După schimbul istoric de prizonieri între Rusia și Occident de la începutul lunii august, Armine, o refugiată armeană din regiunea Nagorno-Karabah, a privit imaginile de la aeroport cu rușii care coborau din avion pe pista de aterizare și erau întâmpinați la capătul scării chiar de Vladimir Putin. A derulat imaginile de mai multe ori.

Printre cei care reveninți în Rusia erau spioni ruși și un asasin condamnat. Dar Armine, pentru care RFE/RL folosește un pseudonim din motive care țin de siguranța ei, a mai recunoscut pe cineva: un jurnalist spaniol, fost vizitator frecvent în Nagorno-Karabah - în special în perioada în care tensiunile escaladau în această regiune.

„L-am cunoscut pe Pablo în urmă cu circa zece ani... S-a prezentat ca jurnalist spaniol dornic să intervieveze oficiali din Karabah, să viziteze cele șapte regiuni din jurul Karabahului, să vorbească cu localnicii”, povestește Armine pentru serviciul armean al Europei Libere.

„Și-a făcut multe contacte în Karabah și era primit călduros. Era destul de straniu pentru că autoritățile din Karabah - în mod normal suspicioase față de străini - nu aveau nici o reținere în privința lui Pablo”, a adăugat ea.

Omul pe care Armine l-a recunoscut este Pablo Gonzalez, un jurnalist freelancer ruso-spaniol. După pașaportul rusesc: Pavel Rubțov.

A fost arestat în Polonia în 2022, pe baza unor acuzații că ar spiona pentru serviciile secrete ale armatei ruse, cunoscute și ca GRU.

Armine este una din zecile de persoane care au vorbit cu serviciul armean al Europei Libere despre interacțiunile lor cu Gonzalez în Nagorno-Karabah, o regiune locuită predominant de etnicii armeni înainte să fie recucerită de Azerbaidjan, în urma ofensivei din 19 septembrie 2023.

Mulți au spus că nu au avut suspiciuni legate de acest vizitator care, pe lângă faptul că relata despre ostilitățile din regiune, mai scria despre centrala nucleară a Armeniei și s-a folosit de statutul de jurnalist pentru a-l intervieva pe premierul armean Nikol Pașinian și pentru a face fotografii la sediul partidului de guvernământ al Armeniei.

Gonzalez, în vârstă de 42 de ani, părea - spun ei - că are un mare apetit pentru a scrie despre conflictul din zonă.

„Nu era îngrijorat deloc de război” spune Serhei Șaverdian, fostul director al Hotelului Europa din Stepanakert, unde a stat Gonzalez.

La doar câteva zile după ce Putin a lansat invazia la scară largă asupra Ucrainei, în februarie 2022, autoritățile poloneze l-au arestat pe Gonzalez în orașul de frontieră Prezmysl, pe unde au trecut sute de mii de refugiați.

După arestarea lui, agenția de contraspionaj a Poloniei a susținut că Gonzalez „și-a desfășurat activitățile pentru Rusia folosindu-se de statutul de jurnalist”.

Richard Moore, șeful serviciului de spionaj extern MI6 al Regatului Unit, a spus câteva luni mai târziu că Gonzales a fost un spion sub acoperire care „a încercat să meargă în Ucraina ca parte a eforturilor de destabilizare de acolo”.

Săptămâna trecută, procurorii polonezi l-au acuzat oficial pe Gonzalez de furnizarea către GRU a informațiilor cu potențial „periculos” despre Polonia și NATO, deși în urma schimbului de prizonieri el deja se află în Rusia.

Deși autoritățile poloneze nu au oferit mai multe detalii, investigațiile jurnalistice anterioare au descoperit că Gonzalez s-a împrietenit cu activiștii opoziției ruse și a întocmit rapoarte despre aceștia.

Karo Șahakian, un fotograf armean care l-a cunoscut pentru prima dată pe Gonzalez în timpul războiului din 2020 din Nagorno-Karabah, a spus pentru serviciul armean al RFE/RL că el nu a observat „nimic suspicios” la el. „Dar nu sunt 100% sigur”, completează Șahakian.

„Nu se ascundea”

În timpul războiului din 2020, Gonzalez a stat la Hotelul Europa din Stepanakert - oraș numit Xankendi, sub administrație azeră - la câteva sute de kilometri de locul care avea să devină frontul ruso-ucrainean.

„Era inconfundabil”, a declarat Șaverdian, fostul director al hotelului, pentru serviciul armean al RFE/RL. El a fost strămutat din regiune împreună cu zeci de mii de alți etnici armeni.

Șaverdian afirmă că Gonzalez s-a înregistrat ca cetățean spaniol și jurnalist independent și că, spre deosebire de alți jurnaliști care se duceau spre zonele de conflict, el pleca pe front ca un soldat antrenat.

„Nu se ascundea în adăposturi de frica bombardamentelor”, spune Shahverdian. „Apreciam reziliența sa foarte mult”.

Șaverdian a mai observat că presupusul spion „vorbea rusa foarte bine”. „Explica asta prin faptul că s-a născut și a crescut în Rusia, iar străbunicii săi au fost comuniști”, mai spune el.

Un profil al lui Gonzales de pe platforma media Vocea Americii, finanțată de guvernul SUA, pentru care a lucrat ca freelancer, îi citează pe soția sa și pe un prieten care spun că bunicul său, Andres Gonzalez, a fugit împreună cu familia sa din Spania în Uniunea Sovietică în timpul Războiului Civil Spaniol. El s-a mutat în Spania împreună cu mama lui la vârsta de 9 ani, a relatat VOA.

Atât jurnaliștii armeni, cât și cei străini care l-au cunoscut pe Gonzalez l-au descris ca fiind vesel, cu simțul umorului și care își făcea ușor prieteni - o persoană care iubea întrunirile zgomotoase unde își afișa mereu tatuajele.

„Avea un tatuaj cu Tatik-Papik („Bunica și Bunicul”) o statuie recunoscută pe larg ca simbol al Karabahului”, declară fotograful Sahakian pentru serviciul armean al Europei Libere. „Spunea că războiul din Karabah era aproape de inima sa, motiv pentru care și-a făcut tatuajul”.

Gonzales s-a prezentat ca basc și ca jurnalist independent, își amintește Sahakian. Vorbea cu el doar în engleză și lucra singur, fără companie, adaugă fotograful.

Cercetând politica internă a Armeniei

Gonzalez era foarte interesat și de viața politică a Armeniei, în special de relațiile Erevanului cu vecinii.

În timpul războiului din 2020, a reușit să obțină un interviu cu prim-ministrul Pașinian pentru agenția spaniolă de presă EFE - e singurul interviu față în față cunoscut al lui Gonzalez cu un șef de guvern.

Potrivit transcrierii interviului din octombrie 2020, publicat de biroul lui Pașinian, Gonzales l-a întrebat despre cursul războiului și dacă Moscova face tot posibilul pentru a-și îndeplini obligațiile pe care le are în temeiul alianței strategice cu Erevanul.

„Noi simțim sprijinul Rusiei ca partener strategic al Armeniei și simțim eforturile rusești de mediere”, a spus Pașinian. „Considerăm că aceste eforturi de mediere contribuie la stabilirea stabilității în regiune și la obținerea unei soluții pașnice”.

Gonzalez l-a întrebat pe Pașinian de ce grănicerii ruși au fost amplasați de-a lungul frontierei între Nagorno-Karabah și Armenia, potrivit relatărilor publicate de presa rusă de stat.

Această întrebare adresată premierului armean pe acest subiect nu a fost inclusă nici în relatarea EFE, nici în transcrierea publicată de biroul liderului armean.

Postul public de stat RIA Novosti a observat absența acestei părți din interviu și din transcrierea oficială, precum și relatarea EFE, explicând că Gonzalez ar fi arătat doar jurnaliștilor RIA Novosti această parte a discuției.

La un an după ce încheierea războiului din Nagorno-Karabah, Gonzalez a scris despre conflict pe site-ul său de limbă spaniolă și a continuat să viziteze Armenia, inclusiv în perioada alegerilor parlamentare anticipate din 2021.

După război, opoziția armeană, alături de înalți oficiali ai armatei, au cerut demisia lui Pașinian. Gonzales a relatat despre situația de pe scena politică a Armeniei de la acea vreme, făcând fotografii ale oficiilor partidului lui Pașinian, Contractul Civic, și participând la o conferință de presă susținută de al doilea președinte al Armeniei, Robert Kocharian.

Serviciul armean al RFE/RL a discutat despre Gonzalez cu mai multe persoane, atât din cercurile pro-guvernamentale, cât și din cele ale opoziției. Dar, în contrast puternic cu cei pe care i-a întâlnit în Nagorno-Karabah, niciunul nu pare să își amintească de el.

În această perioadă, Gonzalez s-a concentrat, de asemenea, pe o altă problemă de importanță strategică: centrala nucleară Metsamor a Armeniei și cooperarea sa energetică cu Rusia.

Pe pagina sa online în limba spaniolă, Gonzalez a publicat un articol în care prezintă informații despre locația centralei nucleare, capacitatea reactoarelor, numărul de reactoare aflate în funcție și facilitățile de aprovizionare cu combustibil rusesc.

Articolul a abordat și întrebarea dacă Armenia ar trebui să mai construiască o centrală nucleară, caz în care Erevanul ar trebui să apeleze încă odată la Rusia.

Înapoi „la muncă”

După ce Gonzalez a coborât pe pistă în urma schimbului de prizonieri, pe 1 august, Putin l-a întâmpinat pe un covor roșu cu o strângere de mână caldă.

Printre colegii săi de repatriere s-a numărat Vadim Krasikov, un fost ofițer FSB rus condamnat pentru uciderea în 2019, la Berlin, a fostului comandant cecen Zelimkhan Kangoșvili.

Gonzalez purta un tricou Star Wars pe care scria: „Imperiul tău are nevoie de tine”.

„Aș dori să mă adresez celor dintre voi care au o legătură directă cu serviciul militar. Vreau să vă mulțumesc pentru loialitatea față de jurământul depus și pentru datoria față de patrie, care nu v-a uitat nicio clipă”, a spus Putin grupului.

A doua zi, șeful Serviciului de Informații Externe al lui Putin, Serghei Narîșkin, a declarat că Rusia i-a „întâmpinat pe colegii noștri pe pământul natal”.

„Ei se vor odihni un pic și pe urmă vor reveni la muncă”, a spus Narîșkin.

Articol publicat inițial pe rferl.org și tradus de Europa Liberă Moldova

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.