La Teheran, Qom, Mashad și Kerman, sute de mii de oameni au participat în aceste zile la funeraliile generalului Quasem Soleimani, ucis pe 3 ianuarie în apropiere de Bagdad, într-un atac american cu drone. O demonstrație de durere colectivă, frustrare și ură care, susțin unii observatori, nu s-a mai văzut de la funeraliile ayatolahului Khomeini, întemeietorul republicii islamice.
Foarte mulți purtau portretele generalului, cerând ca moartea lui să fie răzbunată. Și-și exprimau sprijinul pentru regimul actual.
Imagini care se deosebesc total de cele din noiembrie anul trecut, când în peste 100 de orașe, iranienii protestau masiv împotriva conducerii de la Teheran, după o scumpire masivă a prețului benzinei.
Sute de protestatari au fost atunci maltratați de poliție sau încarcerați.
Soleimani, comandantul forțele Quds din cadrul Gărzilor Revoluționare, a sprijinit avansul intereselor iraniene din Liban până în Yemen, trecând desigur prin Irak. Statele Unite îl acuză că este responsabil de „moartea a sute de militari americani și ai coaliției internaționale, și de rănirea altor sute”.
Alții îl consideră responsabil de moartea a mii de oameni, inclusiv civili, într-o serie de confruntări „hibrid” duse în tot Orientul Mijlociu prin intermediul diverselor miliții pro-iraniene.
Așa că se pune întrebarea, de ce moartea lui pare să fi lovit un nerv al solidarității în societatea iraniană și unde sunt miile de iranieni nemulțumiți, care protestau cu numai două luni în urmă?
Asasinarea lui Soleimani a venit pe fundalul unei dispute aprinse între Teheran și Washington. Mulți iranieni, care nu au trecut peste trauma războiului cu Irakul din 1980-1988, se tem de izbucnirea unui conflict militar deschis între Statele Unite și Iran.
În acest context, uciderea generalului a fost văzută drept o declarație de război. Iar pericolul unui război îi unește pe iranienii animați de un profund sentiment patriotic, cum remarcă și un cunoscut critic iranian al regimului, Abdolah Momeni (care a fost încarcerat și torturat în Iran).
„Nici un popor nu se bucură când militarii și comandanții săi sunt uciși de o forță străină”, a scris Momeni pe Twitter, imediat după moartea generalului Soleimani. „Moartea generalului a lovit în mândria națională a iranienilor”.
Un om de afaceri din Teheran, care a participat la protestele din 2009 provocate de controversatele alegeri prezidențiale din acel an, a declarat Europei Libere că uciderea lui Soleimani a „reaprins un sentiment de unitate” în Iran. „Nu sprijin regimul dar când țara mea este amenințată, o apăr” indiferent cine este la putere.
Iar istoricul Roham Alvandi avertiza, într-o postare pe Twitter, că președintelui american Donald Trump „subestimează forța naționalismului iranian”.
„Cineva ar trebui să-i povestească despre piloții militari care deși fuseseră aruncați în închisoare de regimul ayatolahilor, nu au ezitat în 1980, imediat după ce au fost eliberați, să lupte împotriva Irak-ului”.
Mult timp, generalul Soleimani era necunoscut în Iran. A devenit însă un erou național în ultimii ani, când s-a pus în mișcare propaganda de stat. A fost prezentat drept eroul modest și pios care apără țara de teroriști și mai ales de milițiile Statului Islamic, responsabile pentru un atac la Teheran, în 2017, soldat cu 23 de morți.
Rețelele sociale au fost bombardate cu poze în care Soleimani este văzut „pe câmpul de bătălie” împotriva Statului Islamic, în Irak și Siria. Sau la funeraliile militarilor iranieni, uciși în Siria și Irak.
Potrivit unui sondaj recent realizat de Universitatea din Maryland, 82% din iranieni au o părere bună despre Soleimani, 52% o părere foarte bună.
Iar pe cei care totuși nu deplâng moartea sa, nu-i vede sau adune nimeni în Iran pentru că mediile de stat nu permit critici la adresa unui „martir al națiunii”.
Facebook Forum