Miercuri 22 noiembrie 1989
„Congresul al XIV-lea al PCR, Congresul marilor victorii socialiste: Cu legitimă mândrie patriotică pentru mărețele împliniri ale poporului, dând expresie aprobării depline față de tezele și orientările cuprinse în Raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu, marele forum al comuniștilor își continuă spiritul înaltei răspunderi pentru prezentul și viitorul României socialiste,” titrează Scânteia cu litere de-o șchioapă. Mai erau 25 de zile până la declanșarea mișcărilor de protest din Timișoara și 30 de zile până pe 21 decembrie. Florin Antonescu scrie în Scânteia tineretului „înălțător este sentimentul spiritului revoluționar ce reverberează din plin, la cea mai mare intensitate, în sala marelui forum al comuniștilor români. Este sentimentul patriotic al mândriei de a trăi într-o țară mai liberă și mai înfloritoare decât oricând (...) Este sentimentul demnității generate de apartenența la un popor cu rădăcini multimilenare în această glie (...) Este sentimentul că țara se va ridica pe cote nemaiatinse de progres și bunăstare, având pe mai departe în fruntea sa (...) pe cel mai iubit fiu al neamului, căruia îi datorăm chipul luminos al României de azi, tovarășul Nicolae Ceaușescu.” Florin Antonescu a continuat să scrie intens și la fel de liber după Revoluție în Tineretul liber și Curierul național. El este activ și astăzi și scrie despre educație, starea școlii românești, olimpici în gazete relativ obscure.
Informația Bucureștiului întreține atmosfera revoluționară cu versuri. Unul dintre producătorii de rime este Ion Potopin, poet mediocru chiar și printre imunzii poeți de curte și de primă pagină. Simte enorm și vede monstruos: „Putere din puterea istoriei române,/ Ființă în ființa nemuritoare-a ei,/ Ne este Ceaușescu și-n inimi va rămâne/ Făuritorul unei mărețe epopei. // (...) Destinul nostru pace și comunism se cheamă,/ O lume-a demnității, egală tuturor,/ Spre care Ceaușescu ne-ndrumă fără teamă-/ Și totu-i cu poporul și-i tot pentru popor!” Alături de el, tot în cinstea Congresului, versifică Horvath Dezideriu: „A fi comunist înseamnă/ să deslușești în ziua de astăzi/ germenii zilei de mâine,/ Să înalți coloane infinite/ întru eternitatea patriei (...) În fruntea partidului, a destinelor noastre/ să fie reales cel din istorie venit/ să ne conducă zborul spre lumină!”
Congresul continuă cu motoarele încinse la roșu. Pentru Ceaușescu, ziua are 48 de ore. A participat între 9 și 14.10 la Congres, făcându-și timp și pentru altele. De pildă, să testeze relația cu tovarășii de drum. Interesant e că în agenda lui Ceaușescu nu e trecută întâlnirea pe care a avut-o marți cu V.I.Vorotnikov, vicepreședintele sovietului suprem al URSS, președintele Sovietului Suprem al RSFSR. Nu a considerat-o într-atât de importantă? Sau, dimpotrivă. Ceslav Ciobanu, interpret oficial pe atunci al înalților demnitari sovietici pe limba română, spune că la întrevedere au discutat nu doar tradiționalele teme „despre importanța consolidării cuceririlor socialismului, a cooperării și schimbului de experiență, ci și, în premieră, propunerea lui Ceaușescu de a fi convocată „o consfătuire a conducătorilor partidelor frățești pentru a găsi soluții la problemele stringente ale mișcării comuniste.” La acea întrunire la nivel înalt, liderii socialismului mondial s-ar sfătui și ar coordona activitățile „în numele revoluției și al socialismului”. Îl dădea exemplu, spune Ciobanu, pe Lenin în 1903 când a decis s-o ia de la început cu cei care doresc să salveze socialismul. „Dacă nu o vom face noi, atunci cine?” În versiune oficială, publicată de presă, se spune că s-au schimbat saluturi frățești și complezențe. Oaspetele sovietic ar fi apreciat importanța Raportului prezentat de Ceaușescu „relevând însemnătatea deosebită a forumului comuniștilor români pentru întreaga dezvoltare a țării.” Cu certitudine, traducerea raportului îi va fi parvenit și nu se poate să nu-i fi atras atenția considerațiile pe tema pactului Ribbentrop-Molotov și a efectelor dezastruoase ale acestuia. De altfel, știm că însuși Gorbaciov i-a scris pentru a-i atrage atenția să nu deschidă cutia Pandorei. Acum, la întrevederea cu oficialul sovietic spune că prezența acestuia „evidențiază bunele raporturi existente între cele două partide.” De asemenea, se spune în comunicatul oficial, au fost evidențiate relațiile de colaborare rodnică statornicite între partidele, țările și popoarele noastre, perspectivele largi de dezvoltare a acestor legături tradiționale în spiritul înțelegerilor convenite în cadrul întâlnirilor la nivel înalt”. Pe lângă demnitarul sovietic și cel chinez (Qiao Shi, membru al Comitetului permanent al Biroului Politic al PCC), s-a mai întâlnit marți cu alte opt delegații ale diverselor partide „muncitorești prietene”
A continuat întâlnirile și miercuri. De unii, ca de pildă Yang Hiong Muk, membru al Biroului Politic al CC, premier al Consiliului Administrativ al RD.Coreene se simte foarte apropiat și îi dedică 20 de minute. Altora, ca de pildă Iordan Iotov, secretar al CC al comuniștilor bulgari îl primește doar 9 minute. S-a văzut și cu reprezentatul Partidului Baas Arab Socialist din Siria, cu cel al Partidului Comunist Irakian, cu cel al Partidului Revoluționar Mongol, cu secretarul CC al Partidului Popular Revoluționar Laoțian, cu cel al Partidului Socialist din Yemenul de sud și cu acela al Biroului politic al Partidului Comunist din Israel. Și, desigur, l-a primit cu brațele deschise pe Jorge Risevet Valdes Saldana, reprezentatul Biroului politic al CC al Partidului Comunist din Cuba.
A mai avut timp după toate aceste întrevederi, unele cum spuneam scurte, de câteva minute, altele însă de douăzeci și chiar mai mult de minute, să convoace seara o ședință de lucru pe probleme de cadre. Între timp a avut audiențe sau a convocat binecunoscutele personaje casnice de zi cu zi: Curticeanu, „tovarășa E.C.”, C. Olteanu, V. Nicolcioiu (de trei ori!) și Eugen Florescu, șeful secției de presă. Între 14.10 și 16.09 a luat masa și s-a odihnit. Ziua lui începuse la 8.38 și s-a încheiat la 20.00. Se muncea mult cu gura la nivel înalt. Consoarta, a doua cea mai prețioasă persoană a țării, nota în agenda ei că a stat la Congres de la 9 dimineața la 14.05 și că a participat la ședința Secțiunii a II-a a Congresului în Sala Plenarelor de la ora 16.30. Era șefa secțiunii pentru cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și introducerea progresului tehnic, perfecționarea învățământului, pregătirea forței de muncă și a cadrelor. La 17.40 a avut o altă ședință de lucru „la săliță” cu Bobu, Curticeanu și Radu Constantin. După ora 19.05 li s-a alăturat și Ceaușescu. I-a primit și ea pe Nicolcioiu, pe Curticeanu și pe Ion Ursu. Acesta din urmă pare să fi greșit ușa (a stat doar două minute) însă vizita lui ( era prim-vicepreşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului, membru al Academiei Române-corespondent, în 1963, titular în 1974 - , în fine, culturnic după modelul Elenei Ceaușescu) ar putea avea legătură cu lucrările Secțiunii dedicate științei, tehnologiei și educației din cadrul Congresului. Ursu face parte din larga categorie de tipi talentați care s-au pus în serviciul partidului pentru a parveni mai repede. Știa patru limbi străine, era specialist în fizică atomică, pe scurt fiul pierdut al cuplului prezidențial. A făcut cursuri de istoria PCUS și materialism dialectic și a devenit propagandist la Facultatea de fizică de la Cluj. A făcut specializări ( în fizică, desigur), în URSS, Anglia, Republica Democrată Germană și Elveția.
Ca să nu se plictisească prea tare în sala Congresului, oaspeții străini erau duși în marele tur al ctitoriilor lui Ceaușescu. Unii, ca de pildă coreeanul, vizitează Întreprinderea de Mașini Grele și Întreprinderea Vulcan să vadă planul cincinal la lucru. Oaspeții, se spune în comunicat, „au avut cuvinte deosebit de elogioase la adresa dotării tehnice a acestor mari unități ale industriei românești, a produselor realizate, a hărniciei și priceperii muncitorilor și specialiștilor.” Comuniștii bulgari au făcut un tur al Întreprinderii Mecanice de Utilaj Chimic. Bulgarul le-a transmis muncitorilor salutări cordiale și urări de noi succese în construcția socialistă din partea lui Petăr Mladenov, tigrul tânăr al socialismului bulgar care l-a înlăturat pe patriarhul Jivkov printr-o lovitură de partid. Delegația Partidului Unit Muncitoresc Polonez a vizitat Întreprinderea de Mecanică Fină. Șeful delegației le-a spus că se bucură de succesele poporului român sub conducerea PCR și „în continuare, acesta s-a referit la o serie de aspecte ale situației politice și economice din Polonia, ale activității Partidului Muncitoresc Unit Polonez în această perioadă.”
Facebook Forum