: Prof. dr. Omu.

Cursa (1975) este filmul de debut al lui Mircea Daneliuc. Scenariu tot Daneliuc și Timotei Ursu după o idee de Petru Vintilă. În rolurile principale, doi șoferi, Constantin Diplan și Mircea Albulescu, și soția unui miner, Tora Vasilescu. Filmul începe cu aere de ciné vérité: un reporter intervievează într-o uzină un inginer care vorbește ca la emisiunile de versuri patriotice revoluționare. Spune că au muncit din greu și că e o mândrie să livreze un agregat cu câteva zile înainte de data planificată. Ar putea ajunge Eroi ai Muncii Socialiste. Utilajul va ajunge la destinație cărat cu un camion condus de cei doi printr-un peisaj arid, monoton și deprimant. Tora Vasilescu are același drum cu ei. Își caută ca Vitoria Lipan soțul care o cam uitase. Cei doi șoferi chiar dacă duc zece tone de fier ruginit cu camionul, au o inimă în piept și li se scurg ochii după Tora care pare să nu-și dea seama că distruge o mare prietenie. Albulescu o alungă să nu le strice feng-shui-ul și camaraderia dar, după aceea, pleacă după ea, o regăsește, petrec o noapte castă împreună la niște cunoștințe de-ale lui din copilărie, în timp ce două zile Diplan conduce îndârjit înainte. La final, după ce imposibila piesă gigant ajunge la destinație, Tora află că, de fapt, soțul ei se căsătorise cu altcineva. Aveau acte în regulă, ba chiar noua soție era și ușor însărcinată. Aflăm că, de fapt,Tora nu era soție cu acte și astfel devine mai ușor pentru Mircea Albulescu să-și urmeze inima zburdalnică. Chiar și-așa, plin de teze și texte revoluționare, nu e un film cu totul prost. Iar unele secvențe de un comic involuntar fac din drama muncitorească o comedie vizionabilă.