Vestea demolării casei lui Ștefan Nenițescu, criticul de artă care a fost 18 ani deținut în închisorile comuniste, a fost dată de Nicușor Dan, fostul președinte al USR, partid înființat pe bazele unei organizații civice care s-a opus demolărilor făcute de Primăria București în mandatul primarului Sorin Oprescu.
„Situația este dramatică și oamenii se mobilizează ca să ajute, într-o luptă contracronometru. În acest timp, speculatorii imobiliari își continuă netulburați acțiunile. În aceste zile se demolează clădirea din str. Maria Rosetti nr. 4. Vor rămâne doi pereți, au fost distruse sobele, stucaturile, lustrele. Clădirea a fost construită în 1903 și a fost locuința lui Ștefan Nenițescu, unul din cei mai importanți critici și istorici de artă români. A fost condamnat pe viață de regimul comunist și a fost eliberat abia în 1964”, scrie Nicușor Dan pe pagina sa de Facebook.
Pe locul lăsat liber va fi construit un bloc de cinci etaje, între cele două blocuri de câte șase și opt etaje.
Planul Urbanistic Zonal (PUZ), spune Nicușor Dan, a fost „propus de Firea (primarul general al Capitalei, Gabriela Firea - n.r.) și votat de Consiliul General în decembrie 2016, autorizația a fost emisă de Firea în noiembrie 2019”.
De asemenea, Nicușor Dan face publică și lista arhitecților care au proiectat PUZ-ul: Alexandra Nicolau, Cristina Ana, Andrei Panaitescu, Vadim Patriciu, Liviu Zagan.
Ștefan I. Nenițescu (1897-1979) a fost scriitor, poet și estetician român, fiu al poetului Ioan S. Nenițescu, absolvent al universității din Roma și fost secretar de presă al legației de la Haga.
A fost unul dintre cei mai cunoscuți și temuți cronicari de artă din anii 1920-1930, colaborator al BBC în timpul războiului, condamnat pe viață de regimul comunist.
Ștefan Nenitescu se numără printre marii esteticieni români ai perioadei, alături de Tudor Vianu, Alexandru Busuioceanu, Petru Comarnescu.
A scris la Gândirea, Convorbiri literare, Viața Românească. Este autor al unei istorii a artei ca filosofie a istoriei și a tradus din Benedetto Croce și Niccolò Machiavelli. A făcut 18 ani de pușcărie comunistă. A făcut parte din grupul de lectură din casa "Slătineanu", alături de Dinu Pillat, Vladimir Streinu, Remus Nicolescu și alții. A fost deținut timp de 18 ani în închisoarea de la Gherla.
Despre bijuteria arhitecturală demolată în aceste zile și despre personalitatea proprietarului ei a relatat chiar Monica Pillat, prozatoare, poetă și traducătoare de limba engleză, nepoată a scriitorului și poetului tradiționalist Ion Pillat și a pictoriței Maria Pillat-Brateș, fiică a prozatorului Dinu Pillat, alături de care Ștefan Nenițescu a fost condamnat de comuniști.
- „Pe la jumãtatea anilor 60, la puţinã vreme dupã întoarcerea din închisoare, tata m-a luat într-o searã cu el în vizitã la Ştefan Neniţescu, bãtrânul prieten al pãrintelui sãu, venit şi el de curând acasã, dupã 15 ani de detenţie. Din strada care trecea pe lângã Schitul Darvari, unde ne-am oprit sã aprindem lumânãri, am intrat pe strada Maria Rossetti, am mers înainte pânã am dat de clãdirea scundã de la nr. 4, având în dreapta luminişul grãdinii de la casa alãturatã.
- În mica verandã şi-a fãcut apariţia un domn înalt şi foarte slab, adus de spate, cu pãrul alb-cenuşiu şi glasul murmurat. Cu un zâmbet discret şi gesturi delicate, ne-a condus într-o odaie înaltã, cu mobile de culoare închisã, având pe pereţi stampe japoneze şi broderii tãtãrãşti în nuanţe ruginii. Pe latura dinãuntru a uşii camerei erau scrise cu creta numerele versetelor din Biblie care se citeau la slujba din acea zi. Pe zidul dintre ferestrele, pe care se întrezãrea dantela de frunze a copacului din curte, era întinsã o mãtase roşie, având prins la capãtul de sus un crucifix, fãcut de Miliţa Pãtraşcu. În partea de jos, unde se termina mãtasea, era aşezatã o pernã de aceeaşi culoare. Vãzându-mi uimirea în faţa spectaculoasei alcãtuiri, domnul Ştefan Neniţescu mi-a lãmurit cu vocea stinsã cã în locul acela el se ruga lui Isus, la începutul fiecãrei dimineţi şi la sfârşitul serii. Trecuse la catolicism în închisoare, sub înrâurirea Monseniorului Vladimir Ghica, pe care îl cunoscuse acolo.
- Nu pot uita agerimea şi seninãtatea ochilor sãi alunii de dupã ochelarii uşor aburiţi, baletul mâinilor lungi şi subţiri acompaniindu-i cuvintele şoptite, graţia cu care lua din bibliotecã o carte pentru a mi-o arãta anume, amplitudinea minţii sale atotştiutoare. Dacã doctorul Vasile Voiculescu şi Lily Teodoreanu îmi dezvãluiserã comorile imaginaţiei şi ale amintirii, domnul Ştefan Neniţescu mã iniţia în tainele divinului. L-am rugat odatã sã-mi spunã cum e în Paradis. M-a privit adânc şi mi-a rãspuns cu gravitate cã Paradisul ca şi Infernul nu sunt locuri ci stãri de spirit care ne reflectã apropierea sau îndepãrtarea de Dumnezeu. Pe când îmi vorbea, prin odaie îmi pãrea cã adie raiul.”
