Reprezentanţii Consiliului Fiscal (CF) spun că datoria publică a României va crește în perioada 2020-2021, depăşind nivelul de 50% din PIB în ipoteza optimistă și peste 55% în cea pesimistă, din cauza creșterii deficitului bugetar, a deprecierii leului în raport cu euro, pe fondul crizei provocate de pandemia de COVID-19. La rându-i, deficitul bugetar se va situa între 8,1% din PIB şi 10,4% din PIB la finalul lui 2020, mult peste estimarea guvernului, de 6,7% din PIB tot din cauza pandemiei dar și a aplicării legii pensiilor.
„Pornind de la proiecțiile actualizate ale CE privind perioada 2020-2021, precum și de la estimările MFP privind evoluția cheltuielilor cu dobânzile aferente datoriei publice (realizate în cadrul SFB 2020-202289), a fost realizată o prognoză a ponderii datoriei publice în PIB pe parcursul următorilor 2 ani (...). Rezultatele indică un impact major al deteriorării cadrului macroeconomic asupra datoriei publice a României care este proiectată să crească de la 35,2% din PIB în anul 2019 la 45,9% în anul 2020, traiectoria pronunțat ascendentă continuând și în anul 2021 (pe seama deficitului bugetar ridicat) când este estimat un nivel al datoriei publice de 54,3% din PIB. Astfel, se prefigurează posibilitatea ca, sub impactul crizei economice cauzate de pandemia COVID-19, dublat de impactul bugetar al calendarului actual de aplicare a legii pensiilor, datoria publică a României să crească accelerat pe parcursul următorilor 2 ani (o evoluție similară fiind înregistrată și în cazul crizei anterioare din perioada 2008-2009), apropiindu-se semnificativ la finalul anului 2021 de plafonul de 60% din PIB stabilit la nivel european”, se spune în raportul anual al Consiliului Fiscal dat publicității vineri.
Consiliul Fiscal este autoritatea independentă care sprijină activitatea Guvernului şi a Parlamentului în procesul de elaborare şi derulare a politicilor fiscal-bugetare şi promovează transparenţa şi sustenabilitatea finanţelor publice.
Plecând de la scenariul de bază CE, bazat pe estimările din prognoza de primăvară 2020 și completat cu previziunile MFP din SFB 2020-2022 privind cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice, au fost construite mai multe scenarii posibile de evoluție ale datoriei publice:
- Două scenarii optimiste, unul dintre ele fiind caracterizat de o rată reală de creștere a PIB mai mare cu 2 puncte procentuale față de prognoza inițială, iar celălalt adăugând și o scădere cu 1 punct procentual a ratelor reale ale dobânzii. Este interesant de remarcat că, în ciuda ipotezelor optimiste care stau la baza lor, cele două scenarii continuă să anticipeze o traiectorie de creștere semnificativă a datoriei publice (pe seama deficitelor ridicate prognozate pentru perioada 2020-2021), la finalul orizontului de previziune fiind atins un nivel de 52,7% din PIB în cazul primului scenariu, respectiv de 51,9% din PIB în cazul celui de al doilea scenariu.
- Două scenarii pesimiste, unul dintre ele fiind caracterizat de o rată reală de creștere a PIB mai redusă cu 2 pp față de prognoza inițială, iar celălalt adăugând și o creștere cu 1 pp a ratelor reale ale dobânzii. Ca urmare a traiectoriei crescătoare mai accentuate a datoriei publice, ambele scenarii pesimiste anticipează depășirea pragului de 55% din PIB, la finalul orizontului de previziune fiind atins un nivel de 55,9% în cazul primului scenariu, respectiv de 56,7% în cazul celui de al doilea scenariu.
Rezultatele analizei de senzitivitate arată că, indiferent de scenariul considerat, datoria publică a României este proiectată să crească abrupt pe parcursul perioadei 2020-2021, depășind nivelul de 50% din PIB chiar și în cazul celor mai optimiste ipoteze, în timp ce scenariile pesimiste anticipează depășirea nivelului de 55% din PIB. Raportarea la aceste valori este relevantă în contextul în care Legea Răspunderii Fiscal-Bugetare a fost amendată la sfârșitul anului 2013, una dintre modificări fiind reprezentată de introducerea unor praguri pentru datoria publică care declanșează acțiuni din partea Guvernului. Astfel, dacă datoria publică depășește 45% din PIB, MFP redactează un raport privind justificarea creșterii datoriei și prezintă propuneri pentru menținerea acestui indicator la un nivel sustenabil. Dacă gradul de îndatorare depășește 50% din PIB, Guvernul procedează la înghețarea salariilor din sectorul public și, eventual, adoptă măsuri suplimentare de reducere a datoriei. Dacă indicatorul este mai mare de 55%, se îngheață automat și cheltuielile cu asistența socială din sistemul public.
Toate aceste noi prevederi au ca scop prevenirea situației în care datoria publică ar depăși pragul de 60% din PIB, stipulat în Tratatul de la Maastricht.
Consiliul Fiscal spune că majoritatea scenariilor considerate anticipează depășirea pragului de 45% la finele anului 2020, continuând cu depășirea pragului de 50% (chiar 55% în cazul scenariilor pesimiste) la finele anului 2021, această evoluție survenind pe fondul prognozei unui deficit bugetar în creștere, care contrabalansează efectele relansării economice previzionate a se materializa în 2021.O serie de riscuri suplimentare față de scenariile analizate provin și de la potențialele șocuri negative la nivelul cursului de schimb, având în vedere ponderea relativ ridicată a datoriei publice denominate în monede străine.
O constrângere suplimentară este legată de dimensiunea deja ridicată a datoriei publice comparativ cu cea a sectorului financiar intern și de capacitatea cel mai probabil limitată de absorbție a unui stoc suplimentar de datorie publică la nivelul actual de intermediere financiară. Astfel, la finalul anului 2019, ponderea datoriei publice a României în total active bancare era de circa 75% (față de aproape 68% în 2018), iar expunerea față de sectorul guvernamental raportată la activele băncilor locale (acestea fiind principalul deținător de datorie publică pe piața internă) s-a menținut în apropierea valorii de 20%, nivelurile acestor indicatori fiind printre cele mai ridicate înregistrate la nivelul statelor membre UE. Menținerea acestei situații poate conduce, cel mai probabil, la o dependență crescută față de investitorii nerezidenți, căreia i se asociază o vulnerabilitate în creștere la șocuri de dobândă și de curs valutar, la modificări ale apetitului de risc pe piețele financiare globale, precum și la o eventuală modificare de rating suveran. Manifestarea riscurilor enumerate anterior este cu atât mai plauzibilă în contextul crizei cauzate de pandemia COVID-19, iar proiecțiile actuale prefigurează o creștere de proporții a datoriei publice pe parcursul perioadei 2020-2021, pe fondul înregistrării unor niveluri înalte ale deficitului bugetar, precum și ca urmare a diferențialului nefavorabil dintre dinamica PIB real și costurile de finanțare. Mai mult, este de așteptat ca avansul abrupt al datoriei publice să conducă la o creștere rapidă a necesarului de finanțare, ridicând o serie de provocări importante referitoare la capacitatea limitată de absorbție de datorie a pieței interne, incertitudinile privind disponibilitatea finanțării pe piețele externe și evoluția viitoare a costului de finanțare.
În acest context, posibilitatea de obținere de fonduri pentru finanțarea deficitelor bugetare și a datoriei publice scadente va reprezenta o constrângere importantă a politicii fiscal-bugetare pe parcursul acestei perioade, problema finanțării având potențialul de a suferi complicații suplimentare în condițiile creșterii aversiunii la risc a investitorilor, precum și în ipoteza deteriorării ratingului suveran al României.
Totodată, având în vedere nivelul ridicat al necesarului de finanțare, o conduită prudentă recomandă analiza tuturor posibilităților de acces la resurse financiare, publice și private.
În acest context, o resursă importantă de finanțare a economiei, începând din 2021, ar putea fi reprezentată de planul de redresare economică propus de Comisia Europeană, prin care România ar putea să beneficieze de circa 33 miliarde de euro, însă locul codaș ocupat până acum în clasamentul absorbției fondurilor europene pune în evidență capacitatea instituțională redusă a țării noastre care poate constitui un impediment în accesarea fondurilor alocate prin planul de redresare economică.
Agenția Standard & Poor’s a decis, vineri seara, ca România să își păstreze ratingul de țară, cu perspectivă negativă, însă economiștii atrag atenția că vestea bună nu trebui să însemne că autoritățile trebuie „să se culce pe o ureche”, căci pericolul retrogradării nu a trecut.
„Deși ne așteptăm ca scăderea economică și fiscală generată de COVID-19 să împingă datoria publică netă a României la 43% din PIB în 2020, iar cheltuielile cu dobânzile să crească până la sub 5% din veniturile fiscale, estimăm o consolidare fiscală semnificativă după alegerile generale din 2020”, a anunțat agenția de rating.
