Linkuri accesibilitate

Cazul de la Floreasca | „Și, totuși, de ce ne sunt aruncați pacienții în stradă? Răspuns (in)corect: din obișnuință”


Mama Argentinei, doamna Virginia Dincă, pacienta abandonată în curtea spitalului Floreasca din Capitală.
Mama Argentinei, doamna Virginia Dincă, pacienta abandonată în curtea spitalului Floreasca din Capitală.

Așa își începe confesiunea Argentina Traicu. Femeia și-a găsit mama de 86 de ani în curtea spitalului Floreasca din Capitală în toiul nopții, semidezbrăcată, confuză, sub cerul liber și o ploaie mocănească ce-ți intra în oase.

Bătrâna fusese luată cu salvarea și dusă la Urgență în noaptea de vineri spre sâmbătă pentru a primi îngrijiri după ce a căzut în casă și și-a pierdut cunoștința timp de câteva minute.

Așa a ajuns doamna Virginia Dincă la Camera de Gardă a Spitalului de Urgență Floreasca - unul dintre cele mai mari din țară, pentru investigații. Fiica, Argentina Traicu, nu a putut să o însoțească în interiorul spitalului pentru că, de când e pandemia de COVID, așa-numiții aparținători, adică rudele și/sau apropiații nu au voie în spital.

Am rămas dincolo de gardul spitalului, într-o parcare, la vreo 40 de metri distanță, așteptând cuminte în mașină să primesc telefon de la medicul de gardă pentru a afla diagnosticul și cum vom proceda mai departe”, povestește femeia.

Și totuși, pe mama am găsit-o în cele din urmă în stradă, depusă pe o băncuță din fața spitalului, aproape dezbrăcată, cu un bandaj care îi înconjura bustul și un umăr, aplicat de un doctor invizibil. Greșeala mea să cred că mă poate suna cineva din spital, greșeala mea că nu am stat spânzurată de vreun stâlp la intrarea în spital sau că nu am dat șpagă ca să stau mai aproape de ușa Camerei de Gardă.

Brancardierul aruncase gunoiul din spital și gata cu pacientul.

Perplexă, confuză și în imposibilitatea de a se deplasa sau de a lua legătura cu mine, pentru că nu avea la ea nici mobilul și, de altfel, nici vreun act de identitate, mama stătea în mijlocul nopții, așteptând ca bodygard-ul spitalului sau asistentele de la Triaj să ii adreseze vreun cuvânt, să vină spre ea pentru a le ruga să mă contacteze. Brancardierul aruncase gunoiul din spital și gata cu pacientul”, relatează Argentina.

Femeia a încercat să ia legătura cu medicul care i-a tratat mama, să afle care este protocolul pentru pacienții aduși cu ambulanța și cum se comunică cu aparținătorii lor, cine a luat decizia ca mama ei să fie aruncată în stradă, aproape dezbrăcată, într-o ploaie mocănească, semiconfuză, incapabilă să se miște - are o proteză de șold și acum avea și un braț imobilizat – dar nu a primit niciun răspuns din partea spitalului.

Scrisoarea medicală pe care Argentina a găsit-o înfășurată în tricoul rulat pe care mama ei îl ținea în brațe
Scrisoarea medicală pe care Argentina a găsit-o înfășurată în tricoul rulat pe care mama ei îl ținea în brațe

Plângeri fără răspuns

A făcut plângere la poliție împotriva spitalului, una la Colegiul Medicilor și una la Ministerul Sănătății.

Ceea ce, însă, o macină pe Argentina Traicu, este lipsa unei reacții omenești, dezumanizarea celor care au putut să lase în ploaie, semidezbrăcat, un om neajutorat, cu o vârstă foarte înaintată, confuz și îndurerat.

„(...) nimic nu se poate schimba în sistem dacă oamenii care lucrează acolo nu se schimbă. Înainte de boli sau de bătrânețe, pe noi toți ne omoară indiferența și dezumanizarea”, conchide Argentina Traicu.

Plângerea făcută la poliție împotriva spitalului
Plângerea făcută la poliție împotriva spitalului

Șeful Colegiului Medicilor: „Un pacient în astfel de condiții nu ar trebui să fie externat fără să se anunțe familia”

Europa Liberă a încercat să obțină un punct de vedere de la purtătorul de cuvânt al spitalului, medicul Bogdan Opriță. Acesta ne-a comunicat că a înaintat solicitarea noastră managerului spitalului și că urmează să așteptăm împreună.

Cât privește sesizarea făcută la Colegiul Medicilor, președintele său, medicul Daniel Coriu spune că atât timp cât cazul este în derulare, nu are cum, din punct de vedere legal, să facă vreun comentariu asupra cazului, chiar dacă personal crede că „nu este absolut deloc în regulă” când se întâmplă așa ceva, nici „din punct de vedere uman, nici din punct de vedere medical.”

Plângerea făcută la Colegiul Medicilor
Plângerea făcută la Colegiul Medicilor

Chiar dacă nu ne-a răspuns dacă și care este protocolul în astfel de situații, medicul a spus cât se poate de ferm că „oricum, la un pacient în astfel de condiții nu ar trebui să fie externat fără să se anunțe familia. De obicei, există un număr de contact și se apelează familia.”

L-am întrebat pe medicul și omul Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor, dacă e normal ca un om de 86 de ani, confuz și îndurerat, care nu se poate deplasa singur, să fie lăsat pe o bancă în fața spitalului, semidezbrăcat, în ploaie, în plină noapte fără ca familia/aparținătorul să fie anunțați. Datele de contact ale aparținătorului erau chiar pe fișa de externare rulată cu tricoul și maieul care-i fuseseră puse în brațe. Din cauza bandajului aplicat la umăr nu a putut fi îmbrăcată, avea doar o haină prinsă pe umeri cu un nasture.

Este inacceptabil. Pentru noi pacientul trebuie să fie foarte important și să respectăm în primul rând partea umană. Nu sunt de acord cu astfel de atitudini (...)

Avem situații în care nu putem să ajutăm, situații în care sistemul este cum este, dar respectul față de om este obligatoriu. Nu pot accepta astfel de situații”

Dacă are un număr de contact, aparținătorul trebuie anunțat, mai ales dacă ai un pacient care are probleme de discernământ (...) Din punct de vedere uman nu avem nicio explicație și nicio scuză (...). Îmi pare rău. În primul rând e vorba de respectul ființei umane. Avem situații în care nu putem să ajutăm, situații în care sistemul este cum este, dar respectul față de om este obligatoriu. Nu pot accepta astfel de situații”, a declarat dr. Daniel Coriu.

Argentina Traicu: Cât i-ar fi costat să mă anunțe că pot să o iau acasă?

Am vorbit cu Argentina ca să aflăm ce răspunsuri a primit la demersurile sale instituționale și ce speranțe are să schimbe ceva în sistem, dar mai ales în mentalitatea celor care lucrează în sistemul medical și dovedesc o astfel de lipsă de compasiune.

„Am decis să iau atitudine împotriva felului în care am fost tratate, mama mea și cu mine, de personalul UPU Floreasca. Nu pot admite ca oameni care au intrat în profesia de medic sau de asistent medical să fie indiferenți la nevoile și drepturile pacienților și ale aparținătorilor acestora. Apoi, este o chestiune de demnitate și de civilizație. Ce fel de oameni suntem, în ce societate trăim, dacă nu putem oferi un minim sprijin celui de lângă noi?

În cazul de față, cât i-ar fi costat pe doctorul care a tratat-o pe mama sau care a primit-o în Urgență sau pe o asistentă, dacă ar fi alocat măcar 3 minute, să mă anunțe că pot să o iau acasă și să îmi comunice ce investigații i-au fost făcute? Datele mele personale figurau pe fișa medicală. Vorbim de un pacient de 86 de ani, care are nu doar nevoie să fie sprijinit când se deplasează, dar care era vizibil tulburat. Niciunul nu m-a contactat, pentru că nu le pasă să respecte nicio regulă, pentru că nimeni nu îi trage la răspundere și pentru că ei, ca oameni, nu sunt oameni.

Ceea ce mi s-a întâmplat mie este o exemplificare a ceea ce se întamplă, cred, în fiecare zi, dar eu am ales să reacționez. Cred că trebuie să existe o reacție și în rândul corpului medical, de aceea am depus plângere la Colegiul Medicilor și la poliție. Pe de altă parte, cred că se justifică o inițiativă care să vizeze drepturile și obligațiile aparținătorilor, pentru că aceștia sunt cei care, în cele din urmă, intervin imediat după doctori și asistenți pentru a asigura condițiile necesare vindecării pacienților”, a declarat „aparținătoarea” Argentina Traicu.

Cazul doamnei Virginia Dincă ilustrează numai unul din sutele, poate chiar miile de situații care se petrec zilnic în sistemul medical din România. Regulile impuse de pandemie - anume că rudele și prietenii nu mai au acces în spitale pentru a înlocui cel mai adesea munca infirmierilor și a atrage atenția medicilor și asistenților medicali asupra nevoilor pacientului sau a pacientei de care au grijă - au multiplicat problemele.

Colegiul Medicilor înregistrează numai o mică parte din aceste situații. Legea nescrisă care domină încă în majoritatea spitalelor din România este legea tăcerii. Inclusiv medicii corecți, cei care știu exact care sunt neregulile și autorii lor, evită să vorbească. Pacienții vorbesc și mai rar.

Dacă ați trecut sau cunoașteți îndeaproape cazuri precum cel de mai sus, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redacției la bucharest_bureau@rferl.org

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

XS
SM
MD
LG