Elena Udrea și mai mulți dintre foștii săi apropiați din perioada în care fostul politician PDL era ministru al Turismului au fost judecați timp de șapte ani în dosarul „Gala Bute”.
Adevărul judiciar al faptelor, adică judecata „pe fond” a acuzațiilor, a fost tranșat de justiția română încă din iunie 2018, când un complet de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție a României stabilea că Elena Udrea este vinovată de luare de mită și abuz în serviciu.
În baza sentinței definitive din luna iunie 2018, Elena Udrea a fost reținută în Costa Rica, țară din America Centrală unde fugise pentru a nu fi încarcerată. Tot atunci, fostul ei consilier, Tudor Breazu, și fostul președinte al Federației Române de Box, Rudel Obreja, erau arestați în România.
2018 era însă un an în care sistemul judiciar din România se afla sub un tir îndelungat de presiuni din partea politicului.
La acea vreme, guvernul era controlat de fostul lider PSD Liviu Dragnea, la rândul său acuzat într-un dosar de corupție, și care încerca prin toate mijloacele pe care le avea la îndemână să scape de o eventuală condamnare definitivă. Condamnare care avea să vină, până la urmă, în 2019 și avea să pună capăt carierei în politica mare a dlui Dragnea.
Amintiri din epoca lui Dragnea
Printre măsurile luate de mediul politic împotriva sistemului judiciar în acei ani s-a numărat și o decizie care, prin ricoșeu, avea să o ajute pe Elena Udrea să fie eliberată la finele anului 2018 din arest, în ciuda condamnării sale definitive din dosarul „Gala Bute”.
În noiembrie 2018, Curtea Constituțională a României (CCR) a admis o sesizare a premierului de atunci, Viorica Dăncilă, și stabilea nelegală procedura prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a României (ICCJ) își alegea, încă din 2014, completurile de cinci judecători.
Decizia a avut un impact major asupra dosarelor în care erau judecați politicieni, ICCJ având competență, în special, în judecarea demnitarilor de rang înalt.
În baza acelei decizii a CCR, Elena Udrea și ceilalți acuzați din dosar au cerut aceleiași ÎCCJ suspendarea deciziilor definitive de condamnare din dosarul „Gala Bute”. Puși în fața situației de a nu respecta o decizie a Curții Constituționale, act nelegal pentru un judecător din România, ÎCCJ a admis solicitarea fostului ministru al Turismului.
Ulterior, Elena Udrea s-a întors din Costa Rica și a continuat să se declare o victimă a justiției.
Strict judiciar, măsura de suspendare a deciziei definitive din iunie 2018 trebuia însă supusă unui proces. În termeni tehnici, acesta s-a numit „contestație în anulare”. Scopul Elenei Udrea era nu doar suspendarea punerii în aplicare a condamnării din iunie 2018, ci anularea ei.
Asta s-a judecat, la Înalta Curte, până pe 7 aprilie 2022.
Semnificația deciziei
Marea miză a acestei proceduri judiciare a fost dacă o instanță judecătorească, în acest caz ÎCCJ, poate decide contrar unei decizii a Curții Constituționale, având în vedere că, potrivit CCR, „deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii”.
În timpul procesului, ÎCCJ a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a întrebat instanța europeană dacă o instanță națională are posibilitatea de a nu aplica o decizie a Curții Constituționale, atunci când sunt afectate interesele financiare ale comunităţii europene.
De asemenea, ÎCCJ voia să afle dacă aplicarea prioritară a dreptului Uniunii trebuie interpretată în sensul că permite instanţei naţionale să înlăture aplicarea unei decizii a Curţii Constituţionale, pronunţată într-o sesizare vizând un conflict constituţional.
Decizia CJUE a venit în decembrie 2021.
Curtea, reunită în Marea Cameră, „a confirmat jurisprudența sa rezultată dintr-o hotărâre anterioară, potrivit căreia Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) este obligatoriu în toate elementele sale pentru România. Astfel, actele adoptate înainte de aderare de instituțiile Uniunii sunt obligatorii pentru România de la data aderării sale”.
CJUE mai arata că dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează „un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție”.
Judecătorii români aveau posibilitatea, astfel, în baza deciziei CJUE, să nu se mai teamă să nu aplice decizii ale CCR contrare dreptului UE.
Zegrean: „au făcut rău”
Fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, spune pentru Europa Liberă că așteaptă motivarea deciziei de joi a ÎCCJ, însă consideră că dacă judecătorii acestei instanței au pronunțat decizia contrar unei decizii CCR, au greșit.
„Nu pot trece peste decizia Curții Constituționale. Dacă au făcut-o, au făcut rău”, spune Zegrean.
Întrebat dacă este o premieră pentru justiție, să decidă asumat contrar unei decizii a CCR, Zegrean a confirmat.
„CCR a pronunțat până acum peste 30.000 de decizii în total. Sigur că se poate întâmpla ca unii judecători, din neștiință sau din neglijență, să treacă peste ele, dar nu de această manieră, nu pentru că a spus cineva că deciziile Curții Constituționale nu trebuie respectate. Nu poți să spui așa ceva. Sunt stupefiat că președintele Curții Europene de Justiție a putut să spună asta. Probabil că de astăzi încolo așa vor face, le vor respinge pe toate. Aceste contestații în anulare au însă cale de atac”, a spus Zegrean.
De ce a fost condamnată Elena Udrea
Prin respingerea contestației în anulare de pe 7 aprilie, pe lângă Elena Udrea, au mai fost condamnați fostul preşedinte al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, care are de executat o condamnare de cinci ani, şi Tudor Breazu (administratorul terenurilor de la Nana deţinute de Elena Udrea), care a primit 3 ani cu executare.
Au mai rămas definitive și pedepsele primite de Ştefan Lungu (fost consilier al Elenei Udrea) - un an şi şase luni cu suspendare; Gheorghe Nastasia (fost secretar general în Ministerul Dezvoltării) - 4 ani cu suspendare; Ana Maria Topoliceanu (fost director al Companiei Naţionale de Investiţii) - 3 ani cu suspendare, Dragoş Marius Botoroagă (administratorul unei firme) - doi ani şi şase luni cu suspendare.
Elena Udrea a fost obligată prin sentință să plătească aproape 3 milioane de euro, respectiv 8.116.800 lei cu titlu de despăgubiri civile, către Autoritatea Naţională pentru Turism şi să achite 600.000 euro către martorul Corin Boian şi 300.000 euro către martorul Adrian Gărdean.
În plus, instanţa a dispus confiscarea, în folosul statului, de la Udrea a sumelor de 695.367 lei şi 296.076 lei.
Europa Liberă a solicitat un punct de vedere de la avocatul Elenei Udrea, Tudorel Toader, însă acesta nu a răspuns la telefon. Ulterior condamnării, Elena Udrea nu a fost găsită de Poliție acasă pentru a fi încarcerată. Surse din Poliție au precizat că fostul ministru ar fi fugit din țară.
Joi după-amiază, Elena Udrea a fost prinsă la Kulata, vama Bulgariei cu Grecia. Extrădarea nu se poate face pe loc, deși Bulgaria este membră UE. România trebuie să epuizeze toți pașii procedurii de extrădare: să traducă documentele și să le remită autorităților bulgare, care vor trebui să judece cererea României.
