Mark Rutte, 57 de ani, a fost premierul Olandei din 2010, fiind cel mai longeviv șef de guvern din Țările de Jos.
Înainte să fie desemnat viitor șef al NATO, Rutte era premier demisionar, după alegerile din 2023, câștigate de partidul lui Geert Wilders, PVV, considerat de extrema dreaptă.
Wilders a încercat fără succes timp de șase luni, să formeze un guvern. Până la urmă, a guvernat alături de Rutte, într-o coaliție de patru partide.
Rutte a fost și președintele Partidului Popular pentru Libertate și Democrație din 2006 până în 2023, adică 17 ani.
Formațiunea sa are o doctrină liberală. Înainte să devină politician, în 2002, Rutte a fost director în compania multinațională Unilever.
De-a lungul carierei politice, Rutte a ieșit câștigător din mai multe crize și scandaluri, cu reputația intactă, motiv pentru care a fost supranumit „Teflon Mark”.
O trimitere la capacitățile sale de a fi flexibil și pragmatic, capabil să adune în jurul său mai multe forțe politice, chiar dacă rivale, astfel încât să rezolve problemele.
De exemplu, în 2012, în urma unei crize, guvernul său a pierdut puterea. Dar scorul bun din alegeri i-a permis să conducă un Executiv format din Partidul Liberal, pe care îl conducea, și Partidul Laburist.
În 2017, Rutte a fost ales să conducă o coaliție de guvernare formată din patru partide.
Iar în 2023, când guvernul său a demisionat, iar Rutte a anunțat că se retrage din viața politică din cauza discuțiilor privind migrația, dar și a unui scandal mai vechi privind alocațiile familiale, și-a asumat rolul să formeze o nouă coaliție de guvernare și a reușit.
Abilitățile sale de negociator s-au văzut bine și în demersul de a obține consensul pentru șefia NATO. Rutte nu a avut misiune ușoară, dată fiind situația fără precedent de a avea un contracandidat, în persoana președintelui român Klaus Iohannis.
Președintele român s-a retras, dar a prelungit negocierile și l-a determinat pe Rutte să facă importante concesii statelor care erau sceptice, mai ales Ungaria și Turcia.
Este deja de notorietate că premierul maghiar Viktor Orban, care s-a împotrivit până în ultima clipă, a obținut o scrisoare de la Rutte în care se angajează să permită Ungariei să nu participe și să nu finanțeze acțiunile NATO în sprijinul Ucrainei.
Fostul premier olandez a trecut cu vedere și derapajele guvernării Orban privind statul de drept, pe care anterior le-a criticat puternic.
Chiar dacă a avut de furcă în privința susținerii din partea Ungariei, Rutte a avut și mai multe atuuri. Este apropiat de președintele francez Emmanuel Macron și membru al aceluiași partid european, Renew. A fost sprijinit de state puternice – Franța, Germania, Marea Britanie, SUA – care au dat tonul în privința alegerii sale în fruntea NATO. Era greu de crezut că cineva le-ar fi putut contrazice până la capăt.
Jurnalistul Europa Liberă Rikard Jozwiak enumeră motivele pentru care Rutte a fost de la bun început alesul marilor puteri și, apoi, al tuturor celor 32 de state din NATO.
„Rutte este foarte experimentat, cel mai longeviv prim-ministru olandez din istorie. Este foarte apreciat de jucătorii mari. El a reușit clar să doboare gardurile ridicate de Orban și Erdogan. Engleza lui este fluentă, este un expert în a ajunge la compromisuri prin conducerea a numeroase guverne multipartide, aparent greoaie, la Haga.
La fel ca Stoltenberg, el se înțelege foarte bine cu Zelenski și este unul dintre puținii politicieni occidentali pe care fostul președinte american Donald Trump îi respectă. Este foarte plin de umor în privat, dar cunoscut pentru că stăpânește cu calm și răceală situațiile și este un promotor al continuității. Așadar, cineva în care toată lumea poate avea încredere că este responsabil pentru postul care i s-a încredințat”, îl descrie Jozwiak pe Rutte.
Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, crede că sunt câteva calități care au făcut ca Mark Rutte să fie ales noul șef al NATO.
„Au plecat de la premisa unei experiențe anterioare, de la premisa unei capacități de dialog și, în contextul dialogului, a unei capacități, chiar individuale, de persuasiune. Pe de altă parte, a contat simțul pragmatic și, nu în ultimul rând, atașamentul profund la valorile euroatlantice.”
Rutte și relația cu România în privința Schengen
În privința relației cu România, Rutte nu a fost deloc un prieten al autorităților de la București.
S-a împotrivit ani la rând ca România să fie admisă în Schengen. Atitudinea Olandei s-a schimbat abia în 2023, când însă a apărut un alt obstacol, Austria. Este motivul pentru care România nu e nici acum în Schengen cu granițele terestre, adică cea mai importantă componentă. Rutte a criticat nerespectarea statului de drept, corupția și controlul la frontiere.
În octombrie 2022, premierul olandez declara că nu se împotrivește, de principiu, aderării României și Bulgariei la Schengen, dar punea condiții. Trebuie făcută o evaluare a respectării Mecanismului de Cooperare și Verificare și a Sistemului de Informații Schengen. Rezultatul a fost că deschiderea exprimată de Rutte a rămas la nivel declarativ. Olanda s-a opus în continuare accesului României în spațiul european de liberă circulație.
În 2023, nu doar votul Austriei împotriva României a fost o problemă. Deși Olanda a dat undă verde României, s-a împotrivit aderării Bulgariei. A fost echivalent cu un vot negativ și în privința Bucureștiului, dat fiind că cele două state ar fi trebuit să intre în Schengen la pachet.
Negocierile României cu Olanda, și nu numai, pentru aderarea la Schengen s-au întins pe ani de zile, fără un rezultat pozitiv până în 2023.
Rutte a negociat și cu președintele Iohannis, timp de zece ani, dar și cu fostul șef de stat, Traian Băsescu. Acesta din urmă a spus recent că Rutte este un dușman al României și că președintele Klaus Iohannis face foarte bine că îl concurează pentru șefia NATO.
„Mark Rutte este un om care disprețuiește România și n-ar trebui să acceptăm prezența lui în nicio funcție la nivel NATO sau la nivelul Uniunii Europene. A făcut destul rău României”, a spus Băsescu, în martie 2024, la Digi24.
Fostul șef de stat român a negociat ani de zile cu Rutte un vot pozitiv al Olandei pentru Schengen, dar, de fiecare dată, premierul olandez a spus NU. Chiar și când Germania, o altă țară care s-a împotrivit o lungă perioadă aderării României la Schengen, și-a schimbat poziția, Olanda a rămas fermă.
Între timp, România a scăpat de MCV, are un guvern agreat de SUA și UE, atacul la adresa justiției nu mai pare iminent, ca în epoca lui Liviu Dragnea de exemplu, dar tot degeaba. Dacă nu e Olanda, e Austria care se împotrivește, iar aderarea la Schengen cu granițele terestre rămâne încă un vis.
În schimb, Rutte a câștigat și această nouă rundă de negocieri pentru șefia NATO și singurul înfrânt din ecuație este Klaus Iohannis, contracandidatul său. Până și Viktor Orban s-a văzut cu sacii în căruță și a obținut ce și-a dorit.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
