Vineri 30 iunie 1989

Vreme în general instabilă. Cer variabil, cu înnourări mai accentuate în est, nord și centru. Acolo cad ploi mai ales averse, însoțite de descărcări electrice și izolat grindină. În restul țării, ploile cad pe arii mai restrânse. Izolat cantitatea de apă poate depăși 25l /m² pe parcursul a 24 de ore. Maximele termice se încadrează între 20-26 de grade în nord și 24-32 de grade în restul țării. Temperaturile minime se încadrează între nouă și 19 grade.

Din ședințe în ședințe, din plenară în plenară. Ca să capete legitimitate, deciziile adoptate în cadrul lucrărilor Comitetului Central trebuiau discutate și aprobate de Marea Adunare Națională care a făcut-o în ședința din 29 iunie în sesiunea a noua a celei de-a noua legislaturi a MAN. O formalitate, dar o nouă ocazie de propagandă și retorică paternalistă. Căci se anunță de îndată că MAN, „dând glas sentimentelor de cea mai aleasă stimă și prețuire, de dragoste și mândrie patriotică, a exprimat unanima și entuziasta adeziune față de Hotărârea plenarei CC” cu privire la realegerea lui Ceaușescu la Congresul al XIV-lea, „în înalta funcție de secretar general al PCR.” De altfel, ca să fie clar cum arăta democrația populară și consultarea maselor ziarele de propagandă publică pe prima pagină în casetă, cu litere roșii de-o șchioapă „Opțiunea întregului partid, opțiunea întregului popor: Unanimă și entuziastă aprobare a propunerii de realegere a tovarășului Nicolae Ceaușescu în funcția supremă de secretar general al partidului.” E vorba despre publicarea celor două hotărâri (în fapt una singură) luate cu două zile înainte la Plenara CC al PCR: prima referitoare la realegerea lui Ceaușescu, a doua privind organizarea Congresului XIV. Acesta se va desfășura între 20 și 25 noiembrie 1989 și va avea următoarea ordine de zi: Raportul CC cu privire la activitatea PCR în perioada dintre Congresul al XIII-lea și al XIV-lea și sarcinile de viitor ale partidului; Raportul Comisiei Centrale de revizie; Proiectul Programului-directivă cu privire la dezvoltarea economico-socială în cincinalul 1991-1995 și orientările de perspectivă până în anii 2000-2010 și alegerea secretarului general al PCR, a CC al PCR și a Comisiei Centrale de revizie.

Deja începe să curgă un puhoi de telegrame și mesaje adresate „celui mai iubit fiu al poporului român, ilustru conducător al partidului și statului, marele Erou între eroii neamului” (Comitetul PCR București) prin care se fac promisiuni hotărâte „ să transformăm legământul nostru solemn în faptă exemplară de muncă” asigurându-l pe Ceaușescu „că nu avem țel mai înalt decât acela de a munci fără preget, de a face totul pentru a întâmpina cea de-a 45-a aniversare” a zilei de 23 august și Congresul XIV cu cele mai mari realizări în toate domeniile de activitate” (Consiliul Central al UGSR). Ministerul de Interne, Consiliul Național al CAP-urilor, Comitetele județene PCR din Bacău sau Dâmbovița, Sibiu sau Mehedinți, Neamț sau Vaslui, Ministerul Minelor sau comuniștii de la metroul bucureștean, – cu toții îi scriu mesaje consistente, cuprinzând toți tropii propagandei și lingușelii de partid și de stat: devotamentul lor, dăruirea, abnegația, prețuirea lor fără egal. Îi spun că realegerea lui este „expresia voinței unanime a întregului popor, chezășie sigură a înfăptuirii măreței opere de edificare a societății socialiste (...)” Cei de la Ministerul de Interne îi promit că întregul personal al ministerului „va acționa, sub conducerea partidului, cu toată răspunderea și fermitatea pentru a da noi dimensiuni de calitate și eficiență întregii activități de apărare, împreună cu masele largi de oameni ai muncii, a cuceririlor revoluționare ale poporului, că își vor amplifica energiile și spiritul creator pentru a cinsti cu realizări deosebite marile evenimente pe care națiune noastră le întâmpină în acest an.” Și Ministerul Apărării Naționale are numai declarații „vibrante” și sentimente „fierbinți” față de Ceaușescu a cărui realegere reprezintă „o vie recunoaștere a uriașelor dumneavoastră merite în elaborarea și înfăptuirea politicii interne și externe a partidului” etc. și-i sunt cu toții profund recunoscători „pentru fundamentarea concepției și orientărilor strategice privind apărarea națională, pentru elaborarea și dezvoltarea doctrinei militare naționale, pentru grija și preocuparea permanentă cu care vegheați la securitatea operei de construcție socialistă pașnică, pentru activitatea consacrată întăririi capacității combative a armatei, a tuturor elementelor componente ale sistemului apărării naționale.”

Ceaușescu și-a făcut timp între ședințe și vizite de lucru să dea un interviu revistei algeriene Revolution Africaine, oficiosul Frontului de Eliberare Națională din Algeria (formațiune care a practicat intens terorismul în timpul Războiului algerian, între 1954 și 1962. Se spune că, după armistițiul din 1962, FNL a masacrat între 60 și 70 de mii de musulmani algerieni care făcuseră serviciul militar în Armata Franței. De asemenea, se spune că FNL a fost responsabili de asasinarea a peste 4000 de oameni în Franța.) Reporterii revistei vor să afle ce crede Nicolae Ceaușescu despre schimbări, modernizare și reînnoire. El preferă să se refere pentru început la schimbarea raportului de forțe pe plan mondial rezultat din lichidarea colonialismului, existența țărilor socialiste și a celor în curs de dezvoltare și nealiniate, dar mai ales a țărilor cu populație mare care trăiesc în subdezvoltare și sărăcie, spunând că nu s-a ajuns la o înțelegere profundă a actualei situații internaționale și la elaborarea unor măsuri eficiente pentru dezvoltarea acestora. Mai afirmă că doar țările socialiste și nealiniate se modernizează, nu și statele capitaliste unde „se încearcă să se acrediteze ideea că societatea capitalistă este atotputernică și nu s-ar confrunta cu probleme deosebit de grave.” Dar țările capitaliste continuă politica neocolonialistă „de asuprire a zeci și zeci de popoare”, menținându-se astfel pe linia de plutire. Cu toate acestea se confruntă cu șomaj, sărăcie, persoanelor fără locuință, criminalitate ridicată în fine, cu o retorică binecunoscută românilor de la televizor, din emisiunile „Din lumea capitalului.” Îi critică și pe socialiști pentru că, unii dintre ei, nu au făcut la timp analiza temeinică a realității economico-sociale, „nu au înțeles că socialismul nu se poate construi după șabloane, după `modele unice`, după concepții dogmatice” și că unele țări socialiste au ridicat la nivel de „principii”, de „lege” tocmai disfuncționalitățile doctrinare. Le spune reporterilor algerieni care se mulțumesc, probabil, să dea din cap, înțelegători și recunoscători, nu doar că îl deranjează stagnarea unor camarazi socialiști în colbul vechilor texte doctrinare, dar și că îl irită faptul că uneori aceste dogme sunt apărate de pe poziții de „subapreciere, chiar de negare a principiilor socialiste și întoarcere spre forme capitaliste, ceea ce reprezintă fără îndoială un lucru total negativ, împotriva intereselor popoarelor respective și a socialismului.” Însă îi asigură că nu poate fi vorba ca România să se reîntoarcă la mecanismele capitaliste căci, după ce au renunțat la efectele modelului unic, la „dogmatism”, adică după Congresul al IX-lea, au ajuns la concluzia că „socialismul trebuie realizat prin aplicarea creatoare a principiilor socialismului științific și a legilor obiective generale, corespunzător realizărilor din fiecare țară.” Și le face pe scurt o trecere în revistă a propriilor principii (dogmele lui) de autoconducere, autogestiune și autofinanțare „în toate domeniile de activitate”. „Am putea spune că am creat, de fapt, un nou sistem al democrației muncitorești-revoluționare, în care muncitorii, țăranii, intelectualii, alte categorii de oameni ai muncii participă direct la elaborarea politicii interne și externe a țării!” Este întrebat ce părere are despre sistemul multipartinic dar spune că partidele au apărut odată cu polarizarea lumii în săraci și bogați, când au crescut inechitățile sociale. Însă, odată cu întemeierea unei societăți bazate pe dreptate, pe echitate socială, după cum este constituită orânduirea socialistă, existența mai multor partide politice reprezintă un impediment. „Necesitatea democrației, asigurarea participării tuturor claselor și a întregului popor la conducerea societății pot și trebuie să fie realizate nu prin existența mai multor partide, ci prin forme noi de organizare și de participare a poporului la conducerea societății.” Și nu poate decât să se mire de felul în care dau unele țări socialiste înapoi, revenind la mecanismele economiei de piață: „ despre ce fel de democrație se poate vorbi în aceste țări în care cei care hotărăsc sunt monopolurile și unde, în realitate, se adâncește sărăcia, se înrăutățesc condițiile de viață ale poporului?” Gazetarii îl întreabă și de „modernizarea” și „sistematizarea” zonei rurale, spunându-i că „presa occidentală a publicat informații contradictorii” în legătură cu aceste procese. El vituperează: cine spune așa ceva să facă bine să viziteze România. Din 1968, când s-a decis reorganizarea teritorial-administrativă a țării, a vrut să obțină o dezvoltare echilibrată a tuturor județelor și zonelor țării. În cei douăzeci de ani trecuți, s-au făcut investiții în toate județele, s-au creat peste 180 de noi platforme industriale și s-au dezvoltat cele deja existente. Spune că tendința generală este ca lumea să se mute la oraș. Unele orașe s-au dezvoltat de 10-15 ori. „În București se observă mai puțin această creștere, pentru că am urmărit foarte atent să nu se ajungă la o concentrare foarte mare a populației în Capitală.” Spune că, în mare, a rezolvat problema locuințelor urbane (și că, până în 1995, va fi rezolvată complet) „Avem deja orașe în care se înregistrează un disponibil de locuințe.” În sate deopotrivă, spune el, au ridicat locuințe „pentru specialiști și muncitori” și i-au ajutat pe cooperatori „să-și construiască locuințe mai bune.” Au cele mai bune intenții: să dezvolte agricultura, să asigure ocrotirea sănătății, să îmbunătățească educația, comerțul și, în general, să aducă orașul la sat. „Ceea ce s-a scris într-o anumită presă occidentală vădește (...) o anumită necunoaștere, dar mai cu seamă o rea-credință și încercarea de a găsi un motiv pentru a se amesteca în treburile din România, spunând neadevăruri.” Dar despre încălcarea drepturilor omului, despre care se vorbește prin presa occidentală, ce poate spune, sunt curioși gazetarii algerieni. Ceaușescu spune că e adevărat că, la Conferința pentru securitate și pace de la Viena, România a refuzat să semneze unele documente „care conțin formulări ce reamintesc de perioada Evului Mediu și prin care unii ar dori să reglementeze ce să se facă în România sau în alte țări.” În vreme ce țările capitaliste nu au vrut să treacă în aceleași documente prevederi referitoare la drepturile omului: dreptul la muncă, asigurarea retribuției egale pentru muncă egală, asigurarea locuințelor, a educației, și alte probleme „deosebit de importante, privind adevăratele drepturi ale omului.” Iată, România e criticată că nu încurajează emigrarea când se știe că astfel își racolează țările capitaliste creierele. Asta deși România acordă constant vize și facilitățile corespunzătoare „celor care doresc să-și reunească familiile”. Dar e adevărat că nu încurajează politicile de emigrare: „Noi considerăm că cetățenii unei țări trebuie să rămână acolo unde s-au născut, să lucreze, să muncească, să lupte pentru a realiza dezvoltarea economică și socială a țării lor.” Mai mult, spune Ceaușescu, emigrarea în sine este, de fapt, o încălcarea a drepturilor omului „pentru că ea înseamnă desprinderea oamenilor de natura în mijlocul căreia s-au format, de locurile în care au crescut, iar acest lucru este contrar drepturilor omului.” În fine, despre problema națională, spune că a considerat mereu că „încercarea de a împărți oamenii după naționalități a servit numai cercurilor reacționare capitaliste, celor care au dorit să asuprească popoarele, să-și asigure dominația.” România ce a făcut, în schimb: a asigurat deplina egalitate. Educație, cultură, economie – de toate pentru toți. În ultimele luni de viață, Ceaușescu e mulțumit de ce a făcut și le recomandă și altora să-i urmeze exemplul.

Continuă întrecerea în recolte aduse din condei. Recordurile mondiale la orz pe hectar sunt depășite sistematic de nenumărate CAP-uri din zone care, uneori, nici nu aparțin celor de fertilitate maximă. În județul Mureș, CAP Cristești raportează că a produs 9080 g/ha. În județul Alba, Unitatea agroindustrială Alba Iulia anunță că a produs 8275 kg/ha. În județul Maramureș Unitatea agroindustrială Baia Mare raportează 8210 kg/ha. În județul Giurgiu, CAP Naipu transmite o telegramă fericită anunțând că a produs 8370 kg/ha în vreme ce CAP Cucuruzu spune că a făcut 8304 kg/ha iar CAP Gostinu, 8250 kg/ha. Îi promit cu toții lui Ceaușescu că se vor ocupa și de recoltarea grâului cu același succes, vor strânge legumele și fructele, vor acorda „o atenție deosebită” recoltării și depozitării furajelor.

Steaua București a câștigat pentru a șaptesprezecea oară Cupa României la fotbal. Competiția se desfășoară sub auspiciile „Daciadei.” Meciul finalei a avut loc pe stadionul municipal din Brașov, în prezența a 30 000 de spectatori. Steaua a întrecut cu 1 la 0 formația Dinamo București. Singurul gol al meciului a fost marcat în minutul 66 de Hagi printr-un șut puternic tras în plasa lui Stelea de la mai mult de 20 de metri. În finala Campionatului republican de juniori care a avut loc pe același stadion Universitatea Craiova a întrecut cu 3 la 1 formația Steaua București. Au înscris pentru craioveni Cristescu, de două ori, și Papa. Pentru bucureșteni a înscris Puiu.

În topul muzical publicat de Andrei Partoș în revista Săptămâna (a lui Eugen Barbu și CV Tudor) la secția română pe primul loc este Luiza Petcu cu melodia Firul de lumină. Pe locul doi, În fiecare zi, a Loredanei Groza iar pe trei este La plimbare, cu Crina Mardare și Doru Căplescu. Pe următoarele locuri sunt Mirabela Dauer (Dormeau pe o frunză două stele); Rick Dandel (O zi) și Mihai Constantinescu (Dimineața în culori). La secția străină pe primul loc e Sam Brown cu Stop. Urmează, pe doi, Holly Johnson cu Love Train și pe trei Depeche Mode cu Everything Counts. Urmează pe patru, cinci și șase Donna Summer (This Time I Know It`s For Real), Jason Donovan (Too Many Broken Hearts) și U2 (cu B.B. King), When Love Comes to Town. La secția de muzică populară pe primul loc este Ghiță Baciu cu Fetele de la Cicir. Pe doi este Lia Lungu cu Pe dealul cu florile. Apoi Floarea Tănăsescu și În vale la cherhana. Pe locul patru este Viorica Sandu cu La Buzău pe o mărgioară iar pe locul cinci este Domnița Săbăduș cu Bade, bădișorul meu.

La televizor, programul începe la ora 19.00 cu Telejurnalul. La 19.25, Epoca Nicolae Ceaușescu – epoca marilor înfăptuiri revoluționare (color). Cetăți ale muncii și creației. La 19.45, România în lume. Documentar. La 20.05, Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu – program de muncă și acțiune revoluționară. Modernizarea înseamnă mai bune organizare a întregii activități, reducerea consumurilor, creșterea producției și ridicarea calității, a nivelului tehnic al producției. La 20.25, Copiii cântă patria și partidul. Program literar-muzical-coregrafic în interpretarea unor formații laureate în Festivalul național „Cântarea României.” La 20.45, Învățământ – cercetare – producție. Responsabilitatea comunistă a educatorului. La 21.05, Univers , materie, viață. Emisiune de educație materialist-științifică. Din tainele pădurii. Episodul 1: Pădurile climatului temperat. La 21.35, Bijuterii muzicale. La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00.

În Sala mare a Teatrului Național, reprezentație de balet pentru copii Pasărea măiastră. La Filarmonica George Enescu (sala Studio) Seară de sonate. Monica Boboc – vioară; Ioana Neculau – pian. La Teatrul de Operetă: Mamzelle Nitouche. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, în sala din Schitu Măgureanu se joacă Mizantropul iar în sala Grădina Icoanei, A treia țeapă. La Teatrul Mic e pe afiș Astă-seară stau acasă. La Teatrul Foarte Mic, Noapte bună, mamă. La Teatrul Nottara în sala Studio, Cuibul. La Giulești, sala Majestic, Așteptam pe altcineva. Ansamblul artistic „Rapsodia Română” are în program spectacolul Meridiane folclorice. La Teatrul Ion Creangă se joacă Mary Poppins iar la Țăndărică, sala Victoria, Oul buclucaș.