„Ziua Z” (D-Day) este numele dat zilei în care a început invazia trupelor aliate în Europa, pe plajele din Normandia, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La invazia din 6 iunie 1944 au participat soldați din Statele Unite, Canada, Regatul Unit și din alte țări. În acel moment, Franța era ocupată de Germania nazistă. Pe frontul de est se dădeau lupte grele între armatele Germaniei și Uniunii Sovietice.
Aproximativ 156.000 de soldați aliați au debarcat pe plajele din Normandia (nord-vestul Franței) în prima zi a invaziei și aproape 4.000 de soldați aliați au fost uciși de apărarea germană.
În câteva zile au debarcat în total aproximativ 326.000 de soldați, peste 50.000 de vehicule militare și aproximativ 100.000 de tone de echipament.
Până în august 1944, nordul Franței era eliberat. În primăvara anului 1945, Germania capitula.
Argumentele care au dus la debarcarea din Normandia
La numai câteva luni după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, în mai 1940, Germania a invadat și ocupat nord-vestul Franței.
Statele Unite ale Americii au intrat în război în decembrie 1941. Ideea unei invazii majore peste Canalul Mânecii a fost discutată cu Marea Britanie încă din 1942. Anterior, în mai 1940, britanicii fuseseră evacuați dintr-o încercuire a trupelor germane de pe plajele din Dunkerque (Dunkirk).
În noiembrie 1943, Adolf Hitler, care se aștepta la o invazie de-a lungul coastei nordice a Franței, l-a desemnat pe feldmareșalul Erwin Rommel să construiască sistemul defensiv german de pe coasta oceanului, numit și „Zidul Atlanticului”.
Era vorba despre o fortificație de peste 3.800 de kilometri de buncăre, mine terestre și obstacole plasate pe plaje și în apă.
Invazia din Normandia a devenit tot mai necesară pe măsură ce, pe frontul de est, se dădeau lupte crâncene între germani și ruși, iar președintele URSS, Iosif Stalin, cerea insistent deschiderea unui nou front în vestul Europei.
Pe 6 iunie 1944, soldații americani, britanici și canadieni luau cu asalt 80 de kilometri de plaje din Normandia, puternic fortificate.
Lansarea debarcării, numită „Operațiunea Overlord”, a fost precedată de o intensă activitate de diversiune a serviciilor aliate de informații. Aceasta a făcut ca germanii să nu poată prezice momentul și locul invaziei.
În săptămânile dinaintea Zilei Z, Aliații au efectuat o operațiune masivă de dezinformare menită să-i facă pe germani să creadă că principala țintă a invaziei era Pas-de-Calais, cel mai îngust punct dintre Marea Britanie și Franța.
Invazia fusese programată pe 5 iunie 1944
Generalul Dwight Eisenhower, comandantul operațiunii Overlord, a ales inițial ziua de 5 iunie 1944 ca dată a invaziei.
Vremea nefavorabilă din Atlantic a făcut ca atacul să fie amânat cu o zi.
În dimineața de 5 iunie, după ce meteorologii au prezis îmbunătățirea condițiilor pentru ziua următoare, Eisenhower a dat ordinul de declanșare a operațiunii.
El le-a spus soldaților: „Sunteți pe cale să vă îmbarcați în Marea Cruciadă, pentru care ne-am străduit în aceste multe luni. Ochii lumii sunt ațintiți asupra voastră.”
Mai târziu în acea zi, peste 5.000 de nave de război și vase de debarcare care transportau trupe și provizii au părăsit Anglia peste Canalul Mânecii. 11.000 de avioane au fost mobilizate pentru a oferi sprijin aerian pentru invazie.
Până în zorii zilei de 6 iunie, mii de parașutiști erau deja pe teren în spatele liniilor inamice, distrugând poduri și drumuri pe unde germanii ar fi putut trimite rapid întării și provizii.
Invazia terestră cu trupe debarcate din vase amfibii a început în zorii zilei, la 6:30. Britanicii și canadienii au capturat plajele cu nume de cod Gold, Juno și Sword, iar americanii au luat cu asalt Utah Beach.
Cea mai mare rezistență a fost întâmpinată de soldații americani pe Omaha Beach, unde peste 2.000 de oameni și-au pierdut viața.
În ciuda rezistenței germane acerbe, până la sfârșitul zilei, aproximativ 156.000 de soldați aliați debarcaseră pe plajele din Normandia. Potrivit unor estimări, mai mult de 4.000 de soldați aliați și-au pierdut viața în invazia din „Ziua Z”, iar alte mii au fost răniți sau dați dispăruți.
Peste câteva zile, pe 11 iunie, plajele din Normandia erau complet securizate și peste 326.000 de soldați, mai mult de 50.000 de vehicule și aproximativ 100.000 de tone de echipament militar erau deja pe teritoriul Franței.
Parțial, germanii au fost luați prin surprindere de debarcarea din Normandia și nu au beneficiat de comanda lui Erwin Rommel, care era în concediu la momentul atacului.
Inițial, Hitler a crezut că invazia este o diversiune menită să distragă atenția germanilor de la un atac viitor la nord de râul Sena. Astfel, el a refuzat să disloce diviziile din apropiere pentru a trimite întăriri.
Prin urmare, sprijinul a venit de la distanțe mai mari, cu întârziere.
În plus, germanii au fost împiedicați să se apere mai eficient de atacurile aeriene aliate masive care au distrus poduri importante și căi de comunicație. De asemenea, apărarea germană a fost supusă unui tir neîntrerupt de artilerie de pe navele aliate.
În săptămânile care au urmat, Aliații și-au croit drum prin zona rurală a Normandiei, unde au întâmpinat o rezistență germană dură, pe un teren dificil cu mlaștini și vegetație în care se ascundeau cu ușurință soldații inamici.
Până la sfârșitul lunii iunie, aliații ocupaseră portul Cherbourg, esențial pentru debarcarea unor noi trupe, echipamente și provizii.
De asemenea, la sfârșitul lunii iunie 1944 debarcaseră în Normandia aproximativ 850.000 de soldați aliați și 150.000 de vehicule, forțe pregătite să înceapă ofensiva către Paris.
Victoria finală
Până la sfârșitul lunii august 1944, aliații au ajuns la Sena, Parisul a fost eliberat și germanii au fost îndepărtați din nord-vestul Franței. Atunci se încheia, de fapt, așa-numita „Bătălie a Normandiei”.
Forțele aliate au continuat apoi cu o campanie dificilă de invadare a Germaniei, unde urmau să facă joncțiunea cu trupele sovietice care se apropiau de Berlin dinspre est.
În primăvara următoare, pe 8 mai 1945, Germania nazistă a capitulat necondiționat în fața aliaților, după ce Hitler se sinucisese cu o săptămână înainte, pe 30 aprilie, în buncărul său de la Berlin.
Istoricii consideră că debarcarea din Normandia a schimbat esențial raportul de forțe din Europa și a marcat începutul înfrângerii Germaniei în Al Doilea Război Mondial.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
