Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 8 iunie 1989


1955 - Cele două linii forestiere construite pe şantierele naţionale ale tineretului la Cerna Jiu şi Osana Cracău sunt date în exploatare. Fototeca online a comunismului românesc, cota 197/1955

Joi 8 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.31 și apune la ora 20.58. Vreme din ce în ce mai frumoasă în cea mai parte a țării, mai puțin centrul și nord-estul țării unde se menține instabilă cu cerul mai mult noros. Pe alocuri, averse cu descărcări electrice. Dimineața pe alocuri în sud-vestul și centrul țării dar și la munte se produce ceață. Temperatura în creștere. Maximele se vor situa între 18 și 24 de grade în centrul și nord-estul țării și între 24 și 30 de grade în rest. Minimele termice nocturne vor fi cuprinse între 8 și 18 grade.

Ca să nu fie acuzați că au pierdut legătura cu masele, autoritățile comuniste organizau audiențe. Era și sursa cea mai directă de turnătorie. Cooperarea cu autoritățile de partid și de stat era, zice-se, o formă a participării directe și responsabile a cetățenilor la rezolvarea problemelor sociale. Pentru aceasta, spun gazetarii de la România liberă, e necesar un dialog permanent, nemijlocit deschis și constructiv „între oamenii muncii și organele de partid și de stat”. Fără colaborare nu e viață în societatea socialistă. La cele mai înalte paliere ale partidului fusese dezbătut recent Raportul Comisiei pentru analiza activității de soluționare a propunerilor, sesizărilor, reclamațiilor și cererilor oamenilor muncii adresate Consiliului de Stat și de Miniștri. „Asemenea analize, extinzându-se și asupra activității similare a organelor de partid și de stat, a organelor democrației muncitorești-revoluționare, presei și radioteleviziunii se efectuează periodic,” practică încurajată și reglementată după Congresul IX al partidului. Pentru Ceaușescu, chiar și vizitele de lucru pe care le efectua prin țară erau o formă de a consulta masele de oameni. El spune că vizitele, alături de dialogul permanent cu muncitorii, țăranii și intelectualii și marile adunări populare „au devenit un sistem democratic de conducere, cu poporul și pentru popor.” Cum se materializa acest dialog permanent cu oamenii află gazetarul României libere de la Gheorghe Dragomir, primarul din Călărași, specialist în legătura cu masele. El spune că dialogul permanent cu cetățenii este organizat și desfășurat sub diverse forme „de la audiențe și întâlniri periodice cu cetățenii la sediul consiliului popular, la locul lor de muncă sau în circumscripții, adică pe teren, în cadrul Tribunelor democrației și în timpul consfătuirilor „pe anumite probleme”, până la adunările cetățenești în care primarul prezintă „dări de seamă în fața cetățenilor”, care hotărăsc soarta orașului împreună cu administrația. Toate aceste forme de contact cu oamenii sunt definitorii „pentru stilul de muncă al organelor locale de partid și de stat.” Primarul merge și mai departe cu umilința spunând că totul se poate rezuma astfel: „primarul să se simtă permanent cetățean de rând al obștii respective, iar fiecare cetățean să se considere și primar!” Ca să se convingă, jurnalistul asistă la audiențele date de prim vicepreședintele Consiliului popular Decu Orășeanu. Unii ar vrea să-și schimbe apartamentele. Alții reclamă primirea unui apartament descompletat cu lipsuri la uși și instalații sanitare. Altora la intră apa de pe terasa blocului în casă. Călărașul era pe atunci un oraș jumătate demolat, se construiseră blocuri care nu aveau gaze, căldura ar fi trebuit să vină de la Combinat dar acesta mai degrabă nu funcționa. Viața orașului era întoarsă pe dos. Unii petenți voiau să-și schimbe locul de muncă. Alții să-și găsească unul. De ce nu se duc oamenii să-și rezolve problema serviciului direct la întreprindere? Decu Orășeanu spune că uneori accesul la directori e „mai anevoios”, alteori oamenii vin la primărie pentru că își imaginează că vor rezolva problemele mai repede, „cu sprijinul acreditatului lor în aparatul de decizie, la care și apelează”. Mai sunt unii care cred că doar la Consiliul popular „se poate hotărî o problemă de o atare importanță ceea ce vădește însă o necunoaștere a legilor și mecanismelor de aplicare a acestora în cadrul democrației muncitorești-revoluționare.” În ceea ce privește problemele locative, cei de la Consiliul popular invocă modernizarea orașului și restanțele constructorilor. Temele audiențelor i-au inspirat pe edili la organizarea altor ședințe: consfătuirile tematice. Acestea sunt vaste repertorii tematice care surprind ca o radiografie exactă temerile și preocupările oamenilor de rând: că nu au căldură, trotuarele sunt un dezastru, spațiile verzi la fel, nu există magazine, nici piețe, mici ateliere meșteșugărești sau transport în comun. Statul, altminteri atotprezent, îi lăsa pe oameni să se descurce singuri când era vorba de utilități sau viața de zi cu zi.

Peste o sută de tineri de la întreprinderea Proletarul din Bacău și-au propus să realizeze, sub deviza „Exportul – o carte de vizită cu însemnele tinereții”, peste producția planificată, 150 metri liniari de stofă și să recupereze 500 de kg de fier vechi. La Întreprinderea 1 Mai din Ploiești, 2500 de tineri au decis să execute finalizarea montajelor, reglarea și expedierea a două agregate de cimentare, pregătirea unei substructuri a instalației de foraj și să amenajeze două barăci de sondori. La fel și la Târgoviște, tinerii de la Întreprinderea de utilaj petrolier au realizat o „șarjă a tineretului” din materiale recuperate. La Brăila, Comitetul județean al UTC a organizat, la cabinetul județean pentru activitatea politico-ideologică, o consfătuire pe tema „Activitatea politico-educativă și științifică de dezvoltare a conștiinței socialiste, de ridicare a nivelului general de cunoaștere a tinerilor.”

La Centrul de Creație și Cultură Socialistă Cântarea României pentru tineret din Pitești vreme de trei săptămâni a avut loc un ciclu de manifestări „complexe” la care au fost aduși tineri din unitățile economice și școlare piteștene.A fost inaugurată cu un colocviu de știință și tehnică Săptămâna activităților complexe de educație materialist-științifică și umanist-revoluționară pentru tineret”. În cadrul aceleiași săptămâni au mai avut loc dezbaterea „Sectele religioase- atentat la demnitate și libertatea omului”, un dialog pe tema „Păstrarea echilibrului ecologic – condiție esențială a vieții pe planeta noastră”, apoi un simpozion „ Educația materialist-științifică și umanist-revoluționară a tineretului în lumina cerințelor formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu.” A urmat săptămâna cuprinzând Zilele științei și tehnicii pentru tineret în cadrul căreia au fost prezentate comunicări la sesiunea municipală de comunicări tehnico-științifice, apoi un concurs de creație tehnico-științifică și o expoziție de profil. Ultima săptămână a fost consacrată „activităților de educație revoluționar-patriotică.” Au avut loc manifestări culturale de genul vizite la Muzeul județean, concursuri Cine știe câștigă și seri distractive reunite sub genericul „Liberi, independenți și suverani.” Nici tinerii din Hunedoara nu au scăpat. Și acolo s-a organizat o Lună a activităților politico-educative, revoluționar-patriotice și culturale pentru tineretul județului.” Era a 22-a ediție, de astă dată dedicată serbării celor 45 de ani de la Revoluția de eliberare etc.etc. și Congresului al XIV-lea PCR. La Combinatul siderurgic de la Hunedoara a fost organizat simpozionul „Epoca Nicolae Ceaușescu- epoca tinereții noastre revoluționare” iar în alte unități economice din județ au fost organizate dezbateri pe tema „Lupta poporului român pentru libertate și independență națională.”

În Gorj, la Padeș s-a organizat un moment evocator dedicat celor 168 de ani de la „revoluția” condusă de Tudor Vladimirescu. La spectacolul cultural-artistic care a avut loc cu această ocazie au participat formații ale tineretului din Târgu Jiu, Motru, Tismana și Bumbești Jiu care au interpretat „secvențe și tablouri sugestive, încărcate de un vibrant mesaj patriotic: Padeș-file de istorie, Moment panduresc, Imn vremurilor noi, Tineri în țara tinereții.” Apoi pe scenele amenajate sub cerul liber s-au produs și alte formații artistice, laureate ale Festivalului Național Cântarea României.

La Bârlad, în Sala mică a Centrului de creație și cultură socialistă Cântarea României, s-a desfășurat etapa municipală a concursului „Muncă, tinerețe, frumusețe”. Manifestarea, scrie Cornel Galben de la Scânteia tineretului, „a reunit zece dintre cele mai harnice, inteligente și chipeșe uteciste din unitățile economice și instituțiile bârlădene.” Au fost încurajate de circa două sute de susținători. Ele au urcat pe scenă și, pe lângă testul frumuseții, „decisive au fost probele artistice și de perspicacitate, dar și ținuta vestimentară și cea scenică.” Aproape toate frumoasele târgului au susținut un recital de sezon din lirica eminesciană și doar două s-au încumetat să și cânte câte-o melodie de muzică ușoară: fosta câștigătoare de anul trecut, Lenuța Guliman, și Liliana Grigoriu care a fost foarte aproape să-și adjudece premiul cel mare din 1989. Pe podium au urcat în ordine: Marcela Mocanu, 19 ani, vânzătoare la ICSAP, care a devenit Miss Bârlad. Apoi Liliana Grigoriu (20 ani, cojocărească la Cooperativa Elanul) și pe locul trei Loredana Andone (20 de ani, confecționeră la Întreprinderea de Confecții). Competiția a fost urmată de o paradă a modei prezentată de cooperativele meșteșugărești locale.

Florian Ene locuia lângă Gara de Nord și spune că atunci când a primit repartiția în acel bloc s-a bucurat pentru că în fața blocului său se afla „un parc bine îngrijit, cu flori care mai de care mai colorate și mai parfumate.” Parcul era admirat de toți trecătorii însă nu peste multă vreme „aspectul inițial a dispărut, Poteci de tot felul au devenit alei de circulație.” Iarba și florile au fost călcate în picioare „iar amintirea fostei grădini mai persistă doar pe ici, pe colo.” Apoi părculețul a ajuns în administrarea Hotelului Nord care a desăvârșit distrugerea: a distrus tot ce era bun și a construit magazii pentru ambalaje și garaje. Leagănele și toboganele puse pentru distracția copiilor au fost luate lși aruncate, lăsându-i pe aceștia fără bucuria de a se juca într-un părculeț.” Se tot vorbește că parcul va fi reamenajat însă nimeni nu face nimic concret. „Ar fi bine dacă forurile competente ale sectorului 1 ar trebui pe aici pentru a vedea cum s-a degradat ceea ce ani de-a rândul s-a păstrat cu grijă și răbdare a mobiliza cetățenii la refacerea parcului.” Că de ar fi fost să fie, tot cu mâna de lucru a oamenilor, gratuită și mereu disponibilă ar fi fost refăcut.

Costache Agachi era pictor amator. Picta pictură naivă și expunea pe unde putea. În toamna lui 1988 a fost invitat să participe cu ceva lucrări la Expoziția anuală de artă naivă vernisată în Pitești. A avut trei lucrări (Stație de metrou în București, Pod peste Dâmbovița la podul Grozăvești și Peisaj – Casa lui Moș Ion Roată). Expoziția urma să se închidă în ianuarie și pictorul să primească înapoi lucrările. Avea de ele pentru că se înscrisese la altă expoziție organizată în București. A trimis chiar scrisoare pentru a le reaminti organizatorilor de înțelegerea inițială. Însă timpul s-a scurs fără ca pictorul să-și recupereze lucrările. „Cei care au organizat acea acțiune cred că sunt obligați a-mi da un răspuns sau mai exact a-mi trimite lucrările.” Dar răspunsul întârzie și pictorul își deplânge naivitatea de a se fi dus la expoziția de artă naivă pentru a contribui și el „la popularizarea prin mijloace proprii a acestui tip de artă a realizărilor poporului nostru.” Acum tot ce-și dorește este să recupereze pânzele.

Ioan Apolzan își povestește, într-o scrisoare, aventurile pe care le-a avut la întoarcerea din stațiune. A fost ca tot românul, la Băile Felix unde s-a distrat de minune. Se întorcea acasă refăcut și odihnit. A venit cu un tren de noapte, acceleratul 422, până la Copșa Mică. „Pe tot drumul ușile vagonului unde am avut loc rezervat nu s-au închis, fiind practic smulse din lăcașul lor, iar la compartiment geamul nu se închidea. Ca atare am ajuns la destinație atât de răcit încât a trebuit să urmez un tratament medical.” Ca să pună cireașa pe tot, în tot trenul era întuneric beznă iar controlorul nu a putut lua nicio măsură. I s-a spus că în felul acesta s-a circulat toată iarna.

La Moscova a avut loc prima sesiune comună a celor două camere ale Sovietului Suprem. S-a decis numirea lui Nikolai Rîjkov în funcția de președinte al Consiliului de miniștri al URSS. El va forma guvernul și va propune Sovietului Suprem spre aprobare componența guvernului.

Clasamentul golgheterilor pentru trofeul Gheata de Aur este dominat de români. Pe primul loc Dorin Mateuț, cu 38 de goluri înscrise. Este urmat de Baltazar de Morais de la Atletico Madrid cu 32 de goluri. Urmează apoi Marcel Coraș cu 31 de goluri și Gheorghe Hagi cu 29 de goluri. În concursul special pe aparate din cadrul Cupei Mondaca, concurs de gimnastică desfășurat în Las Tunas, Cuba, Florentina Câmpureanu s-a situat pe locul I la sol.

De vânzare: „Convenabil, casă cărămidă, multiple dependințe, la curte cu grădină mare și pomi fructiferi, viță de vie, cultură crizantemă albă, extratimpuri pe rod, apropiere Alexandria”; „Telecolor, Dacia 1310 perfectă stare, aparate foto, stație și picup Philips, boxe 50W, mobilier și alte diverse obiecte casnice”; „Mașină cusut bărbătească, electrică”; „Diverse lucruri casnice și decorative, îmbrăcăminte, vase gherghef pentru țesut covoare”; „Dalii, cactus, tuberoze, bulbi gladiole Oscar, Brașov...”; „Radio Gloria, Melodia cu picup, computer Atari 88 KO, calculator științific Casio.

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnalul. La 19.25, Pe drumul înfăptuirii noii revoluții agrare. La 19.45 File de florioasă istorie (color). Umaniști români în istoriografia universală. La 20.05, Laureați ai Festivalului național „Cântarea României” (color). La 20.35, Tinerețe -educație – spirit revoluționar (color). Însușirea temeinică a profesiei, expresie a răspunderii pentru progresul patriei. La 20.35 Film serial (color): Cei care nu dispar. Producție a Televiziunii bulgare. Episodul 6. La 21.50, Telejurnalul de noapte. Programul se închide la 22.00.

La Filarmonica George Enescu în sala Studio, Treptele afirmării artistice. Andreea Berindean – pian. Mirela Costescu – pian. În Sala Mare, Concert simfonic. Dirijor: Szalman Lorant. Solistă: Luminița Rogacev. Orchestra simfonică a Filarmonicii din Tg. Mureș. La Opera Română, balet pe muzică din Tristan și Isolda, Carmen și Bolero. La Teatrul de Operetă, Contesa Maritza. Teatrul Național are pe afiș în Sala mare, Ploșnița. În sala Atelier, Ultimul set. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala din Schitu Măgureanu, Mizantropul. La Teatrul Mic se joacă Maidanul cu dragoste. La Nottara, Taifun (sala Magheru); Pensiunea doamnei Olimpia (sala Studio) La Giulești (sala Majestic), Cum s-a făcut de a rămas Catinca fată bătrână. Studioul de teatru IATC are programată piesa Mobilă și durere.

Pe micile ecrane rulează Cuibul de viespi, În fiecare zi mi-e dor de tine, Viața ca o povestea, Maria și marea, O vară cu Mara, Ar trebui să fie mereu duminică, Cuibul salamandrelor, Comisarul, Șatra, Caz cu caz nu se potrivește.

Cuibul de viespi (regie și scenariu Horea Popescu 1987) este ecranizarea piesei Gaițele (1932) de Alexandru Kirițescu. În rolurile principale Ileana Stana Ionescu, Tamara Buciuceanu, Coca Andronescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gheorghe Dinică, Alexandru Repan. Este o critică amară a societății burgheze, cu o atmosferă îmbâcsită de meschinărie, provincialism și obscurantism într-atât de șarjată că devine tot mai incredibilă pe măsură ce filmul avansează în toate nișele sale narative, oscilând între grotesc și dizgrațios. Plin de umor negru și funerar. Chiar și crâșma La leacu durerii unde se petrec unele scene are ceva descompus, de criptă, poate din pricina muzicii lăutărești parcă mortuare. Planturoasele dive ale cinematografiei românești au găsit un loc ideal pentru a-și etala jocul ușor isteric și monoton inexpresiv. Se plimbă ca Parcele prin oraș marcând casele cu morți sau muribunzi, nefericite de fericirea altora, bârfind, mereu grăbite la priveghi sau la parastase. Cu toate acestea, filmul are calități incontestabile și reprezintă dacă nu o sinteză a României interbelice, cum s-ar fi vrut, o altă sinteză, la fel de fidelă, a mentalităților și moravurilor din perioada comunistă.

Facebook Forum

Multimedia

Ce cred parlamentarii români despre diurna șefului AEP?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:19 0:00
Mai mult
XS
SM
MD
LG