Prudența a căzut prima. La doar o săptămînă de la dezlănțuirea epidemiei, în Italia și, apoi, pe întreaga scenă europeană, a apărut tema lipsei de gravitate. Coronavirus nu e o binecuvîntare dar nici nu ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decît gripa care face, în definitiv, un număr anual de victime mult mult mai mare. Acest argument, susținut statistc dar netranșat, propune o amnezie imediată și șterge cîteva observații de bun simț. Astfel, Coronavirus nu are încă rata de mortalitate a altor epidemii. E posibil ca lucrurile să rămînă așa dar asta nu va consola atîția oameni care nu știu dacă au fost sau nu infestați și nici nu se pot bizui pe tratamente cunoscute, ca în cazul gripei clasice. În plus, proporțiile geografice ale epidemiei de Coronavirus depășesc net aria de răspîndire a unei epidemii de gripă.
A doua cedare morală privește caritatea. Foarte rapid, s-a putut observa că decesele tot mai numeroase cauzate de Cornavirus se înregistrează între pesoane în vîrstă, de regulă peste 70 de ani. Mai toate mesajele media și politice au transformat această realitate într-un detaliu pozitiv, ba chiar într-un fel de a îndemna publicul să răsufle ușurat. Principiile morale clasice ale lumii vechi nu mai au trecere. Bătrănii par dispensabili. Umanitatea lor e diminuată de vîrstă și consumată de nevoia de optimism a prezentărilor oficiale. La aproape o lună de la declanșarea epidemiei, în Italia, de pildă, cifra deceselor crește dar victimele în vîrstă nu mai au nume și identitate. Cifrele sînt raportate zilnic, fără alte comentarii iar experții amintesc mereu că nu trebuie să ne alarmăm: în fond, majotitatea victimelor sînt în vîrstă și erau, oricum, suferinde. Nu avem, aici, doar o schimbare de ton ci, mai degrabă, confirmarea unei tendințe etice generale. Cine vrea un argument în plus, are la dispoziție decizia prin care Curtea Constituțională germană a eliminat, pe 26 februarie, interdicțiile legale asupra euthanasiei.
Criza migraționistă renăscută la fronteira greco-turcă a generat un alt scrut-circuit moral de proporții. Liderii UE au anunțat ajutoare financiare și au vizitat zona, după care au precizat în termeni energici că UE nu va primi refugiați. Grecia a fost dclarată ”scut” protector. Ceea ce ridică întrebarea: cu ce sînt mai puțin nefericiți și mai nedemni de comapasiune respinșii de azi decît admișii de ieri? Și mai departe: cum poate reconcilia UE discursul pro-migraționist, comapassiunea și spiritul umanitar cu noua ei atitudine anti-migrație? Realitatea oferă explicații severe și spune că UE nu mai poate face față migrației, fără riscul unor probleme sociale grave. Dar asta e un alt fel de a spune că UE nu mai poate face față propriului discurs. În mod ironic, susținătorii militanți ai toleranței fără frontiere, întotdeauna grupați sub stindardul UE, se pot simți trădați.
Toate aceste manifestări sau absențe de manifestare sugerează un veac desensibilizat. Discursul oficial e corect în discursuri dar, în practică, tot mai distant față de principiile morale colective și tot mai aporpiat de egoism personal. Emoția nu lipsește dar e centrată asupra drepturilor și satisfacției strict individuale. Lumea zileleor noastre pare tot mai puțin pregătiră de surpize neplăcute, eșecuri, necazuri și înfrîngeri de orice fel - de la comoditatea întreruptă a consumului la boli și epidemii. Astfel, în timp ce frica globală de viruși e vizibilă, nimic nu pare să sugereze teama de îndatorarea colosală a indivizilor, societăților și statelor. Dreptul la existență garantată în limite largi de consum bate orice alte considerente. În genere, patimile politice și dorințele militante fac regula. Așa a ajuns o parte deloc neînsemantă a comentariatului american să dorească aproape explicit
extinderea catastrofală a epidemiei Cornavirus, în speranța că o astfel de criză va scufunda președenția și următorul mandat al lui Donald Trump.
Între alte efecte morale vitriolice, epidemia de Coronavirus a mai eliberat ceva: o epidemie paralelă de delir pe net. Detaliile sînt grotești. Teoriile conspirației amestecă doctrina vaccinului ca mijloc de control cu Israelul, China, Rusia, NASA, CIA și marțienii.
Crizele simultane ale lui 2020 sînt asemănătoare prin origini morale. Și ridică o problemă mult mai mare decît necunoscutele ce pot fi rezolvate cu mijloace tehnice și științifice. O nesiguranță plină de pretenții și cinism. Un fel de a conserva tot ce evită contactul cu adevăruri demult abandonate. Crizele lui 2020 sînt parte a unei crize mai vechi și mai mari.
Articolele publicate în rubrica Agora reprezintă opinii ale autorilor.
Facebook Forum