15 august 1989
Soarele răsare la ora 6.18 și apune la ora 20.21. Vremea este călduroasă, mai ales în sud, Cer variabil în est.Acolo izolat sunt posibile averse slabe de ploaie. În celelalte regiuni, mai mult senin. Izolat în centrul țării și la munte, dimineață se produce ceață. Maximele termice se situează între 28 și 36 de grade iar minimele între 12 și 22 de grade.
Arestată practic la domiciliu, Doina Cornea se refugiază în evocarea copilăriei. În jurnalul ei scrie pe 15 august, după ce face ordine între cărți, că a descoperit câteva aparținând tatălui ei și că „după adnotările și sublinierile pe care le făcuse tata, îmi dau seama că Fericirile și Vechiul Testament, cu evocarea atâtor situații existențiale asemănătoare celor pe care le trăiam în acea perioadă de asuprire, îi ofereau tatei sprijin moral.”Apoi rememorează duminicile familiei, cu slujba de la biserică și atmosfera pioasă, cu masa în familie luată sub privirile sever-gospodărești ale mamei care îi aștepta cu feluri îmbelșugate și cu grijă să cinstească bucatele într-o zi atât de însemnată. „E dureros să constat acum, când e prea târziu ( tata fiind mort, iar mama semilucidă) ce puține lucruri știu despre părinții mei, despre ființa lor profundă. Ce se ascundea, de exemplu, dincolo de felul tatei de a gândi și a acționa liber? Sfidarea deliberată a prejudecăților, a convențiilor din societatea burgheză: cum ar fi plimbările de după amiază cu pălărie melon, baston scump, mănuși, lănțișor de aur la ceas, dans, baluri, petreceri etc. Tatei nu-i plăceau reuniunile mondene, balurile unde-l târa mama, căci neînsoțită n-ar fi putut merge. Tata își făcea plimbările în zori, în natură, printre păsărele și murmur de izvoare. Dincolo de „libertatea” lui nu s-ar mai fi putut ascunde și un fel de timiditate, de teamă? Când, după invazia sovietică, realitatea a devenit amenințătoare, tata a devenit adesea omul lozincă „capul plecat sabia nu-l taie” aspru criticată de mama. Și pe drept!”
Ilie Schifor explică în Scânteia, versiunea oficială a contextului intern și internațional al actului istoric de la 23 August. Este o nouă pagină de propagandă care evacuează aproape cu totul, ca fiind lipsite de relevanță, partidele istorice, personalitățile aflate în fruntea acestora, Casa Regală, chiar și pe Ion Antonescu, distribuit în rol secundar, dacă nu de figurant al spectacolului eroic al PCR. A fost o revoluție victorioasă, spune Schipor, o luptă a poporului român „condusă de PCR, pentru eliberarea pământului patriei și restaurarea suveranității naționale”, luptă care a beneficiat „de cadrul strategico-politic creat de victoriile armatei sovietice, ale celorlalte forțe ale coaliției antihitleriste, ale mișcărilor de rezistență din țările ocupate de Wehrmacht.” O luptă care, s-ar zice, după succinta istorie făcută de Ilie Schipor, a fost câștigată încă de înființare de Partidul Comunist. Tot ce s-a petrecut după 1921 era o probă că partidul comunist se născuse câștigător, „stau mărturie acestei profunde realități istorice eroicele lupte ale clasei muncitoare, sub conducerea comuniștilor, pentru dobândirea de drepturi politice, economice și sociale, a libertăților democratice în perioada interbelică, amplele manifestări ale forțelor democratice românești” etc, totul culminând cu marea manifestație de la 1 Mai 1939 „în organizarea căreia contribuția hotărâtoare au avut-o tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu, opoziția fermă a poporului nostru față de declanșarea celei de-a doua mari conflagrații mondiale” etc. Așadar, succesul fără egal obținut prin actul de la 23 August s-a datorat, spune politrucul, faptului că a fost pregătit minuțios și în detaliu de partidul comunist „care a analizat în permanență situația revoluționară internă și dinamica evenimentelor internaționale.” Ilie Schifor a scris, după 1990, cărți despre prizonierii români din URSS. A fost șeful Serviciului Comemorare eroi și programe educative în cadrul Oficiului National pentru Cultul Eroilor. Este astăzi ministru consilier pe probleme politice la Ambasada României în Federația Rusă
Pentru că propaganda internă pare că nu-i mai ajungea lui Ceaușescu, România liberă publică pe pagina de știri externe un articol care redă o convorbire a lui George Nicolescu cu Hushan Ahmed Bagdadi, directorul Organizației de prietenie, pace și solidaritate din Irak. Pornind de la recenta vizită în România a unei delegații de activiști irakieni condusă de Bagdadi, acesta îl laudă pe Ceaușescu pentru politica internă care duce la succese peste succese nu doar pe plan economic și social, „dar și pentru dezvoltarea deplină a personalității umane, pentru ca fiecare cetățean al țării să aibă un acces deplin la libertatea economică și politică”. Apoi spune că a fost „impresionat de modul de abordare a necesității democratizării internaționale”. Bagdadi vorbește în termeni superlativi despre Ceaușescu și partidul comunist spunând că, în scurta vizită în România, „am reușit (...) să sesizez sensurile profunde, originalitatea și modul de aplicare a concepție României, a președintelui Nicolae Ceaușescu asupra democratizării relațiilor internaționale. Anume că drumul spre progres se află exclusiv pe terenul solid al păcii.” Apoi a lăudat relațiile de dragoste frățească între președintele Ceaușescu și președintele Saddam Hussein. Ceaușescu a vizitat de două ori Irakul și se așteaptă vizita lui Saddam Hussein la București. „Am colaborat bine înainte de conflict (de Războiul iraniano-irakian, n.S. Ș.), n-am întrerupt bunele raporturi dintre țările noastre nici în cei opt ani grei de război și sunt convins că în viitor vom coopera și mai fructuos.” Speră ca specialiștii români, la serviciile cărora Irakul a mai apelat și cu care colaborează și acum fructuos, „își vor aduce o nouă contribuție la sprijinirea efortului nostru de dezvoltare.” Se desparte cu iubire de români pe care-i consideră îndrăgostiți de muncă, „pentru că muncesc pentru propria lor bunăstare.Salut cu bucurie și mulțumire poporul român, care în timpul vizitei ne-a înconjurat cu căldură și prietenie, și-i doresc noi izbânzi și împliniri. Voi împărtăși aceste sentimente poporului irakian, care nutrește stimă și dragoste pentru poporul român, pentru ilustrul său conducător.”
Tot din categoria cultul personalității din străinătate, sunt finanțate diverse manifestări aniversare dedicate zilei de 23 August. La Praga, de pildă, politrucii de la ambasadă organizează o întâlnire cu reprezentații presei pentru a le spune versiunea oficială despre 23 August (victoria împotriva fascismului, dar și o revoluție antiimperialistă, antiburgheză, progresistă) și despre impactul venirii lui Ceaușescu în fruntea partidului în 1965. Ca să fie și mai convingători, au organizat și un stand cu cărți și publicații unde se aflau la loc de frunte operele lui Ceaușescu, proiectul Programului-Directivă și Tezele pentru Congresul al XIV-lea al Partidului. Au venit la această manifestare și reprezentanți ai CC al PC din Cehoslovacia, ai Ministerului Afacerilor Externe și alți oficiali. De asemenea, o manifestare similară s-a organizat la Pyongyang în Coreea comunistă unde s-a discutat pe documente ce a făcut România în ultimele cincinale și ce va face după Congresul XIV. A fost o adevărată ședință festivă de partid unde, de pildă, Kim Cean Sik, redactor șef adjunct la ziarul Nodon Sinmun „a dat o înaltă apreciere remarcabilelor succese obținute de poporul român sub conducerea tovarășului Nicolae Ceaușescu, unității de nezdruncinat a întregului popor român în jurul secretarului general al partidului”. O lecție de independență jurnalistică. A fost inaugurată și aici o expoziție de carte unde, „la loc de cinste”, adică peste tot, erau prezente lucrări din gândirea social-politică a lui Ceaușescu și volume din opera științifică a Elenei Ceaușescu. S-a mai inaugurat și o expoziție documentară cu fotografii ale României contemporane. La Biblioteca Română din Roma a fost organizată, de asemenea, o întâlnire în cadrul căreia s-a vorbit despre realizările României „în anii făuririi socialismului” și, evident, mai ales după Congresul IX fiind evidențiate „personalitatea și activitatea neobosită ale președintelui Ceaușescu.” „Actul de la 23 August” a fost prezentat ca momentul inaugural al unei noi epoci în existența multimilenară a poporului român „marcând trecerea la etapa istorică a edificării unei noi societăți pe pământul patriei.” A fost deschisă o expoziție documentară de fotografii care înfățișează „aspecte din viața nouă a poporului român în patria sa liberă și independentă” cum se exprimă Agerpresul apoi ansamblul Hora din Găești a prezentat un spectacol de cântece și dansuri de pe tot cuprinsul țări. Este o manifestare clonată în diverse capitale (Ciudad de Mexico, Ulan Bator, Nicosia, Ankara etc.) cu aceeași structură și același mesaj: 23 August a fost un moment revoluționar care a scăpat România de dictatura capitalistă. Iar eroul acestei Revoluții este Ceaușescu. De aceea nu se poate vorbi despre 23 August fără a vorbi despre El.
Este Ziua presei române (15 august). Cu 58 de ani înainte apărea primul număr ilegal al Scânteii. În Scânteia apare un articol evocator care clarifică raporturile presei cu partidul: „Anul acesta, nu peste multe zile, vom marca și împlinirea a 45 de ani de la apariția legală a ziarului, purtător de cuvânt al idealului comunist, cronicar și participant, în același timp, la eroica luptă a partidului pentru construcția noii orânduiri sociale pe pământ românesc.” De altfel, în primul număr legal al Scânteii ar fi apărut și un articol care purta semnătura lui Ceaușescu referitor la tineret. Peste 45 de ani, rolul presei nu s-a schimbat, participând la perfecționarea continuă a societății socialiste. Este o atmosferă „de vibrantă activitate politică și ideologică” pe tema documentelor Congresului PCR. Scânteia nu are nicio îndoială că „toți cei ce activează pe tărâmul presei, asemeni întregului nostru popor, exprimă deplina adeziune față de orientările acestor magistrale documente de generoasă deschidere spre viitor, de amplă cuprindere a proceselor economico-sociale interne și internaționale” și aplaudă frenetic decizia de realegere a lui Ceaușescu în funcția supremă de conducere în partid. Pentru lucrătorii din presă este un moment de introspecție, „de exigentă analiză a propriei munci”: și-au îndeplinit sarcinile, răspunderile încredințate de partid, de societate? Au reușit ei să transmită clar, fără echivoc, cuvântul partidului? Și-au concentrat forțele pentru unificarea eforturilor creatoare ale tuturor oamenilor în vederea înfăptuirii cu succes a obiectului partidului? Au desfășurat o activitate intensă, cum le recomandă Ceaușescu oamenilor de presă, pentru promovarea spiritului revoluționar, a noului în întreaga viață economică și socială? Scânteia dă răspunsul: „lucrătorii din presă sunt convinși de adevărul că izvorul forței și prestigiului presei noastre stă în conducerea ei de către partid” astfel că se angajează „să facă totul, să se dedice cu pasiune și dăruire comunistă muncii lor, pentru ca presa să slujească activ interesele fundamentale ale poporului, să fie sufletul său, să vibreze împreună cu el, să-i exprime și să-i promoveze cele mai scumpe aspirații întruchipate în activitatea partidului nostru comunist.” De aceea, în acel an plin de evenimente astrale și cruciale, „pentru ziariștii din patria noastră nu este legământ mai scump decât a face ca fiecare număr de ziar și de revistă, de emisiune de radio sau televiziune să se transforme în tot atâtea captivante tribune de propagandă, de la înălțimea cărora cuvântul de adevăr și de lumină al partidului să pătrundă în conștiința maselor de milioane și milioane de muncitori, țărani, intelectuali, să le dinamizeze și mai mult, mobilizându-le și mai puternic la înfăptuirea măreței opere de construcția a socialismului și comunismului.” Puțini au descris mai exact și mai cinic rolul presei în comunism ca aceste rânduri. Articolul nu este semnat pentru că era asumat, de fapt, de toți gazetarii acelei perioade, mulți dintre ei ajungând fără probleme, un an mai târziu, în fruntea presei democrate.
În Polonia, în chiar acea zi, Partidul Unit al Poporului și Alianța democraților, partide satelit ale comuniștilor, ies din alianță și se alătură Solidarității. Generalul Czeslaw Kiszczak, ultimul prim-ministru comunist al Poloniei, demisionează permițând formarea unui guvern necomunist. Tadeusz Mazowieczki, din partea Solidarității, este desemnat prim-ministru pe 19 august, Formula noului guvern necomunist este aprobată de parlament pe 24 august. Partidul Comunist nu mai are decât cinci ministere. Partidul Muncitoresc Unit Polonez s-a autodizolvat pe 29 ianuarie 1990. Nimic despre acestea în presa românească. Doar la Europa Liberă și BBC.
În Valea Zânelor din orașul-stațiune Covasna a avut loc a XXI-a ediție a serbării populare Nedeia mocănească. Au participat (ca artiști și audiență) localnici și mii de turiști veniți la odihnă și tratament. Spectacolele din 1989 au avut ca generic „Covasna omagiază sărbătoarea națională de la 23 August și Congresul al XIV-lea al PCR.” Spectatorii au putut vedea obiceiuri străvechi din acea regiune interpretate de formații cultural-artistice premiate la Festivalul național Cântarea României care, după cum spune Constantin Timaru, de la Scânteia „au adus cald prinos de recunoștință partidului nostru, conducătorului său iubit, tovarășul Nicolae Ceaușescu, omagiind marile realizării din anii de glorie ai României socialiste – anii perioadei inaugurate de cel de-al IX-lea Congres al partidului.”
Natalia Stancu face o trecere în revistă a eroilor reprezentativi ai actualității socialiste. Este vorba, firește, nu despre clica lui Ceaușescu, despre zecile de mii de politruci și activiști sau despre nenumărații români spălați pe creieri de propagandă (oamenii noi), ci despre eroii ficționali, filmici luați în discuție la un seminar pe marginea unei retrospective a filmului contemporan românesc, „Filmul – mijloc de informare, educare și modelare a personalității umane.” Au rulat Horea, Moromeții, O lumină la etajul X, Promisiuni, Miracolul, Vacanța cea mare... „o selecție reprezentativă, ce ilustrează, o dată cu unele direcții majore ale cinematografiei noastre, ținuta sa programatică, elaborată sub semnul generos al unei epopei naționale vaste, care să îmbrățișeze realitățile, aspirațiile și idealurile poporului nostru din timpuri imemoriale până azi.” Sunt filme care investighează „universul vieții interioare în determinările și intercondiționările ei social-politice”, filme despre procese și „mutații” de conștiință, despre schimbări de mentalitate și „atitudini revelatoare” etc. Această acțiune a avut loc în cadrul Lunii culturii și educației prin film, organizată de Comitetul județean de cultură și educație socialistă Hunedoara iar lista de filme de mai sus a continuat și cu alte producții... S-a organizat și o dezbatere consacrată filmului românesc la care au participat actori și realizatori de film printre care Mircea Drăgan și Florian Potra. Toți elevii și profesorii prezenți i-au asaltat cu întrebări, spune Natalia Stancu, „preocupați de decodificarea unor scene-cheie pentru mesajul patriotic, pentru semnificația etică a unor filme.” Întrebările și considerațiile celor din public au demonstrat cât de puternic au intrat în mintea lor metaforele și simbolurile din aceste filme. Apoi au discutat despre eroii de film, fiind extrem de apreciați eroii „ce se cer aleși din rândul categoriilor umane reprezentative pentru efervescența creatoare, constructivă a actualității socialiste”, tinerii simțind nevoie „să se întâlnească prin intermediul transfigurării, cu destinul unor personalități ale culturii și științei românești – filme ca acelea consacrate lui Mihai Eminescu, N, Iorga fiind așteptate cu interes.” Pe scurt, filmul contemporan își făcea treaba: modela și condiționa comportamentul tinerilor și le crea un univers aspirațional bazat pe conceptele eticii și echității socialiste. La urma-urmei, nu conta tipul de propagandă dacă la final din cinematograf ieșea omul nou.
În ultima zi a Campionatelor balcanice de atletism de la Seres, în Grecia, la concursul pentru femei, Ela Covaci a câștigat proba de 800 de metri. Cristina Matei pe cea de 400 m/garduri, Octavia Iacob, proba de înălțime, Mirela Dulgheru – săritura în lungime, Silvia Mehes – aruncarea greutății iar Iulia Negură, proba de 10 mii de metri. La concursul masculin, Eugen Popescu a câștigat proba de săritură în înălțime iar Marcel Tirle a fost primul la proba de aruncare a discului. Turneul internațional de fotbal desfășurat în orașul La Coruna, Spania, a fost câștigat de formația Bayern Muenchen care a întrecut în finală cu 4 la 1 formația Steaua București. În sala Floreasca din București s-au desfășurat finalele la Daciada pentru lupte greco-romane. La Berlin, în cadrul Dinamoviadei internaționale de atletism, Daniela Gămălie a câștigat proba de 400 de metri plat iar Jana Ciobanu a fost prima în competiția de aruncare a greutății. La concursul masculin, Costel Grasu a câștigat proba de aruncare a greutății. La proba de dublu fete din cadrul Turneului de tenis pentru juniori de la Bratislava, perechea Irina Spârlea/ Simone Petru și-a adjudecat locul întâi.
De vânzare: „ Vilă încălzire calorifer, numai schimb garsonieră – sau două camere comandare, chirie”; „Mobilă, covoare, plăci patefon și redresor auto”; „Wartburg 312 Lux perfectă stare funcționare, motor nou, Aștept provincia. Redresor, bormașină, pistol vopsit, trusă chei tubulare, inelare, fixe, menghină, bobine, conjunctor-disjunctor, diverse tehnice”; „Convenabil birou, masă externsibilă, scaune tapițate, bufet, toaletă, cuier”,,Instalație încălzire centrală, mașină spălat programare, radiator electric, furtun cauciuc pânzat”; „Videocasete sigilate, sufragerie vieneză, oglindă venețiană, mașină de cusut Pfaff, dormitor, covoare, frigider Zill, bibliotecă completă”; „Casă la curte cu grădină și pomi fructiferi, dependințe, apă curentă, canalizare, încălzire centrală, garaj, com. Bărcănești. Posed autorizație”; „Urgent predau contract două camere Bercefni, birou sculptat, vitrină, masă Chipendalle, fotolii, scaune, bufet vienez, studio, convenabil.”
Se cumpără: „Cojoc damă deosebit, de fabrică măsura 52, căciulă vulpe argintie 53-54, costum piele pantaloni și jachetă 44/46, geacă piele 46 sau 50, scurtă deosebită îmblănită 50/52, aparat ras electric, binoclu. Vând Dacia 1100 în funcțiune foarte avantajos”
La televiziune, la ora 19 Telejurnal. În întâmpinarea marii noastre sărbători naționale. La 19.20, Să trăim și să muncim în spiritul normelor eticii și echității socialiste. Patriotismul – dimensiune a angajării depline pentru înflorirea României. La 19.40, Industria – programe prioritare. În spiritul sarcinilor subliniate de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Plenara Consiliului Național al Oamenilor Muncii. La 20.00 Teatru TV. Passacaglia de Titus Popovici. Spectacol realizat în colaborare cu Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. La ora 21.15, Mândria de a fi cetățean al României socialiste. Performanța – proba datoriei împlinite. La 21.30, Din marea cartea a patriei. Embleme ale plrezentului, Producție a studioului de film TV. La 21.50 Telejurnal.
În Rotonda Ateneului Român, Laureați ai Festivalului național Cântarea României: Radu Ungureanu, pian. Cvartetul Serioso. La Teatrul de Operetă este reprezentație cu Contesa Maritza. Teatrul Mic are reprezentația spectacolului de sunet și lumină în Grădina Cișmigiu, Rotonda scriitorilor, Cântăm România de azi. La Teatrul satiric muzical C. Tănase în Grădina de vară Boema, Bună seara, Boema! Teatrul Țăndărică are spectactol în Tabăra Grozăvești cu piesa Puiul. Ansamblul artistic Rapsodia Română are pe afiș Meridiane folclorice.
În cinematografe, Cale liberă; Flori de gheață; Evadarea; Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor; Serata; Martori dispăruți; Maria și marea; Păstrează-mă doar pentru tine; O zi la București; Ciclul de filme: Filmul românesc – cronică vie a marilor prefaceri înfăptuite în anii Revoluției și construcției socialiste – Sub semnul marilor împliniri; Columna; Luna filmului pentru pace: Trenul; Porțile albastre ale orașului; Omul de pe Bulevardul Capucinilor; Felix și „lupul”; Cantemir.
