„Partitura manuscris Œdipe cu patru adnotări” - preț de pornire 100.000 de Euro și „o vioară model Joseph Guarnerius del Gesù, primită de George Enescu din partea familiei regale a României, atelierul fraților Wolff Kreuznach în 1885” - preț de pornire 50.000 de euro - sunt cele două piese din lotul de 190 pentru care casa de licitații Historic a cerut clasarea. Procedura înseamnă recunoașterea valorii obiectelor și imposibilitatea vânzării obiectelor în afara țării.
„Știu că dosarul a fost depus acum vreo 2 săptămâni, dar noi nu am mai avut comisia întrunită de atunci”, a declarat criticul român de artă Nicolae Adrian Silvan Ionescu, director al Institutului de Istoria Artei, membru al comisiei.
„Dacă se face fără aviz, licitația este nulă și casa de licitație ar trebui să dea banii înapoi celui care a câștigat și să recupereze bunul”, a mai precizat Silvan Ionescu.
Și președintele comisiei, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul Muzeului de Istorie din București confirmă informația. El spune că va întruni Biroul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor pe 2 septembrie și la acea dată s-ar putea discuta și cele două dosare pe care nu le-a văzut. Nici ordinea de zi nu o are.
„Este posibil să vină, încă nu mi-a parvenit. Firma care organizează licitația transmite direcției patrimoniu care asigură secretariatul comisiei și ei ne transmit nouă”, a declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu pentru Europa Liberă.
Pentru celelalte 188 de bunuri scoase la vânzare, casa de licitație nu a cerut clasarea. Printre ele, certificatul de botez al lui Dinu Lipatti și corespondența lui George Enescu cu personalități ale lumii sau cu apropiați. Obiectele sunt considerate de personalități din domeniu la fel de importante, chiar dacă pentru ele nu este cerută procedură specială.
Misterul din jurul proprietarului
Casa de licitație ține secretă identitatea colecționarului care scoate la vânzare bunurile. Comunitatea culturală a cerut insistent să se știe proveniența acestora pentru că documentele publice arată că George Enescu și soția sa, Maruca Enescu Cantacuzino, și-au donat toată averea statului român. Asta ar însemna că nu ar avea cum să fi ajuns legal în colecții private.
„Până la exercitarea sau nu a dreptului de preempțiune trebuie să ne lămurim dacă sunt autentice, documentele sunt în expertiză la Muzeul Enescu și lucrează muzicologii la dosarul de clasare”, a declarat vineri ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, la deschiderea Festivalului George Enescu.
Apariția publică a celor patru pagini scrise de Enescu și care ar fi însoțit partitura Oedipe nu este nouă. În 2013, pe vremea în care era condusă de Răzvan Ioan Dincă, Opera Națională din București expunea, în foaier, partitura care este azi la vânzare chiar în seara în care opera Oedip era cântată în Festivalul Enescu.
„Totodată, am pregătit publicului mai multe surprize: un manuscris enescian olograf (laitmotivele operei, notate de compozitor), vioara dăruită de regina Elisabeta tânărului George Enescu, precum şi o fotografie cu autograful reginei, în care apare aceasta alături de George Enescu, Eliza Băicoianu (la pian) şi Dimitrie Dinicu (la violoncel)” se arată în postarea publică de pe pagina Operei Naționale
Răzvan Ioan Dincă era la conducerea Operei Naționale din București în 2013, la momentul expoziției. Spune că nu-și amintește exact ce s-a întâmplat atunci. E posibil ca documentele să fi ajuns la Operă, dar fără știrea lui.
„Încerc să fac un exercițiu de logică mai mult decât unul de memorie, că la memorie e clar, nu am informația. Erau foarte mulți care se ocupau de organizarea de evenimente conexe, cursuri și așa mai departe. Evenimentul a fost legat de spectacolul Oedip. Nu-mi dau seama instituțional cine putea să facă expoziția. Exista un departament care se numea Muzeul Operei și există un muzeograf. Dacă stau să mă gândesc, logic așa ar fi fost, cine se ocupa de arhivă să se ocupe și de astfel de evenimente”, a declarat Răzvan Ioan Dincă pentru Europa Liberă.
Răzvan Ioan Dincă nu știe dacă Muzeul Operei mai există acum. Nu a mai fost la Operă din 2015, când a fost acuzat de procurori pentru infracțiuni de abuz în serviciu. A fost cercetat, judecat și, în final, achitat de Curtea de Apel București.
Precedentul Mircea Eliade
Experții din domeniu spun că statul român ar avea prioritate la cumpărarea bunurilor puse în vânzare, chit că ele sunt clasate sau nu. Ministerul nu se gândește la dreptul de preempțiune până nu știe clar dacă documentele sunt autentice.
Nu este prima dată când statul se vede nevoit să cumpere bunuri din colecții private pentru a le menține în circuitul public. La finalul lui 2019, Muzeul Exilului, o instituție inexistentă, pe care urmează să o înființeze Consiliul Județean Dolj la Craiova, a cumpărat cu câteva zeci de mii de euro manuscrise din perioada de tinerețe a lui Mircea Eliade de la aceeași casă de licitații Historic. În aprilie 2021, Academia Română a mai plătit 64 de mii de euro aceleiași entități pentru un al doilea lot cu opere din tinerețea lui Mircea Eliade. Ambele colecții de documente au fost vândute statului tot după un scandal despre legalitatea drepturilor de proprietate asupra arhivei Mircea Eliade.
Facebook Forum