242 de mii de euro a strâns casa de licitații Historic din vânzarea de miercuri seară. 60% din obiectele licitate au ajuns în colecții noi private. Multe dintre bunurile lui George Enescu s-au vândut la prețuri neașteptate chiar și pentru organizatori.
Anterior, aceștia au acuzat un atac concertat asupra casei de licitație Historic și a memoriei lui George Enescu. Atacul venea, în opinia organizatorilor, din partea mai multor oameni de cultură români care ridicaseră întrebări despre proveniența și autenticitatea bunurilor scoase la vânzare.
„O licitație de succes”
Pe site-ul Historic, procedura de licitația începea cu un avertisment despre lupta pe care organizatorii o duc.
„Fără vreun argument sau dovadă, abuzând de vizibilitatea dată de eveniment și sfidând normele elementare ale dialogului, câteva persoane au ținut să transforme rezultatul a doi ani de muncă, documentare și negocieri, într-o cacialma, denumindu-ne munca 'infracțiune'. Am asistat stupefiați la verdicte date după ureche, petiții și mobilizări online, o sarabandă a acuzațiilor și a scenariilor ridicole, când ar fi fost atât de simplu să fie ascultate și argumentele noastre.”
Majoritatea bunurilor scoase la licitație au fost vândute peste prețul de pornire. Cele care aveau o legătură directă cu George Enescu cu sume „nemaintâlnite” de casa de licitație Historic după cum preciza, pe parcursul procedurii, chiar patronul casei, Cezar Florea, amfitrion al evenimentului.
De exemplu, pentru scrisoare trimisă de Marta Bibescu lui George Enescu suma de pornire de 100 de euro a fost depășită de 30 de ori. Scrisori, seturi de timbre sau fotografii care aveau semnătura olografă a lui George Enescu au fost și ele comercializate cu sume de câteva ori mai mari decât cele cerute de organizatori.
Momentul culminant al evenimentului a fost vânzarea loturilor 87 și 88 - „partitura manuscris Œdipe cu patru adnotări” și „o vioară model Joseph Guarnerius del Gesù, primită de George Enescu din partea familiei regale a României, atelierul fraților Wolff Kreuznach în 1885”.
Ele au fost vândute în mai puțin de 30 de secunde, participantului cu numărul 22 care nu mai licitase nimic până în acel moment și care, ulterior, a mai cumpărat o poză cu semnătura olografă a marelui compozitor. Cine este „22'' rămâne un mister.
Cele două obiecte au pus pe jar comunitatea culturală română în ultimele săptămâni. Vânzarea imediată l-a surprins chiar și pe organizatorul licitației care, din postura de amfitrion, a cerut o pauză de 10 minute imediat după eveniment.
S-a încălcat dreptul de preempțiune al statului?
Pentru două dintre bunurile scoase la vânzare, Casa de licitație Historic a cerut să se constate dacă ele pot trebuie înscrise în patrimoniul național în secțiunea Tezaur, în vederea exercitării dreptului de preempțiune al statului.
Dosarul a fost analizat de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, în data de 13 septembrie 2021. Comisia a ajuns la concluzia că „pe baza Raportului de expertiză prezentat, care nu conține date verificabile, nu poate să claseze bunul și solicită o contraexpertiză.”
Președintele comisiei, directorul Muzeului de Istorie din București, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, declara pentru Europa Liberă că experții care au făcut evaluările „s-au pronunțat asupra unor elemente fără a avea o dovadă materială și au ajuns la anumite concluzii care nu pot fi verificate de terți independenți”.
Din 13 septembrie și până azi, nicio instituție nu a solicitat contraexpertiza iar efectuarea ei a rămas în pom.
Mai mulți juriști consultați de Europa Liberă susțin că, deși comisia a dat o rezoluție prin care spune că bunul nu poate fi clasat, asta nu înseamnă că obiectele nu au valoare de patrimoniu, ci doar că expertiza trebuie refăcută corect și complet.
Mai mult, există un termen de 30 de zile până la care orice instituție interesată ar putea cere reanalizarea deciziei, iar asta ar însemna practic reluare procedurii. Până la o declasare definitivă, bunurile sunt considerate ca fiind în patrimoniu și nu pot fi înstrăinate oricui, au mai precizat juriștii pentru Europa Liberă.
Singura instituție cu un interes în cauză, Muzeul Enescu, nu a făcut nimic până acum - nu a solicitat nici contraexpertiză și nici nu a contestat decizia Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.
Ce (N)-a făcut Ministerul Culturii să păstreze bunurile lui Enescu pentru publicul larg
Conform propriei prezentări, Ministerul Culturii este autoritatea publică centrală responsabilă de elaborarea și aplicarea strategiei și politicilor în domeniul culturii. În această ipostază, ar trebui, spun oamenii de cultură, să se asigure că publicul primește acces larg la cât mai multe opere și documente de cultură.
În privința licitației Enescu, ridică din umeri. Într-un răspuns dat Europei Libere, Ministerul Culturii recunoaște că procedurile sunt încă în desfășurare, dar evită să dea un răspuns clar dacă statul e interesat să afle dacă sunt bunuri de patrimoniu sau nu și dacă dorește să le cumpere.
„În ceea ce privește legalitatea licitației, precizăm că responsabilitatea organizării acesteia revine agentului economic autorizat să comercializeze bunuri culturale mobile".
Nerespectarea exercitării dreptului de preempțiune al statului român atrage nulitatea absolută a vânzării.
În privința cererilor de clasare a bunurilor, acestea au fost introduse pe ordinea de zi a ședinței Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, din data de 13 septembrie 2021.
Comisia a analizat cererile, precum și documentațiile care le însoțesc și a hotărât pentru ambele cereri: „Pe baza Raportului de expertiză prezentat, care nu conține date verificabile, C.N.M.C. nu poate să claseze bunul și solicită o contraexpertiză.”
În acest context, Ministerul Culturii își poate exercita dreptul de preempțiune doar pentru achiziționarea bunurilor culturale mobile clasate în Tezaur, se arată în răspunsul dat de Ministerul Culturii Europei Libere.
Cotroversa
Scoaterea bunurilor la licitație a fost contestată public de mai mulți oameni de cultură. Unii au susținut că bunurile nu aveau cum să ajungă într-un patrimoniu privat și au cerut organelor de anchetă să clarifice situația.
Mai mult, comunitatea culturală a lansat o petiție online intitulată Eliade dezmembrat | Enescu dezarticulat prin care cere ca „dacă aceste fonduri alienate nu pot fi în nici un alt mod restituite circuitului public, solicităm instituțiilor de cultură și Guvernului României să aloce de urgență toate fondurile necesare – fonduri hotărât infime, în raport cu imensitatea beneficiilor – pentru ca arhivele bucureștene majore cu fonduri Enescu și Eliade (precum Biblioteca Academiei) să le poată achiziționa și restitui firesc.”
Mihai Şora, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu se numără deja printre semnatarii documentului.