Protestele din Cuba au început duminică și continuă și săptămâna aceasta. Oamenii ies în stradă pentru a se opune guvernului comunist și pentru a-și arăta nemulțumirea față de lipsa de alimente și a prețurilor în creștere din ultimul an. Accesul la rețelele de socializare a fost limitat, iar autoritățile au confirmat marți moartea unei persoane. Peste 100 de oameni au fost arestați, printre care și jurnaliști.
Protestele sunt cele mai importante din ultimii treizeci de ani. Oamenii care au ieșit pe străzi în mai multe orașe ale țării au scandat cerând reformă politică, însă președintele Miguel Díaz-Canel acuză SUA că ar fi intervenit în afacerile interne ale statului cubanez, într-o încercare de a răsturna regimul comunist instaurat acolo.
Președintele Díaz-Canel i-a numit pe protestatari „delicvenți”, spunând despre protestele de duminică că „abordarea de ieri nu a fost pașnică”.
Ministerul de Interne din Cuba a confirmat moartea unui cetățean, Diubis Laurencio Tejeda (36 de ani), în timpul unor altercații cu polițiștii. Declarația a menținut tonul dat luni de președintele țării, care i-a acuzat pe protestatarii că ar da dovadă de acte de vandalism. Ministerul acuză protestatarii, de asemenea, că ar fi atacat forțele de ordine și alți cetățeni cu pietre, cuțite și alte obiecte.
Martorii de la proteste au spus însă că forțele de ordine au recurs la violență împotriva protestatarilor pașnici.
Potrivit lui Rogelio Polanco Fuentes, un oficial guvernamental, protestele aduc aminte de cele din Venezuela din 2019, susținute de SUA. Acesta a mai făcut o paralelă și cu revoluțiile post-sovietice.
Cauzele protestelor | De ce vrea populația reformă?
Freedom House a acordat Cubei un scor de doar 13 puncte pe indexul democrației, cu 1/40 pentru drepturi politice și 12/60 pentru libertăți civice. În 2020, guvernul și-a continuat campania de suprimare a adunărilor iar represiunea grupurilor disidente s-a intensificat. Guvernul a adăugat sute de nume pe lista persoanelor considerate „regulados” - persoane cărora nu le este permis să părăsească țara din cauza activităților cu caracter politic cu care sunt asociate. Presa liberă și jurnalismul independent au devenit, de asemenea, tot mai reprimate în 2020.
Protestele vin ca o reacție a unui popor epuizat de restricții economice, potrivit analiștilor. Efectele pandemiei, cumulate cu efectele crizei economice, au complicat viața cubanezilor tot mai mult în ultimele luni.
Protestele s-au răspândit în doar câteva zile în toată țara, ajungând la Malecón în Havana. Mii de oameni au scandat pe promenadă, cerându-și libertatea. Ei au strigat „Vrem libertate!” și „Abajo la dictadura!” (Jos cu dictatura!).
Actorii implicați
Președintele Miguel Díaz-Canel este primul președinte după 1976 care nu provine din familia Castro. Acesta a devenit liderul statului în 2019 după votul unanim al Adunării Naționale. L-a numit pe Manuel Marrero prim ministru. Díaz-Canel a fost șeful Consiliului de Stat înainte de a deveni urmașul lui Raul Castro printr-un transfer de putere bine orchestrat. Castro a păstrat totuși o funcție de putere în Partidul Comunist al Cubei (PCC).
Partidul Comunist conduce de jure statul, în lipsa altor instituții care să creeze o balanță în ceea ce privește puterile statului. Nu există alegeri libere iar partidul este unic responsabil pentru luarea de decizii politice. Nici Adunarea Națională nu are autonomie, iar deciziile sunt luate în unanimitate în ceea ce privește majoritatea propunerilor.
Biserica Romano-Catolică a supraviețuit cu greu regimului comunist din Cuba și astăzi este practic un program de facto de asistență socială în lipsa ajutorului din partea guvernului și în condițiile economice care îi lasă pe mulți oameni vulnerabili. Biserica Romano-Catolică se află în relații bune cu Vaticanul dar și cu organizații cum este Caritas. În lipsa unei alte instituții, Biserica ar putea juca un rol important în ceea ce privește un posibil transfer de putere, cum s-a întâmplat în timpul altor revoluții democratice din trecut, precum cea din Filipine, unde un preot catolic i-a încurajat pe oameni să protesteze împotriva regimului lui Ferdinand Marcos.
Biserica Romano-Catolică din Cuba i-a încurajat pe oameni să se abțină de la violență.
Statele Unite ale Americii au fost acuzate de autoritățile din Cuba că ar fi orchestrat protestele din țară printr-o campanie de pe rețelele de socializare. Joe Biden a distribuit pe Twitter o postarea în care îi încuraja pe protestatari să continue. De asemenea, Julie Chung, secretara de stat pentru emisfera vestică a distribuit o postare de susținere, cerând guvernului cubanez să respecte libertatea cetățenilor și să nu apeleze la violență.
Comunitățile de cubanezi din Statele Unite au cerut intervenția lui Biden în Cuba, lucru greu de realizat având în vedere poziția centristă a președintelui SUA. Însă acesta are nevoie de susținerea acestor comunități din statele care se înclină spre dreapta spectrului politic.
Un reprezentant al Ministerului de Externe al Rusiei a dat un avertisment împotriva „intervenției străine” care „încurajează destabilizarea” regimului comunist.
Monopol asupra scenei politice
PCC deține din 1960 monopolul asupra scenei politice din Cuba și nu permite prezența unei opoziții. Potrivit academicienilor din domeniul democratizării, o revoluție democratică devine necesară sub condițiile în care regimul nu este dispus să colaboreze deloc cu opoziția.
Grupurile de disidenți din Cuba au încercat să introducă candidați independenți la alegerile din 2017, însă fără succes. Forțele de securitate din Cuba au suprimat opoziția în repetate rânduri în jurul alegerilor pentru a sigura menținerea monopolului PCC.
„Pluralismul politic nu este o opțiune pentru actuala clasă politică a țării”, spune profesorul în drept și istorie de la Universitatea din Havana, Julio Antonio Fernández Estrada, într-un articol în care critică scena politică și cultura politică care s-a înrădăcinat în Cuba în ultimii zeci de ani. Acesta mai susține că este nevoie de noi reprezentanți politici, de educație politică - care le lipsește chiar și celor din PCC - și instaurarea legii și a democrației.
