Linkuri accesibilitate

Costurile ascunse ale educației online. Fondul școlii nu a dispărut


Școala online nu e ieftină, așa cum s-ar crede, dimpotrivă e mai scumpă decât cea din vremurile în care nu era pandemie de coronavirus.

În primul an de pandemie, când școala s-a desfășurat mai ales online, părinții din România estimează că au plătit mai mult decât în 2018, an fără pandemie, pentru educația copiilor lor.

  • 95% dintre părinți afirmă că au avut cheltuieli pentru școala copiilor, în pandemie;
  • Costul total mediu al părinților pentru a susține educația este de 6.798 de lei, după însumarea cheltuielilor;
  • Echipamentele pentru educația online se traduc într-un cost mediu de 5.800 de lei pe familie;
  • Costul mediu pentru cei care accesează servicii de tip Școală după școală a fost de aproximativ 4.200 de lei, o valoare dublă comparativ cu anul 2018;
Cursuri online
Cursuri online

Costul mediu alocat serviciilor de tip „Școală după școală” s-a dublat, iar învățământul derulat online a generat categorii noi de costuri pentru achiziția de laptop/tabletă, telefon mobil sau echipamente periferice.

Toate aceste echipamente se traduc într-un cost mediu de 5.800 de lei pe familie, arată datele unei anchete realizate de Salvați Copiii România.

Un procent covârșitor, 95% dintre părinți, afirmă că au suportat costuri ascunse ale educației.

Astfel, costul total mediu nepromptat (estimarea părintelui despre cât a costat educația copilului într-un interval de timp, fără a i se indica categorii de costuri) este de aproximativ 4.200 de lei, mai ridicat cu 1000 de lei decât cel estimat de părinți în 2018. Cheltuielile ajung însă la 6.798 de lei, după însumarea răspunsurilor privind cheltuieli specifice (meditații, rechizite, manuale).

Aproape jumătate dintre părinți au alocat peste 5.000 de lei educației copiilor, în condițiile în care școala s-a desfășurat preponderent pe internet.

Top trei costuri în ordinea importanței percepute în calitatea educației este alcătuit din:

  • echipamente IT și manuale școlare
  • materiale igienico-sanitare
  • alimentație.

Adaptarea la noua situație, pe fondul pandemiei COVID-19, se traduce în noi categorii de costuri și în modificări în valoarea și incidența celor subliniate de studiile anterioare ale Organizației Salvați Copiii:

Serviciile de tip Școală după școală cresc ca incidență comparativ cu perioada pre-pandemică, de la aproximativ 10% în 2018 la 20%, creștere cel mai probabil generată de necesitatea părinților care nu au putut lucra de acasă de a suplini închiderea fizică a școlilor. De asemenea, costul mediu pentru cei care accesează acest tip de servicii este de aproximativ 4.200 de lei, o valoare dublă comparativ cu anul 2018.

Procesul educațional online a generat categorii noi de costuri, precum achiziția de laptop / tabletă, telefon mobil sau echipamente periferice. Toate aceste echipamente se traduc într-un cost mediu de 5800 de lei pe familie. 7 din 10 părinți care au răspuns la chestionar au făcut cel puțin o achiziție de astfel de echipamente.

Dacă în trecut meditațiile reprezentau categoria cea mai importantă de cost, ca sumă plătită, acum coboară pe locul al treilea, cu aproximativ 2.500 de lei în medie, fiind depășită de costuri emergente sau care au crescut puternic în pandemie.

Fondul clasei și al școlii, definite exclusiv ca prestații obligatorii, nu scad ca incidență, comparativ cu perioada pre-pandemică. Fondul școlii este o contribuție obligatorie pentru 13% dintre părinți. Majoritatea celor care achită acest fond afirmă că nu primesc chitanță. În mod surprinzător, această contribuție a rămas, ca incidență, la un nivel similar cu perioada pre-pandemică, în 2018 studiile Salvați Copiii estimând că acest fond este obligatoriu pentru 13% dintre părinți.

Sondajul s-a derulat online în luna​ februarie 2021, pe un eșantion neprobabilistic, în rândul părinților care au cel puțin un copil în sistemul public de învățământ preuniversitar.

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

Vrei să primești știrile zilei pe e-mail?

XS
SM
MD
LG