Miercuri 1 noiembrie 1989

Soarele răsare la ora 6.52 și apune la ora 17.06.Vreme relativ caldă pentru această perioadă, mai ales în sud, sud-vest. Cer variabil cu înnorări în nord și nord-vest. În această regiune, plouă pe alocuri. Ceață pe alocuri mai ales în sudul și sud-estul țării. Temperaturile minime se situează între zero și 10 grade, maximele termice între 10 și 20 de grade, ușor mai ridicate în zonele deluroase din sud.

Dumitru Mazilu, raportor pe probleme de drepturile omului pe lângă biroul ONU din Geneva a elaborat o Notă referitoare la 131 de cazuri de încălcare a drepturilor omului în România (Gabriel Andreescu, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Andrei Spleșu, Doina Cornea, Radu Filipescu). Securitatea îl pune sub urmărire.

Profesor dr. Panait I. Panait, director al Muzeului de Istorie și Artă al municipiului București e de părere că noua istorie a patriei este izvor „nesecat” de mândrie și de educație revoluționară. Pornește, cum altfel, de la Expunerea de la Plenara lărgită (din 24 octombrie) „amplă și riguroasă analiză de pe pozițiile materialismului dialectic și istoric a problemelor cardinale pe care le ridică edificarea noii orânduiri”; „document de excepțională însemnătate” care arată „cu pilduitoare consecvență” care e „menirea științelor istorice în activitatea ideologică, teoretică, politico-educativă.” Universitarul, ca om implicat în problemele istoricei, spune că își reînnoiește angajamentul „de a acționa pentru ca studiul și cunoașterea istoriei patriei să dețină un rol de primă importanță în activitatea ideologică și politico-educativă, să contribuie în mai mare măsură la formarea conștiinței socialiste, la făurirea omului nou...” Se laudă chiar că în muzeele din România nu s-a simțit nevoia valorilor aduse de aiurea, de vreme ce existau suficiente în spațiul danubiano-carpato-pontic pentru a satisface „cerințele de instrucție ale poporului, să dea răspunsuri incontestabile privind adevărul sorgintei etnice, simbiozei între popor și pământul său străbun.” A fost la inaugurarea unui muzeu în Jegălia și este încântat. Este un drept cuvenit colectivității de acolo, spune directorul, „unde noul se ridică zi de zi mai puternic, trăgându-și seva din istoria ce vine din mii de ani de locuire autohtonă și îndeosebi din deceniile care marchează biruința definitivă a socialismului în România.” Cum ar veni, doar prezentul poate da greutate trecutului, nu și invers. „Nu constituim muzee de dragul de a face ceva ci din îndatorirea sacră de a consemna acolo unde este dat, saltul spre zorii socialismului și comunismului.” Muzeul nu ar avea nicio noimă în absența faptelor prezentului: „contemporaneitatea muzeului stă la temelia înțelegerii perenității societății românești. De aceea, instituția muzeală îngemănează triada trecut-prezent-viitor într-o unitate indestructibilă, definitorie.Cu alte cuvinte, ”Cine controlează trecutul, controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul.” Muzeul, spune universitarul, capătă „calitatea tezaurizatorului de mărturii ale prezentului pentru perenitate.” Este motivul pentru care sunt muzee „puternice” în mai toate județele pentru că societatea românească e „mai unită ca oricând, își durează prezent pentru viitor în mod armonios și unitar.” Din această situare a muzeului mai degrabă pe coordonatele propagandei, reies și sarcinile lui: fiind contemporanul „celor mai ample transformări din lunga și strălucita istorie românească, el trebuie să selecteze dovezile definitorii, să decidă asupra folosirii acestora „atât în înțelegerea stadiului curent cât și în perspectiva lui firească” și pentru că sunt „martorii și înfăptuitorii unui pisc din îndelungata devenire a poporului” iar „grija pentru obținerea izvoarelor definitorii se impune ca o îndatorirea cu profundă semnificație istorică.” Muzeul este o piesă importantă a marii operații de facere a omului nou, de formare a unei clase muncitoare-intelectuale, țărănești-intelectuale: „Este o cerință fundamentală, pusă în slujba modelării omului nou, constructor și beneficiar, continuator al unei istorii care lasă în urmă mii și mii de ani și care pune acum postamentul viitorului strălucit al poporului român.” Pentru a fi eficient, muzeele trebuie să aibă o abordare interdisciplinară, să stabilească programe complexe de lucru cu publicul, să mențină caracterul dinamic al expozițiilor de bază. Iată câteva direcții pentru dezvoltarea pe viitor a activității muzeale: „Poporul – patria sunt realități date pentru vecie. Muzeul, ca oglindă fidelă a acestui binom este de asemenea o instituție perenă.”

Realismul socialist nu murise în 1989, doar se transformase. Cel puțin așa dă de înțeles E. Comarnescu în Informația. Creația artistică este oglinda timpului de „avânt constructiv pe care-l trăim,” a efervescenței creatoare caracteristică poporului. Artiștii sunt martori ai profundelor mutații economico-sociale pe care o străbătea țara și „însuflețiți de orientările formulate de secretarul general (...) văd în realitatea socialistă a patriei cea mai fertilă sursă de inspirație. Pentru a afla de la sursă amănunte despre înalta misiune socială de ridicarea nivelului general de cultură al poporului, gazetarul a stat de vorbă cu câțiva „creatori.” Prozatorul Vasile Băran i-a spus că material primă a cărților scrise de el a constituit-o mereu viața oamenilor cunoscuți, „a acelor oameni pe care înțelegerea învățămintelor istoriei i-a făcut să-și unească destinele cu cele ale comuniștilor, aflați în avangarda construcției socialiste.” El este fascinat de constructori pentru că a bătut șantierele ca să scrie reportaje. Crede că implicarea scriitorului în societate înseamnă a indica sensul vieții, semnificațiile „noilor dimensiuni ale personalității umane.(...) Eroismul cotidian al muncii constructive mi se pare a fi o trăsătură relevantă a omului nou și tocmai această trăsătură consider că trebuie să se regăsească la personajele exemplare ale operelor de artă.” Regizorul Virgil Calotescu, pasionat și el de petroliști și constructori, tocmai lucrează la un documentar-artistic dedicat marelui forum al comuniștilor și care se va numi „Congresul marilor victorii socialiste.” Spune că filmul îi va sintetiza vocația de o viață: „surprinderea omenescului din gestul creator al oamenilor.” Publicul va vedea marile ctitorii ale Epocii Nicolae Ceaușescu „care încorporează, semnificativ, tocmai rodul muncii poporului nostru, energia oamenilor (...) într-un cuvânt credința lor nestrămutată în temeliile trainice ale societății noastre.” El crede că un artist-cetățean trebuie să reverbereze în creații, „cele mai adânci fapte și sentimente ale concetățenilor tăi, să impui modele de viață care să rodească în cei care-ți receptează opera. Așa înțeleg eu îndemnul secretarului general al partidului (...) adresat slujitorilor arte, de a sorbi din izvorul veșnic viu al muncii și vieții poporului.” Iar compozitorul George Grigoriu „are ca dominantă a creației sale optimismul.” Este pasionat de mai mulți ani de cântecul patriotic, revoluționar „întrucât, exprimând elanul, cutezanța, este cel mai apt să-i însuflețească pe oameni în numele unor înalte idealuri sociale și morale.” A avut multe melodii cântate în cadrul Festivalului Cântarea României. Nu demult a compus „Marșul constructorilor”, un cântec „O inimă, o țară”, un „amplu” poem coral „O eră nouă, o țară nouă” și e foarte mândru de ele pentru că se simte „părtaș uriașei munci creatoare ce însuflețește întreaga țară și am orgoliul să cred că ecoul lor în conștiințe poate fi un imbold înaripat spre noi împliniri.”

ADAS propune o asigurare complexă a gospodăriei. Este o asigurare combinată în același contract fiind cuprinse: bunurile din gospodărie, unele cazuri de accidente produse la domiciliu etc. Sunt cuprinse în asigurare bunurile gospodărești, de la mobilier, la îmbrăcăminte și de la covoare ,a produse agricole. „Sunt cuprinse în asigurare, pentru 20% din suma asigurată și bunurile asigurabile luate în afara domiciliului.” Se dau despăgubiri în cazul pagubelor „provocate de unele riscuri” cum ar fi incendiile, trăsnetele, furtuna, explozii, ploaie torențială, avarii accidentale produse de instalațiile de gaze, apă, canal sau încălzire și altele.” Mai sunt asigurate pe lângă asiguratul nominal și persoanele accidentate în domiciliul asiguratului: soție sau soțul acestuia, părinții și copiii acestora, dacă locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul. Prima de asigurare se stabilește în funcție de mărimea sumei asigurate, solicitată de asigurat pentru bunurile din gospodărie.

Locuitorii de pe Strada Terasei de la nr. 3A se plâng pe unde apucă, inclusiv în gazetă, că de ani de zile trec cu teamă pe strada lor, prin dreptul blocului lor pentru că pe partea laterală „a fost montată o schelă încă din anul 1985. Lucrările s-au terminat, dar schela a rămas, constituind un real pericol pentru copii, care se joacă în jurul ei. Să nu aibă nimeni nevoie de schela respectivă?”se întreabă ei retoric. Gazetarii au întrebat mai departe și schela a fost demontată de ICRAL Berceni. Demontată și preluată în patrimoniu pentru că schela aparținea, de fapt, unui particular care o abandonase. Mihail Burcea, din strada Râmnicu Sărat, București, se plânge și el la gazetă că pe strada lui s-au efectuat lucrări „edilitare” în urma cărora au rămas munți de pământ „tocmai unde trebuia să se amenajeze un spațiu de parcare.” Se pare că petentul avea dreptate: IACEDB a promis că va evacua mormanul de pământ și va amenaja o parcare până în decembrie.

Octavian Andronic serbează zece ani de la punerea în funcțiune a primului tronson de metrou stând de vorbă cu Nicolae Stanciu, directorul Întreprinderii de exploatare Metroul București. Acesta îi spune că s-au înregistrat în total peste un miliard de călători. Inițial erau 16 milioane de călători anual, în 1989 erau 52 de milioane. Odată cu darea în folosință a Magistralei 2 numărul călătorilor s-a dublat. Vor fi, estimează directorul, 124 de milioane de călători pe cei 57 de kilometri dați în folosință. Se lucra la tronsoanele Sălăjan – Policolor și Barasarab – Pajura care trebuiau puse în funcțiune în 1991. Metroul reprezenta un sfert din totalul transportului în comun. Conform diagramelor, în 1989, cele mai solicitate stații erau Piața Unirii I, apoi Gara de nord, Sălăjan și Universitate. Pe magistrala 3, aflată încă în rodaj, cea mai solicitată era stația Obor. Viteza comercială este de 36 km/h dar poate ajunge și la 80 km/h. Timpul de așteptare era la ore de vârf de 3 minute pe tronsonul Eroilor -Republica iar pe Eroilor-Industriilor și Eroilor – Dristor 2 de 6 minute. În celelalte perioade la intervale de 5-8 minute sau 10-12

Se fac angajări: „Teatrul Țăndărică organizează miercuri 15 noiembrie 1989 concurs pentru ocuparea unui post de actriță mânuitoare păpuși. Limită de vârstă – 30 de ani. Condiție obligatorie – domiciliu stabil în municipiul București.”; „Întreprinderea de confecții și tricotaje București, încadrează urgent bărbați controlori poartă și paznici cu domiciliul stabil în București și Sectorul Agricol Ilfov, absolvenți de școală generală, cu stagiul militar satisfăcut”; „Opera Română din București încadrează următoarele categorii de personal cu domiciliul stabil în municipiul București: tâmplar universal; fochist medie presiune”

De vânzare: „Dormitor, cojoc bărbătesc 50, scurtă astrahan 46 damă, patine gheață copii”; „Pianină, binoclu câmp, balansoar. Cumpăr garsonieră, două camere”; „Calorifer electric și magnetofon Kashtan”; „Pătuț copil, bicicletă copil, storcător fructe, scaun pian, ceas Casio, minicalculator solar, lustră cristal, fotoliu stil, vaillant gaze, planșetă desen, radio Siemens, butoi tablă, geacă și blue-jeans prespălați, fotoliu pat dublu, broască ușă deosebită, cântar terezie”; „Statuete bronz, carpete persane, ceasuri colecție, rame tablouri”

În Sala Studio a Ateneului Român, Tinerii și marea literatură camerală. Pe scena Sălii Ateneului Român, Orchestra Camerata. La Opera Română se joacă Rigoletto. La Teatrul de Operetă, Suzana. La Teatrul Național, în Sala Amfiteatru, Drumul singurătății. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (sala Schitu Măgureanu), Privind în jur cu ochi fără lumină; la Sala Studio, Cântec despre mine însumi. La Teatrul de Comedie, Scaiul. Teatrul Mic are în program Cameristele. Teatrul Foarte Mic: Bătrâna și hoțul. La Teatrul Giulești, în sala Majestic se joacă Arta conversației. La Teatrul Ion Creangă, Toate pânzele sus. În Sala Savoy a Teatrului C. Tănase pe scenă, Savoy, Savoy! În sala Victoria a teatrului, De la tango la rock. Teatrul Țăndărică a programat în sala Victoria Aventurile lui Plum-Plum; iar în Sala din Piața Cosmonauților, O fetiță mai cu moț. Ansamblul Rapsodia Română are pe afiș Meridiane folclorice.