Biserica Catolică sărbătorește duminică, pe 31 martie, Învierea lui Iisus, cea mai importantă sărbătoare a creștinătății.
Un punct central al sărbătorii îl reprezintă celebrul și tradiționalul discurs „Urbi et Orbi” (Orașului și Lumii, n.r.) rostit de papa Francisc, liderul Bisericii catolice în duminica Paștelui.
Reprezintă şi cea mai solemnă binecuvântare a Bisericii Catolice, discursul, transmis la nivel mondial, fiind rostit doar de Paşte, Crăciun şi după alegerea unui nou papă.
„Aceste discursuri pontificale de Paşte au şi o încărcătură «profetică», în sensul că atrag atenţia lumii asupra unor zone sensibile, calde, din punct de vedere cultural, social sau politic, cum sunt astăzi conflictele dintre Gaza și Israel dintre Rusia și Ucraina”, explică decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică din Universitatea București, Wilhelm Dancă, pentru Europa Liberă.
În timp ce catolicii sărbătoresc Paştele duminică, ortodocşii marchează principala sărbătoare creştină abia pe 5 mai - la peste o lună distanţă. În aceeași zi serbează Paștele și greco-catolicii din România.
„Asta poate da naștere unui sentiment de frustrare, din partea credincioșilor ortodocși din Occident și știm că sunt foarte mulți români acolo, cu preoți, cu episcopi, pentru că nu au același calendar pentru a celebra Paștele cu creștinii gazde, să spunem așa, care îl vor sărbători duminica aceasta”, spune Wilhelm Dancă.
Tema datei comune a Paştilor, actuală
Sărbătorirea Paștelui la o dată comună de către ortodocși și catolici a fost dezbătută intens anul trecut în România, implicând fețe bisericești, teologi, intelectuali și numeroși români care au comentat subiectul pe rețelele sociale.
În 2023, distanţa între Paştele catolic şi cel ortodox a fost de o săptămână.
Chiar dacă anul acesta nu a fost însoţită de dezbaterile de anul trecut - deşi în acest an decalajul este mult mai mare - tema este în continuare una foarte actuală, spune teologul romano-catolic Wilhelm Dancă.
Pentru anul 2025 Papa Francisc a stabilit în agenda pontificală o vizită în Antiohia, din Turcia de astăzi, unde ar urma să invite reprezentanţii bisericilor creştine din lume, în frunte cu patriarhul ecumenic ortodox Bartolomeu şi cu liderii bisericilor ortodoxe autocefale (autonome).
„Ar urma să fie discutată, într-o manieră sinodală (în comun, n.r.) tema unei date comune a Paştelui. Întâlnirea Papei cu patriarhul Bartolomeu este deja destul de profilată pentru 2025”, a spus decanul Facultăţii de Teologie romano-catolică.
Întâlnirea preconizată anul viitor ar urma să marcheze 1.700 de ani de la primul Sinod ecumenic al Bisericii creştine, care a avut loc la Niceea în anul 325 - când nu exista o separare între Bisericile ortodoxă şi catolică - şi unde episcopii creştini au stabilit data Paştelui.
Locul reuniunii, la care ar urma să participe inclusiv astronomi, nu este definitivat, fiind luate în calcul trei variante: Antiohia, un oraşul simbolic şi istoric pentru creştini, puternic afectat de cutremurul din Turcia din 2023, respectiv Niceea sau Ierusalim.
Vizita papei va avea şi o încărcătură socială și culturală, dar data Paştelui ar urma să fie o temă centrală, spune teologul.
Lipsa unui acord general în lumea ortodoxă - unde funcţionează principiul Bisericilor autonome, iar patriarhul ecumenic are un rol limitat în comparaţie cu cel al Papei în lumea catolică - ar putea reprezenta o piedică ca discuţiile să avanseze, admite el.
Reluarea discuţiilor pe tema datei comune a Paştelui ar putea fi impulsionată şi de o conjunctură, oferită de suprapunerea, anul viitor, a calendarelor (gregorian, respectiv iulian) după care se ghidează cele două Biserici: în 2025, atât ortodocşii, cât şi catolicii vor sărbători Paştele pe 20 aprilie.
Stabilirea unei date comune a Paştelui este realizabilă, în teorie, întrucât nu reprezintă o dogmă, ci o decizie stabilită în secolul IV, în conformitate cu informațiile științifice ale vremii, au spus specialiștii consultați de Europa Liberă, într-un articol publicat în 15 aprilie 2023.
Europa Liberă a discutat atunci cu istoricul Mircea Abrudan, teologul ortodox Radu Palencsar și cu preotul profesor Wilhelm Dancă. Articolul integral îl puteţi citi aici.
Reperul datei Paștelui, vechi de peste 1.500 de ani
Atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică au ca reper de calculare a datei Paştelui hotărârile Sinodului Ecumenic al Bisericii Creștine din anul 325, de la Niceea (parte a fostei provincii romane Bitinia, astăzi poartă numele Iznik, în Turcia).
Episcopii convocați în secolul IV de împăratul Constantin au stabilit ca Paștele să fie sărbătorite de creștini „în prima duminică după luna plină de după echinocțiul de primăvară”.
Ambele respectă criteriile acestea, doar că aplică propriul „filtru”; în cazul lumii ortodoxe folosirea calendarului iulian mai lung decât cel astronomic produce un decalaj de o zi la aproape 130 de ani.
În vremea sinodului de la Niceea din secolul IV exista deja un decalaj de 3-4 zile, iar după 1900 acesta a ajuns la 13 zile.
În fapt, reforma calendarului iulian - respectat până atunci în lumea creștină și inițiată de Papa Grigore al XIII-lea în secolul al XVI-lea - a venit din dorința de a se conforma la prevederile de la Niceea, în concordanță însă cu realitatea astronomică.
Pe de altă parte, prin dispozițiile Sinodului de la Niceea, Paștele creștin a fost delimitat de Paștele evreiesc, iar dacă zilele coincideau atunci sărbătoarea creștină era mutată în duminica următoare.
Prevederea e una la care bisericile ortodoxe se raportează încă, dar care nu se mai aplică în bisericile catolice.
Problemă de disciplină și nu de dogmă
Specialiștii consultați de Europa Liberă au explicat la unison că revizuirea calendarului, în special a datei Paștelui, nu reprezintă o problemă dogmatică, așa cum interpretează uneori unii preoți și credincioși ortodocși.
„În ortodoxie există oameni deschiși la dialog, dar și alții închiși la minte, pentru care calendarul e o dogmă. Or nu este o dogmă, la care nu avem voie să umblăm. A sărbători Paștile împreună cu frații noștri catolici, protestanți, neo-protestanți este o dovadă de iubire de oameni, ceea ce vrea Hristos de la noi”, a explicat teologul Paul Palencsar.
Prevederile Sinodului ecumenic din Niceea din anul 325 au reprezentat mai degrabă recomandări ale episcopilor de la acea vreme, spune și istoricul Mircea Abrudan, doctor atât în istorie, dar și în teologie, cercetător la Institutul de Istorie George Barițiu al Academiei Române, filiala Cluj.
Episcopii Bisericii, care au consultat astronomii vestiţi ai vremii, au venit cu aceste recomandări din motive practice, în condițiile în care calendarul iulian (realizat în timpul lui Iulius Cezar, în anul 36 î.Hr.) prezenta deja un decalaj de câteva zile față de calendarul astronomic.
„Nu e un decret conciliar, un canon, ceva irefutabil pe care nu se poate rediscuta, ci o scrisoare enciclică pe care părinții Bisericii au trimis-o câtorva biserici din zona Asiei, prin care recomandau ca Paștile să se țină în prima duminică, după luna plină, de după Echinocțiul de primăvară; de asemenea, dacă Paștile evreilor ar cădea în aceeași duminică, atunci Paștile creștinilor se amână cu o săptămână”, explică Mircea Abrudan.
Au fost decizii legate de disciplinarea cultului și nu de conținutul dogmatic, susține și decanul Facultății de Teologie romano-catolică, Wilhelm Dancă.
Paștele ar putea fi stabilit chiar și la o dată fixă
Discuțiile pot fi reluate „dacă se pleacă de la două idei”, spune Mircea Abrudan.
„În primul rând, că avem o problemă cu calendarul, care nu este în concordanță cu cel astronomic și, doi, că dorim o unitate a creștinilor în ce privește serbarea Paștilor, care e firească și există la mulți. Asta nu înseamnă o celebrare împreună a Paștilor, ci catolici, protestanți, anglicani, ortodocși, neo-protestanți, în aceeași duminică sărbătoresc Paștile, fiecare în biserica lui, neamestecându-se”.
Atât istoricul Mircea Abrudan, precum și Wilhelm Dancă susțin că lumea creștină ar putea conveni inclusiv stabilirea unei date fixe.
„Observăm că data este mobilă, e un specific al sărbătorii Paștilor. De ce nu poate fi chiar și o dată fixă?”, se întreabă Wilhelm Dancă.
El spune că în dialogul ecumenic ortodox-catolic, Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Demetrios ajunseseră în anii '60 - '70 la un anumit consens cu privire la o astfel de dată fixă.
Tratative între cele două părți au existat și ulterior. Mereu inițiativa s-a împotmolit, în lumea ortodoxă existând rețineri puternice față de astfel de negocieri.
Tehnic, BOR ar putea lua pe cont propriu decizia de a sărbători Paștele pe calendar gregorian, însă acest lucru ar putea genera tensiuni în lumea ortodoxă și o reticență din partea unora dintre preoți și credincioși, spun teologul Paul Palencsar și istoricul Mircea Abrudan.
„Ar trebui să se poată aduna la o masă și la discuții toți patriarhii ortodocși cu un număr cât mai mare de episcopi în jurul lor și să discute aceste teme”, explică istoricul Mircea Abrudan.
Perspectivele unei reuniuni pan-ortodoxe, unde ar trebui să participe toate cele 16 biserici ortodoxe autonome, și a adoptării datei Paștelui conform calendarului gregorian nu sunt neapărat încurajatoare.
Subiectul revizuirii calendarului iulian - pe care unele biserici ortodoxe îl urmează integral - și al aducerii sale în concordanță cu cel astronomic a fost pus pe tapet încă din 1961, în lumea ortodoxă.
Discuţiile s-au extins până acum câțiva ani. Fără o concluzie, au fost eliminate de pe agenda Sinodului pan-ortodox din 2016, organizat în Creta, Grecia.
De altfel, Biserica Ortodoxă Rusă - care invocă adeseori faptul că are cei mai mulți credincioși - a boicotat participarea la lucrările efective ale Sinodului, deși își anunțase prezența.
„Dacă nu există o masă comună de discuții, greu se va ajunge la consens. Biserica Ortodoxă nu este organizată precum cea Romano-Catolică, al cărei singur cap este la Vatican. Sunt autocefale, fiecare au patriarhatul propriu, sunt mai multe «camere» ale aceleiași biserici”, subliniază Paul Palencsar.
La rândul său, istoricul Mircea Abrudan spune că raportarea diferită a celor două Biserici la relaţia Paştelui creştin cu Paștele evreiesc naşte suspiciunea tradiționaliștilor ortodocși legate de compromisul pe care Ortodoxia l-ar face în fața Romei în caz că ar decide sărbătorirea Paștelui la dată comună.
„Ar trebui ca patriarhii să îl mandateze probabil pe Patriarhul Ecumenic să discute cu Papa Francisc asupra chestiunii care vizează nesuprapunerea datei Paștilor creștine cu cea a Paștilor evreiești, la care romano-catolicii se pare că au renunțat”, arată istoricul.
În practica Bisericii Catolice, evitarea suprapunerii cu Paștele evreiesc nu mai reprezintă într-adevăr un reper, spune profesorul Wilhelm Dancă.
Consecințe în România
Un impediment în adoptarea efectivă a datei potrivit „calendarului îndreptat”, fie și doar în BOR, îl reprezintă experiența proprie a României, subliniază istoricul Mircea Abrudan și teologul Paul Palencsar.
După ce a BOR a adoptat în 1924 „noul calendar”, în format gregorian, Paștele a fost sărbătorit conform acestuia, dar după trei ani s-a revenit la vechea metodă de calcul.
„Dacă ne-am uita în acea perioadă, care au fost discuțiile în Sinod, cum au reacționat laicii, profesorii de teologie, intelighentia românească, o să vedem că presiunea exercitată pe sinodali, pe patriarhul Miron Cristea de a reveni la Paștile după calendarul iulian, din partea laicatului, a fost imensă”, explică istoricul Mircea Abrudan.
Revenirea la calculul Paștilor conform calendarului iulian exprima și o solidaritate față de Biserica Ortodoxă Rusă, care se afla în acei ani „sub un adevărat asediu”, al bolșevicilor, patriarhul Tihon fiind chiar arestat, a explicat el.
Chiar dacă Biserica Ortodoxă Rusă a fost cea mai reticentă la revizuirea calendarului și la dialogul ecumenic, tema revizuirii datei Paștelui „nu trebuie politizată, cum încearcă poate unele persoane”, a mai subliniat istoricul.
„BOR poate lansa tema datei cu gândul la diaspora”
Decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică din București crede că BOR poate iniția și în nume propriu demersul de sărbătorire a Paștelui la o dată comună cu catolicii și protestanții.
Motivația ar putea veni de la milioanele de români plecate în țări din Occident, cu tradiție catolică sau protestantă.
„Dacă aproximativ 4 milioane de români ortodocși trăiesc, lucrează în mediul majoritar catolic, protestant, ar trebui ca Biserica, din solidaritate mistică, pastorală, nu mai spun din grijă pastorală, să reflecteze asupra oportunității celebrării deodată cu credincioșii practicanți, acolo unde sunt ei”, a spus preotul profesor Wilhelm Dancă, care a locuit el însuși șapte ani în Occident.
Biserica Ortodoxă Română are cea mai numeroasă comunitate, după cea rusă, și poate (re)lansa o astfel de inițiativă, „în cheia milostivirii lui Dumnezeu, care vine în întâmpinarea oamenilor”, consideră el.
Istoricul Mircea Abrudan admite și el că situația românilor din diaspora în privința Paștelui este ingrată, în raport cu comunitățile în mijlocul cărora trăiesc.
BOR poate folosi și argumentul Bisericii Ortodoxe a Finlandei, care „în fața valului secularizării” a decis să serbeze Paștele la aceeași dată cu bisericile luterană și catolică, spune Wilhelm Dancă.
Teologul romano-catolic crede că lucrurile abia relansate în discuție acum se vor materializa dacă ierarhii „vor fi sincronizați cu mișcarea Duhului Sfânt în istorie”.
„Trebuie să fim mult mai flexibili și mai deschiși, la semnele timpurilor și la a vesti iubirea lui Dumnezeu oamenilor acolo unde sunt în circumstanțele actuale”.
Asemănător vede lucrurile și teologul Paul Palencsar, doar că e mai rezervat în privința rezultatului. Spune că relansarea dezbaterii e foarte utilă.
„De undeva trebuie să începem. Faptul că acum tot mai mulți oameni simt nevoia să spună asta arată că ajungem la o normalitate, ne umanizăm. Pe măsură ce trece timpul, înțelegem mai mult despre ce este credința în Dumnezeu și Evanghelia și dragostea de om”, a conchis el.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
