2.827 de zile.
Atât i-a trebuit justiției române să ajungă la o primă sentință într-un caz dramatic de malpraxis, în care doi părinți din județul Bihor i-au cerut să le facă dreptate pentru moartea fiului lor în vârstă de doi ani.
Tudor B. a murit pe 27 martie 2018 – după ce a primit, prea târziu, tratament pentru o pneumonie. Înainte să se stingă pe patul de spital, copilul fusese consultat de mai mulți medici, care fie l-ar fi diagnosticat greșit, fie l-ar fi tratat cu întârziere.
Aproape opt mai târziu, cu câteva zile înainte de Crăciun, Judecătoria Oradea a decis, în primă instanță, că singurul care mai poate fi tras la răspundere în acest caz este un medic pediatru al unei clinici private din oraș.
Dr. S.M. – care își susține nevinovăția – a fost condamnat la un an și patru luni de închisoare cu suspendare pentru ucidere din culpă. El l-ar fi diagnosticat pe Tudor cu bronșită, deși acesta avea pneumonie.
În motivarea hotărârii prin care a fost condamnat, consultată de Europa Liberă, se menționează că presupusa greșeală a doctorului M. ar fi contribuit în proporție de 30% la decesul lui Tudor B.
Restul de 70% ar aparține altor medici care l-au văzut pe copil în ultimele sale zile de viață.
Nu e clar cui, pentru că aceștia nu sunt nominalizați. Procurorii au mai trimis în judecată în acest caz o altă doctoriță care a investigat copilul, însă aceasta a fost găsită nevinovată.
Diagnosticul
În noaptea de 22 spre 23 martie 2018, părinții lui Tudor au observat că fiul lor are febră. A doua zi, au dus băiatul la medicul de familie, care i-a prescris Nurofen și Virodep – un supliment alimentar.
După ce a luat aceste medicamente, pe moment, Tudor a început să se simtă mai bine. I-a scăzut febra și episoadele de tuse s-au rărit.
A doua noapte, însă, copilul a început să aibă din nou febră și să respire greu. Doctorița de familie i-a recomandat mamei, suplimentar, să îi facă aerosoli cu adrenalină.
Era weekend, așa că familia lui Tudor a așteptat până luni dimineață, pe 26 martie, pentru a merge la un centru medical privat.
Copilul a fost consultat acolo de doctorul S.M., care a aflat de la mamă – potrivit hotărârii judecătorești – că băiatul are febră și respiră greu. După consult, copilul a fost diagnosticat cu laringobroșită și i-a fost prescris un tratament cu antibiotic la domiciliu.
Ulterior, și medicul de familie (care nu este parte în proces) a mers la casa familiei B. și a liniștit-o pe mamă că tratamentul este corect și că băiatul se va face bine.
Numai că Tudor nu se făcea bine. În aceeași zi, pe 26 martie 2018, la ora 19:41, mama a decis să meargă cu copilul la Spitalul Municipal din Oradea. Spitalul a fost desființat în 2021.
Acolo i s-au prelevat probe de sânge și a fost diagnosticat cu pneumonie mixtă virobacteriană. Adică avea și un virus, și o bacterie.
O expertiză făcută ulterior a arătat că, „diagnosticul precizat cu ocazia prezentării victimei la Unitatea Primiri Urgenţe a fost corect, dar incomplet şi insuficient, iar eficienţa sa (a tratamentului, n.r.) a fost limitată.”
„S-a stabilit diagnosticul de pneumonie mixtă virobacteriană şi insuficienţă respiratorie, dar gravitatea deosebită a afecţiunii (sindromul toxico-septic infecţios) nu a fost intuită, în lipsa unor investigaţii paraclinice mai complete (radiografie pulmonară, investigaţii hematologice, biochimice). De menţionat că prima radiografie efectuată copilului a fost la ora 23:03, după aproximativ 3 ore şi jumătate de la prezentarea în spital, la secţia unde a fost internat, nu la Unitatea Primiri Urgenţe”, se menționează în hotărârea judecătorească.
Doctorița de gardă care l-a preluat pe Tudor – trimisă și ea în judecată, dar achitată de instanță – nu a recomandat un tratament antibiotic injectabil și, deși deciziile sale medicale „au fost corecte”, au fost „insuficiente”, se mai arată într-o expertiză medico-legală citată în hotărârea judecătorească.
Din document mai aflăm: „Medicii din cadrul Unității Primiri Urgenţe nu au efectuat toate demersurile medicale necesare precizării unui diagnostic rapid şi complet, încă de la prezentarea copilului în spital (radiografie pulmonară), care să permită aplicarea cât mai rapidă a tratamentului adecvat diagnosticului.”
Tudor s-a stins în spital pe 27 martie 2018, la prânz.
Anchetă în ritm de lent
Moartea lui Tudor a ajuns rapid în atenția justiției locale.
După o plângere depusă de părinți, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost deschis dosarul 3298/P/2018.
Ancheta a mers însă extrem de anevoios; până la începutul anului 2025 nicio persoană care ar fi putut fi trasă la răspundere pentru moartea băiatului nu a fost trimisă în judecată.
În februarie 2025, părinții au depus la judecătoria din oraș o plângere în care au spus că ancheta procurorilor bate pasul pe loc și au atras atenția că există riscul ca acuzațiile din dosar să se prescrie.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a invocat atunci că are multe dosare pe rol, însă judecătorii i-au somat să termine ancheta motivând: „dreptul victimei de a avea o cauză rezolvată într-un termen rezonabil nu poate fi afectat de încărcarea organelor judiciare; statul are obligaţia explicită să asigure resursele necesare unei anchete eficiente”.
Într-un răspuns pentru publicația Bihoreanul, reprezentanții parchetului local motivau întârzierea prin faptul că la dosar au fost făcute mai multe expertize, precum și că dosarul a fost instrumentat de patru procurori, după ce trei au părăsit unitatea.
Așa s-a ajuns în iunie 2025, când rechizitoriul a fost înregistrat, în fine, la instanță. Medicul S.M. și o altă doctoriță, R.G. – care era de gardă la Spitalul Municipal când a ajuns Tudor, au fost trimiși în judecată pentru ucidere din culpă.
Cea din urmă a fost achitată de instanță. Și ea a negat, de altfel, în timpul anchetei și procesului că ar fi greșit cu ceva.
Odată cu trimiterea în judecată a celor doi, procurorii au clasat și o faptă de fals care ar fi fost comisă la clinica la care lucrează doctorul M., pe motiv că fapta s-ar fi prescris. Nu e clar dacă fapta – care ar fi constat în modificarea unor documente medicale privind consultația băiatului – ar fi fost sau nu comisă; Parchetul a clasat-o pe motiv de prescriere. De altfel, clinica a cerut continuarea cercetărilor pentru acea faptă, deoarece consideră și acum că clasarea ar fi trebuit dată pe motiv că „fapta nu există”, nu pentru prescriere.
În motivarea hotărârii judecătorești prin care S.M. a fost condamnat la un an și patru luni de închisoare cu suspendare se menționează că acesta „nu a recunoscut gravitatea bolii pacientului, punându-i un diagnostic incomplet (laringotraheită)”.
Doctorul ar fi trebuit să-i facă lui Tudor o radiografie, precum și analize hematologice şi biochimice pentru a-i putea pune un diagnostic corect, spun judecătorii.
„Nici tratamentul, nici monitorizarea nu au fost adecvate diagnosticului real al pacientului, fiind insuficiente”. Doctorul – mai motivează judecătorul care l-a condamnat – ar fi manifestat „prin acţiunile şi inacţiunile descrise o conduită medicală deficitară, care a contribuit la evoluţia nefavorabilă a stării de sănătate a victimei, cu consecinţa decesului”.
Ce spune avocata doctorului
Într-un răspuns pentru Europa Liberă, avocata dr. S.M., Mihaela Chiș, spune că condamnarea clientului său este nedreaptă.
„Aspectele reținute de instanță, referitoare la superficialitatea examinării minorului, nu au fost dovedite”, spune avocata Chiș. „Apoi, nu există dispoziții legale sau măsuri de prevedere care să fi fost încălcate de dr. M. Hotărârea de condamnare putea să fie pronunțată doar dacă existau dispoziții legale încălcate de dr. S.M. Hotărârea este fundamentată de argumente care privesc răspunderea civilă, iar nu răspunderea penală a dr. S.M.” .
Avocata adaugă că și doctorul este nemulțumit de durata anchetei și că „această temporizare excesivă i-a încălcat inclusiv dreptul la apărare pe parcursul judecății. Exista omisiuni care au obstrucționat aflarea adevarului”.
Mihaela Chiș mai spune că a formulat apel la decizia din prima instantă, iar „dr. M. va lupta în contirnuare pentru a-și demonstra nevinovăția”.
Procesul se va relua la Curtea de Apel Oradea.
Prin sentința primei instanțe s-a mai stabilit ca familia lui Tudor să primească daune morale de 70.000 de euro de la medic, care are asigurare de malpraxis.
Vinovat 30%
În ceea ce o privește pe cealaltă doctoriță trimisă în judecată de procurori, aceasta a fost achitată deoarece, în opinia judecătorului de caz, „a efectuat toate investigațiile care i-au stat la dispoziție nu doar în cele 15-19 minute pe care le avea la dispoziție, ci și la serviciul de urgență, în condițiile în care a efectuat demersuri ca minorul să fie internat pe Secția pediatrie I în vederea efectuării investigațiilor”.
Totuși, deși „atitudinea inculpatului este în legătură de cauzalitate cu decesul victimei, decesul victimei nu s-a produs în mod exclusiv datorită atitudinii inculpatului.”
Citatul de mai sus aparține judecătorului care a soluționat dosarul, în opinia căruia doctorul este vinovat doar în proporție de 30%.
„În proporție de 70% de decesul minorului sunt răspunzători ceilalți medici care au contribuit sau chiar din contră nu au făcut nimic pentru a trata minorul, persoane care însă nu au fost cercetate și care nu au fost trimise în judecată”.
„Ceilalți medici” care au „contribuit” la decesul lui Tudor nu sunt nominalizați explicit, iar judecătorii, potrivit procedurii penale, nu ar fi putut sancționa alte persoane decât cele trimise în judecată.
„Nu au fost trimise în judecată”, afirmă avocata dr. M., „persoanele responsabile de producerea decesului, datorită modului în care a fost gestionată urmărirea penală. Medicul de familie (care a consultat pacientul pe parcursul a mai multor zile), mama și personalul medical din secția pediatrie au avut o contribuție decisivă în producerea decesului minorului”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
