Pe de o parte, păsuirea cu doi ani, pentru 2023, oferă o potențială șansă de redresare a proiectului devenit irelevant nu doar pentru oraș, ci și pentru România și pentru Europa. În octombrie, Comisia Europeană va anunța oficial amânarea, așezând Timișoara lângă alte două orașe, Veszprém-Ungaria și Elefsina-Grecia. Pe de altă parte, răbdarea tuturor celor implicați și a cetățenilor care au avut așteptări de la asociația TM2021, responsabilă de realizarea bid book, a ajuns la capăt. Primarul Nicolae Robu, președinte de onoare al asociației, a decis brusc într-o ședință a Consiliului Director că preia ca principal finanțator frâiele iluzoriei capitale europene și a pus pe masă trei milioane de lei pentru proiecte culturale derulate prin Casa de Cultură municipală. A încropit un juriu din directorii instituțiilor culturale de stat, plus câțiva independenți dispuși să intre în jocul pripit, stimulat de suflul electoral, și a împărțit milioanele celor aproximativ șaptezeci de organizații aplicante. Așadar, două entități se încalecă în prezent pentru a drege busuiocul, primăria și asociația, potențând haosul organizatoric împins la apogeu.
Cum s-a ajuns cu oiștea în gard
Din toamna anului 2016, când s-a produs desemnarea, și până în 2020, asociația înființată pentru a implementa proiectul a dovedit o stupefiantă incapacitate de a administra și produce evenimentele așteptate. Au plecat pe rând toți participanții la elaborarea bid book, iar pe parcursul celor patru ani s-au retras numeroși membri instituționali și persoane venite pe valul de entuziasm inițial. În 2018, peste optzeci de oameni de cultură au semnalat deficiențele și au indicat cauzele, arătând spre directoarea executivă, Simona Neumann, țintuită de scaun de nouă ani cu stipendii bunicele, în vreme ce s-au schimbat președinții și membrii Consiliului Director, echipa executivă fiind în perpetuă fluctuație. Ocolită de controale financiare până recent, când a primit statut de organizație de utilitate publică, asociația TM2021 s-a pomenit la ușă cu ANAF, cu firme de audit cerute de Consiliul Director și cu un raport deloc măgulitor al Comisiei de Cenzori.
Organizația a primit finanțări de peste 1,5 milioane lei în 2016, peste 3 milioane lei în 2017, aproape 6 milioane lei în 2018 și 14 milioane lei în 2019, deci peste 5 milioane euro cheltuiți din bani publici. Fondurile au fost asigurate în principal de primărie prin decizii ale consiliului local, de Consiliul Județean și, în mică măsură, de Ministerul Culturii, bani intrați în cont cu întârzieri, plus cotizații. Sponsorizările au fost minimale, de exemplu doar 100.000 lei în prima jumătate a anului 2020. Inspecția fiscală a întocmit o listă de nereguli în privința deducerii TVA și a achizițiilor intracomunitare și a dispus returnarea sumei de 207.000 lei.
Raportul Comisiei de Cenzori încheiat la 31.12.2019 arată un tablou dezolant al operațiunilor contabile, deși au fost angajate succesiv două firme, Diagonal Consulting s.r.l. și Eden C&D Accounting s.r.l. Evidența primară comportă deficiențe subliniate în raportul contestat de directoarea executivă: obiecte de valoare achiziționate, dar neinventariate, cum este sistemul audio Altair music service de 42.054 lei (comanda 831/04.09.2019), prelată de scenă de peste 17.000 lei, sau cutiile de lemn pentru lucrări fotografice cumpărate cu peste 2.500 lei bucata. Cele 22 de deplasări din 2019 în străinătate și în țară ale Simonei Neumann, fără rapoarte justificative, prezintă deconturi care încalcă normativele. În cazul deplasării de șase zile în ianuarie/februarie 2019 într-o stațiune de lux din Elveția „suma de 5.841,48 lei (cazare și masă) decontate din fondurile asociației, este aferentă cazării a două persoane conform decontării taxei de sejur, iar conform documentelor s-a deplasat din cadrul Asociației o singură persoană”, se arată în raportul cenzorilor. Motivarea directoarei a fost că s-a făcut o greșeală de încasare și a restituit banii în plus, ca și costul convorbirilor telefonului mobil propriu, pe care l-a decontat sistematic la asociație.
Raportul Comisiei de Cenzori atrage atenția că în exercițiul financiar încheiat la 31.12.2019 executivul nu a asigurat auditul intern conform Legii 162/2017, fiind pasibil de amendă până la 100.000 lei și a recomandat analiza oportunității unor cheltuieli de către experți. Dealtfel, în ședința Consiliului Director din 10 iunie 2020 s-a votat contractarea unei evaluări independente, după ce reprezentantul CJT, Adrian Negoiță, a evidențiat cheltuieli dubioase față de prețul pieței, ca închirierea unei scene de 5x5 metri cu 20.000 euro sau un contract de consultanță de 30.000 euro. Și suma de 10.000 euro pentru un ceaun preparat la Lenauheim în proiectul La pas-Memoriile Cetății este excesivă. Analizele de oportunitate au fost încredințate prin contract firmei ABA Consulting, căreia executivul nu i-a furnizat documentele necesare. Nici auditorul extern Ernst&Young nu a avut mai mult succes în obținerea informațiilor, în ciuda refrenului repetat de conducerea asociației: transparență, transparență, transparență.
Ba, tu!
Cea mai aspră analiză a activității manageriale a făcut-o președintele board-ului, Horațiu Rada, care a prezentat în ședința din 10 iunie un raport al activității proprii și unul al executivului căruia i-a reproșat tergiversarea documentelor importante, ca elaborarea bugetului sau organizarea concursurilor pentru ocuparea de posturi, necheltuirea unor sume mari ca 500.000 lei de la primărie și 300.000 lei de la CJT în 2019, lipsa dialogului cu board-ul, delegații neanunțate, absențe nejustificate, politică deficitară de comunicare și imagine a asociației, slabă coordonare a resurselor umane, salarii întîrziate, de unde și revolta unor membri ai echipei care s-au adresat inclusiv presei etc. Este invocată și o evaluare a optsprezece colegi pe baza unui chestionar, cerută de președintele Rada, unde punctajul rezultat a fost 6,31 pe o scară de la 1 la 10.
La raportul președintelui Consiliului Director, directoarea a răspuns punctual pe aproape patruzeci de pagini, plus anexe, cu sublinierea că acuzele „sunt „nefondate, netemeinice, nelegale și tendențioase”. La câteva din acuze a ripostat cu tactica „ba, tu!”, arătând că planul pentru moștenirea culturală sau alcătuirea unei comisii de monitorizare cad în competența board-ului. Absențele, întârzirea în semnarea unor documente, numeroasele deplasări au fost justificate prin funcția de reprezentare și execuție conferită de statut care presupune „deplasări, discuții nemijlocite,...întâlniri de lucru etc.”. Riposta directoarei executive, care abundă în termeni ca „rea-credință”, „calomnie”, afirmații „tendențioase”, susține că a fost împiedicată să performeze din cauza interferențelor președintelui board-ului, a „lipsei de fonduri” și conchide că îndreptățită să o evalueze este comisia de monitorizare de la Bruxelles, care i-a dat note bune. Oamenilor de cultură care au criticat-o pentru lipsa de transparență și deschidere, le contestă capacitatea de a aprecia „un proiect de o asemenea anvergură”. Pe acest fond, au părăsit asociația doi membri ai Consiliului Director, Ion Caramitru și Mihai Gafencu, au demisionat directorul economic, consultantul juridic, șefa auditului intern, s-a destrămat prin retrageri Consiliul de Audit, Guvernanță Culturală și Etică, echipa executivă s-a subțiat prin plecarea a cel puțin opt membri lăsând pustii structurile de comunicare și de producție ale asociației. Dar exdodul nu s-a oprit aici.
Un statut cum n-a mai fost
Supărat că tocmai în preajma alegerilor locale, unde candidează pentru al treilea mandat, iese la vedere eșecul capitalei culturale, primarul Robu a declarat că preia managementul, își ia mâna finanțatoare de pe asociație, care va trebui să se descurce, și va înființa o structură în primărie cu șase posturi numită Centrul de Proiecte Culturale și Administrare a Moștenirii Capitalei Culturale Europene. Trei milioane lei pentru proiecte ce vor trebui să se desfășoare până la finele anului au fost alocate în viteză.
Adunarea Generală din 14 iulie, la care au participat 40 de membri din 104, a adus alte surprize: Horațiu Rada, președintele board-ului a demisionat, iar primarul s-a milostivit de asociație acceptând să îi dea și ei niște bănuți din buzunarul contribuabililor (deși convenise anterior cu președintele o schimbare de management), cu condiția să fie acceptat un nou statut, compus la cerere de avocatul Clipa, și acesta demisionar din Comisia de Audit, Guvernanță Culturală și Etică. Tot atunci au ieșit din asociație alți 12 membri, instituții, firme și persoane, sugerând cronica sa lipsă de credibilitate.
La două săptămâni, a fost convocată o nouă adunare generală în condiții bizare în raport cu statutul în vigoare: convocarea a făcut-o directoarea, împuternicită de președintele de onoare fără drept de vot, Consiliului Director îi lipseau trei membri din șapte, deci nu ar fi putut să decidă majoritar o convocare, cum e statutar. De data aceasta au fost prezenți 31 de membri, cu tot cu delegări. Scopul era votarea noului statut, combătut numai de reprezentanții Fundației pentru Tineret și de unu-doi membri. Ceilalți au ridicat mâna cu entuziasm la aberații ca: președintele de onoare „în persoana Primarului” face parte din organele de conducere, administrare și control ale asociației, directorul executiv devine membru cu drept de vot al board-ului, „directorul executiv este numit/revocat de Primarul Municipiului Timișoara…din proprie inițiativă sau la propunerea Adunării Generale”. În numele transparenței mult clamate, a fost votată restrângerea dreptului membrilor de a avea invitați din instituții, sponsori, mass-media, acest drept revenind exclusiv Consiliului Director și directorului executiv. Noul statut, deocamdată neînregistrat la judecătorie, deci inoperant, nu face altceva decât să concentreze puterea asociației în mâna primarului-președinte de onoare, cu argumentul că este principalul finanțator. Deficiențele manageriale rămân astfel nerezolvate, iar încurcăturile abia încep, dacă statutul va fi legalizat, prin structura bicefală preconizată din același buget imprevizibil al anului pandemiei. În vreme ce actanții culturali independenți își bat capul să găsească soluții creative în contextul restricțiilor impuse de coronavirus, TM2021 șade în așteptarea perelor mălăiețe.
E dureros pentru oamenii care au pus umărul, inițial la elaborarea, prelucrarea, traducerea bid book, apoi la organizarea unor evenimente, câteva chiar reușite, că proiectul se află sub semnul eșecului din cauza poziționării inadecvate a primarului și din cauza managementului neprofesionist, util pentru conservarea unei funcții fără acoperire în competență. „S-au cheltuit bani, s-a călătorit prin lume și asta nu ne-a ajutat, nu s-a făcut nimic. Trist pentru Timișoara mea!”, declara la TVR Timișoara în iulie 2020 timișoreanul Ioan Holender, fost director al Operei din Viena timp de două decenii, retras cu o mare decepție din poziția de președinte de onoare al asociației TM2021.
