Vineri 3 martie 1989

Soarele răsare la ora 6.50 și apune la ora 18.50. Meteorologii avertizează că vreme va fi, în general instabilă cu cerul temporar noros. Vor cădea precipitații, mai ales ploaie în est și centru. La munte va ninge. Temperaturile maxime se încadrează între patru și 12 grade iar cele minime între minus patru și plus patru grade.

Întreaga țară e în sărbătoare. Cel puțin așa cred Mircea Bunea și Nicolae Mocanu, reporterii Scânteii celebrând cei patruzeci de ani de la începutul lucrărilor plenarei Comitetul Central al partidului care a hotărât trecerea la cooperativizarea agriculturii românești. „A fost momentul - veritabilă bornă de istorie nouă - care a inaugurat un vast și complex proces revoluționar de făurire a agriculturii socialiste în țara noastră, de creștere continuă a producțiilor agricole, de dezvoltare materială și spirituală la scara tuturor localităților rurale ale României.” Evocare începe cu fotografia duioasă a țăranilor din Hărman primind pe ulițele satului invazia tractoarelor care marcau începutul sfârșitului micii proprietăți țărănești. „(...) semnificația extraordinară a acelui moment pentru întregul proces revoluționar care începuse în satul românesc devenea tot mai clară. Odată cu coloanele tractoarelor - care atunci, pentru prima oară, făceau să duduie pereții de case înșirați pe ulițe prăfoase - intrau, nevăzute și necunoscute, și cortegiile unor meserii care aveau să schimbe nu numai fața, ci însăși viața satelor noastre.” Pe scurt, tractoriștii au fost cei care au vestit o lume nouă având în față un drum „niciodată asfaltat, dar minunat.”

Grigore Călcâi, unul dintre băieții de pe tractoarele din fotografia cu pricina, are 79 de ani în 1989 și a primit Ordinul Muncii. Îi vorbește reporterului ca la carte: „Alianța dintre clasa muncitoare și țărănime, făurită de partidul comunist, s-a întemeiat și pe sprijinul material dat de sat. (...) A fost nevoie de multă muncă pentru ca să câștigăm încrederea oamenilor. Credeau că tractoarele le transformă ogorul în șosea, că le tasează terenul.” Adevărul e că nu a fost ușor și primii care „au întins mâna unii către alții au fost săracii, cei cu pământ foarte puțin și cei care abia fuseseră împroprietăriți de guvernul democrat popular.” Țăranii mai înstăriți nu au vrut, își amintește Gheorghe Tohăneanu, cooperator în vârstă de 80 de ani. „Proprietari din tată în fiu, obișnuiți cu gândul că pământul, atâta cât era, că nici ei n-aveau prea mult - era al lor, au înțeles mai greu avantajele muncii în comun.” Încet-încet s-au dat pe brazdă mai ales că toate tractoarele fuseseră naționalizate și trecute la CAP. „Abia în 1962 s-a încheiat cooperativizarea la noi. Doisprezece ani a durat aici procesul de înțelegere. Am umblat din casă în casă cu lămurirea. Unii ne primeau bine. Alții...”

În Covasna a început o perioadă a activităților politico-educative, profesionale și cultural-artistice dedicate pregătirii multilaterale a mecanizatorilor din agricultura” județeană. Sub genericul „Laudă muncii” au loc spectacole cultural-artistice dedicate mecanizatorilor agricoli. Nenumăratele acțiuni programate în aceste zece zile urmăresc „ridicarea nivelului de cunoștințe politico-ideologice și profesionale ale lucrătorilor din cadrul stațiunilor de mașini și tractoare, implicare lor mai fermă în soluționarea problemelor pe care le ridică noua revoluție agrară.”

Ion Marin și Mihai Dumitrescu provoacă consiliile populare din județul Călărași să spună dacă își știu și își promovează realizările notabile. Pentru aceasta au trimis un sondaj în care întreabă ce metode cred politrucii locului că ar trebui generalizate din stilul lor de muncă? Și la ce practici cred ei că trebuie să renunțe? În comuna Vlad Țepes, vicepreședintele consiliului popular, Vasile Sandu, spune că de când le-a venit de la județ un primar nou, tânăr dar cu experiență, lucrurile s-au pus în mișcare. E drept că sunt atâtea de făcut, pentru că nu au apă trasă, canalizarea este ca și inexistentă, trebuie reparate școlile și gardurile, căminul cultural e la pământ, la fel și dispensarul. Viceprimarul își face autocritica spunând că înainte mai mult leneveau căutând justificări pentru inerție. „Asta vrem să înlăturăm din munca noastră, justificările, de fapt lipsa de acțiune.” Ca niște adevărați cavaleri ai dreptății și adevărului, cei doi ziariști s-au dus și în comuna Dichiseni unde, spre mirarea lor, după ora 18 nu mai era nimeni. Nici măcar paznicul. L-au găsit cu greu pe secretarul adjunct al comitetului de partid, Gheorghe Micu. Acesta e și directorul căminului cultural din satul Coșlogeni și l-au rugat să le explice de ce arată de parcă ar fi părăsit ( fără gard, nezugrăvit, cu o încăpere transformată în bufet) . „Tovarășul” Micu dă vina pe „tovarășa primar”. „Iar unitățile de pe teritorul comunei nici ele nu ne ajută. Scândură pentru gard avem, zace aruncată de ani de zile în podul primăriei. ” Ziariștii sunt nemulțumiți că nu a apelat la acțiuni concrete de reparare a căminului cultural, de construire a gardului, mobilizând cetățenii comunei. Este ce ar trebui eliminat din practicile unui consiliu popular comunal: lipsa de conlucrare. Vicele nu conlucrează cu primarul și viceversa. Nici secretarul nu conlucrează cu ceilalți doi, dar colaborează cu ziariștii, pârându-i pe primii, deci un prim și însemnat pas înainte s-a făcut.

La Sf. Gheorghe a avut loc un colocviu interdisciplinar sau, după cum îi spune reporterul României libere, „ o prestigioasă manifestare politico-ideologică și cultural-științifică.” Este vorba despre colocviul „Știință și valoare” la care au participat „personalități marcante ale vieții spirituale românești,” diverși universitari, politruci din comitetele județene, orășenești și comunale, specialiști. Dar ce au discutat la acest prestigios for persoanele vieții spirituale? Diverse teme cum ar fi: Tehnică și umanism, Contribuția științei și tehnicii la dezvoltarea economică socială și la afirmarea noului model uman al civilizației socialiste, Noul model uman al civilizației socialiste în procesul afirmării umanismului revoluționare” și multe altele.

Educația continuă. La liceul seral din Galați învață o familie în aceeași clasă a X-a. Ion, Nedelea și Florin Pârlog sunt pe aceeași pagină de catalog. La serviciu tatăl și fiul sunt colegi de muncă la întreprinderea Apollo iar la școală sunt colegi de bancă toți. Acasă se ocupă de treburile gospodărești. Tatăl spune că s-a hotărât să revină la școală pentru că „și-a dat seama că cerințele producției moderne solicită cunoștințe noi.” Nici laboranta Nedelea Pârlog, exemplu de conștiinciozitate și ambiție profesională, nu s-a lăsat mai prejos. Așadar, întreaga familie stă cuminte în bancă, scrie corespondentul României libere Viorel Chiurtu, care nu uită să spună că notele pe care le ia familia Pârlog sunt dintre cele mai bune.

În curtea casei din Intrarea Armașului, nr.8 din sector 1 a dispărut un capac de canal. Nu este singurul. Acesta, aflat chiar la intrarea în curtea casei cu pricina era o capcană mai ales seara. De altfel, în canal a și căzut un copil de trei ani și „numai întâmplarea a făcut ca cel mic să se aleagă doar cu o sperietură zdravănă, dar consecințele puteau fi dramatice”, spune jurnalistul. Copilul a fost recuperat rapid însă canalul încă nu are capac. Nici celelalte. „Faptul trebuie să constituie un semnal de alarmă, deopotrivă pentru cei ce se ocupă și răspun de securitatea acestor instalații edilitare, ca și pentru asociațiile de locatari care, în alte cazuri, au întârziat să semnaleze operativ asemenea situații.”

La televiziune de la ora 19 Telejurnalul, apoi la 19.25, Agricultura socialistă sub semnul marilor împliniri, Documentar artistic (color). Producție a Casei de filme unu. Scenariul A. I. Zăinescu. Regia Alecu Croitoru. La 20.40, România în lume. Documentar. (color) urmat, la 20.50 de Copiii cântă patria și partidul (color). Program muzical-literar-coregrafi susținut de formații pionierești laureate ale Festivalului național „Cântarea României.” La 21.10, Imagini din Maroc (color) Documentar. La 21.20 Univers, materie, viață (color), apoi Telejurnalul și închiderea programului la ora 22.

La Teatrul de Operetă ține afișul Tinerețea unui vis.

La Teatrul Național (Sala Mare) se joacă Actorul. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra se joacă Secretul familiei Posket (sala Schitu Măgureanu) și Cântec despre mine însumi (sala Icoanei). La Teatrul Mic, Mitică Popescu și la Teatrul Foarte Mic, Bărbatul și femeile. La Teatrul de Comedie, Scaiul. Teatrul Nottara a programat, în sala Magheru Floarea de cactus iar în sala Studio, Complotul miliardarilor. La Studioul de teatru IATC se joacă Prof. dr. Omu.

La cinematografe rulează Sub semnul marilor împliniri, Miracolul, De ce are vulpea coadă, Expediția, Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor, Chirița în Iași, Misterele Bucureștilor, Miezul fierbinte al pâinii, Primăvara bobocilor, Unde este un „nofelet”? Cine ești, călărețule?