Curtea Constituțională (CCR) a decis miercuri că abuzul în serviciu nu are nevoie de prag valoric pentru a fi incriminat, urmând ca judecătorul să decidă asupra gravității faptei. Tot miercuri, CCR a stabilit că interceptările SRI nu pot constitui probe în procesele penale.
CCR a respins obiecţia de neconstituţionalitate a Curții Supreme privind incriminarea abuzului în serviciu fără un prag valoric.
„Astfel, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat un anume prag valoric al pagubei sau o anumită intensitate a vătămării intereselor legitime ale persoanelor fizice/ juridice pentru reținerea infracțiunilor de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, aspect care, în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale nu a atras neconstituționalitatea normei în cadrul controlului a posteriori de constituționalitate, acțiunea instanțelor judecătorești – concordantă cu jurisprudența Curții Constituționale – este de natură să mențină și să consolideze prezumția de constituționalitate a textului, care trebuie să îmbine într-un mod armonios aspectele de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunii”, spun judecătorii CCR.
Totodată, Curtea a reținut că folosirea sintagmei „un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege” din cuprinsul normelor de incriminare antereferite nu încalcă exigențele de calitate a legii, întrucât infracțiunile de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu vizează conduita funcționarului public/funcționarului prin raportare la un act de reglementare primară, neavând importanță dacă acesta a fost adoptat/ emis înainte sau după Constituția din 1991, atât timp cât a fost receptată în sistemul constituțional actual”, arată CCR.
De asemenea, CCR a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile privind folosirea ca probe dosarele penale a interceptărilor SRI făcute pe mandate de siguranță națională și în cazul dosarelor de corupție.
„Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce țin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil”, spun judecătorii CCR.
Totodată, Curtea a constat că este necesar ca legiuitorul să reglementeze, în Codul de procedură penală, o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate organelor de urmărire penală și care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu s-a dispus trimiterea în judecată, pentru ca persoana vizată de aceste activități, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum și elementele ce țin de legalitatea mijlocului de probă.
De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are obligația de a reglementa și procedura aplicabilă conservării și/sau distrugerii acestor înregistrări.
Comisia Europeană a publicat la începutul lunii mai un pachet de propuneri legislative împotriva corupției la nivel național și UE.
Setul de măsuri include norme noi care incriminează infracțiunile de corupție și armonizarea pedepselor în întreaga UE, precum și o propunere a Înaltului Reprezentant, susținută de Comisie, de a stabili un regim de sancțiuni dedicat politicii externe și de securitate comune (PESC) pentru a viza acte grave de corupție în întreaga lume.
Măsurile pun accent pe prevenire și pe crearea unei culturi a integrității, în care corupția nu este tolerată și, în același timp, consolidează instrumentele de aplicare, anunță Comisia Europeană.
Directiva europeană conține o serie de prevederi cheie pentru consolidarea mijloacelor de drept penal de combatere a corupției în funcțiile publice și private.
Între acestea, Directiva prevede o reglementare modernă a infracțiunii de abuz în serviciu, concordantă cu definiția infracțiunii de abuz în serviciu din Convenția ONU privind combaterea corupției, receptată deja în dreptul intern prin Legea 365/2004.
„În cadrul proiectului de Directivă anticorupție, infracțiunea de abuz în serviciu nu conține un prag valoric ca o condiție pentru întrunirea elementelor constitutive ale faptei penale și atragerii răspunderii penale”, arată Ministerul Justiției.
În trecut, judecătorii CCR au decis în trecut că stabilirea unui prag valoric pentru abuzul în serviciu este obligatorie.
Cu toate acestea, Camera Deputaților a adoptat pe 5 aprilie propunerea de modificare fără pragul la abuz în serviciu, așa cum propusese Ministerul Justiției în forma inițială, după ce Senatul României a votat un prag de 250.000 de lei.
Ulterior, în urma contestării de către societatea civilă, Ministerul Justiției a propus un prag mult mai mic, de 9.000 de lei, însă deputații nu au mai ținut cont de propunere și au votat-o în forma transmis de minister la Parlament.
Curtea Supremă a sesizat ulterior CCR cu privire la aceste modificări aduse Codului penal și Codului de procedură penală.
Instanța Supremă a reclamat două aspecte de neconstituționalitate la proiectul de lege privind modificarea Codului Penal și alte cinci la Codul de Procedură Penală.
Principalele obiecții au legăcută cu pragul la abuzul în serviciu și la neglijența în serviciu, reintroducerea serviciilor secrete în procesele penale și modificarea potrivit căreia avocații apărării pot să nu aibă acces la informațiile clasificate din dosar.
