În spatele ușilor închise, la Moscova, Kiev, Bruxelles, Washington și în alte capitale, diplomați, lideri politici și comandanți militari se pregătesc pentru ceea ce va fi, probabil, un efort diplomatic concertat pentru a găsi o soluție la cel mai mare război terestru al Europei de după Al Doilea Război Mondial.
Pe câmpul de luptă, dinamica s-a schimbat decisiv în favoarea Rusiei, forțele sale slăbind constant trupele ucrainene pe o linie a frontului de 1.100 de kilometri. Bombardamentele distrug infrastructura energetică a Ucrainei, în încercarea de a lăsa în întuneric și frig populația epuizată.
În sălile de negocieri occidentale, tendința este, clar, de a face un efort pentru rezolvarea unui conflict care, în peste 34 de luni, a ucis sau rănit mai mult de 1 milion de oameni de ambele părți.
Această tendință este evidență și prin alegerea ca președinte al SUA a lui Donald Trump. Chiar înainte de învestirea sa, în ianuarie, anul viitor, acesta a spus în mod repetat că va găsi o cale de a opri războiul „în 24 de ore”.
„Se vorbește mult, sunt multe zvonuri că discuțiile de pace sunt iminente”, a declarat, pe 12 decembrie, Rosa Balfour, director al Carnegie Europe, un grup de reflecție din Bruxelles. „Nu avem cu adevărat un plan. Nimeni nu pare să aibă un plan încă. Și, desigur, situația de pe teren nu este favorabilă Ucrainei în acest moment, așa că este o situație foarte dificilă.”
Iată ce știm despre ideile aflate în discuție, fie pentru un armistițiu, fie pentru altceva.
Sânge și comori
Oficiali europeni și americani au început, săptămâna trecută, discuții intense despre posibilitatea trimiterii de trupe occidentale în Ucraina, ca forțe de menținere a păcii, odată ce luptele se opresc și se încheie un armistițiu.
Președintele francez Emmanuel Macron ar fi propus desfășurarea a 40.000 de soldați în Ucraina și a mers pe 12 decembrie la Varșovia, ca să discute această posibilitate cu premierul polonez Donald Tusk.
La o conferință de presă după întâlnire, Tusk le-a spus jurnaliștilor că Polonia nu intenționează să trimită trupe în Ucraina și că Varșovia nu va fi obligată să facă acest lucru.
Propunerea privind forțele occidentale de menținere a păcii a fost discutată și cu câteva zile mai devreme, la Paris, când Macron a găzduit o întâlnire la care au participat Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Potrivit The Wall Street Journal, Trump, care a spus în repetate rânduri că europenii ar trebui să joace un rol mai activ în sprijinirea și apărarea Ucrainei, a declarat că vrea soldați europeni la sol pentru a monitoriza un eventual armistițiu.
Trump, deși sprijină un anumit tip de ajutor american pentru efortul de menținere a păcii, nu vrea implicarea trupelor americane, a scris The Wall Street Journal.
Conducerea Ucrainei, care a lansat, în septembrie, un Plan al Victoriei în 10 puncte, sprijină ideea forțelor occidentale de menținere a păcii. Totuși, este greu de crezut ca Moscova să fie de acord, a spus Oleksandr Khara, fost diplomat ucrainean.
„Desigur, este bine că se vorbește despre asta, dar... nu există o bază pentru a începe discuțiile de pace,” a spus Khara, acum expert la Centrul pentru Strategii de Apărare din Kiev.
„Deoarece Rusia crede că poate încă să învingă Ucraina, iar Occidentul a devenit șovăielnic, iar Trump va pune presiune pe Ucraina și va opri furnizarea de arme și alte ajutoare, de ce ar sta la masa negocierilor când pot cuceri mai mult teritoriu ucrainean, pot ucide mai mulți ucraineni și, de fapt, să arate că nu are rost să negociezi cu Rusia?”
Aliații Nord Atlantici
Aderarea la NATO, una dintre nemulțumirile inițiale ale Kremlinului, folosită ca justificare pentru invazia din februarie 2022, continuă să fie pentru Kiev una dintre principalele cereri.
Nu mai târziu de 9 decembrie, Zelenski a subliniat, încă o data, că apartenența la NATO este crucială.
Totuși, mulți membri NATO sunt reticenți față de ideea aderării Ucrainei.
La summitul din 2008 (care a avut loc la București și la care a participat și președintele Rusiei, Vladimir Putin), liderii SUA și europeni au ajuns la un compromis care promitea o eventuală aderare, dar fără a stabili un plan concret. Unii oficiali și experți au susținut că aceasta a fost o greșeală care a dus la invazia Rusiei din 2022.
De la invazie, NATO s-a extins, primind noi membri: Suedia și Finlanda. Dar admiterea Ucrainei în acest moment ar însemna includerea unei țări ostenite, devastate și parțial ocupate de o putere străină. Ceea ce este problematic pentru mulți membri ai Alianței.
Statele Unite sunt, de asemenea, rezervate cu privire la această idee. La Paris, săptămâna trecută, Trump le-ar fi spus lui Macron și Zelenski că nu susține cererea Kievului de aderare la NATO, potrivit Walt Street Journal.
Amânarea aderării este „o capitulare în fața cererilor Rusiei și va fi o mare victorie pentru Putin” a scris Mick Ryan, un general-maior australian pensionat, pe blogul său. „Aceasta va justifica, în mintea lui Putin și a altor lideri autoritari ca el, că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a funcționat, deoarece menținerea Ucrainei în afara NATO a fost o cerere principală a lui Putin înainte de război.”
Zone tampon
În acest moment, dacă nu se va întâmpla ceva neașteptat, este aproape sigur că Ucraina va pierde teritorii în favoarea Rusiei, care ocupă în prezent aproximativ 20% din teritoriul ucrainean. Aceasta include aproape toată regiunea Donbas din est, precum și peninsula Crimeea de la Marea Neagră.
Pentru mulți observatori, configurarea unei zone-tampon de tip no man's land pare inevitabilă. Zona Demilitarizată care separă Coreea de Nord și Coreea de Sud, de zeci de ani, este un model pentru unii.
Putin a sugerat această idee în martie, după ce a fost reales.
„Nu exclud ca… la un moment dat, când vom considera potrivit, să fim forțați să creăm o anumită «zonă sanitară» în teritoriile aflate sub regimul de la Kiev,” a spus el.
Pentru Ucraina, chestiunea dificilă este unde va fi trasată linia aceasei zone – și cât va pierde din infrastructura sa economică. O mare parte din mineritul și industria grea a Ucrainei se află în Donbas, ocupat de Rusia; iar aproximativ 8 milioane de hectare de teren agricol ucrainean sunt ocupate, conform unei estimări.
Într-o mișcare îndrăzneață, Ucraina a invadat teritoriul rusesc în august, ocupând o parte din regiunea Kursk.
Zelenski a declarat ulterior că obiectivul a fost să creeze o zonă tampon și să împingă forțele rusești mai departe de al doilea cel mai mare oraș ucrainean, Harkov. De atunci, însă, Rusia a reușit să recâștige aproape jumătate din teritoriul Kursk, ocupat inițial de Ucraina.
O altă dificultate cu o astfel de zonă – tampon, sanitară, demilitarizată – este supravegherea și verificarea: ce ar avea voie fiecare parte sau forțele de menținere a păcii să facă pentru a supraveghea cealaltă parte?
Evoluția explozivă a războiului cu drone ar putea complica și mai mult acest aspect.
Elefantul din cameră
Cea mai mare necunoscută pentru viitoarele discuții ar putea fi principalul furnizor de arme al Ucrainei: Statele Unite și viitoarea administrație Trump.
Trump s-a plâns de ani de zile că prea mult armament american a fost trimis de administrația Biden în Ucraina și a sugerat că Zelenski este un escroc. De asemenea, el a declarat că abilitățile lui, ca om de afaceri și dezvoltator imobiliar, îl fac un negociator capabil să ajungă la un acord cu Putin.
Omul de încredere al lui Trump este Keith Kellogg, un locotenent-colonel american pensionat care l-a consiliat pe vicepreședintele lui Trump în timpul primului său mandat.
Într-un document politic citat pe larg, la care a fost co-autor înainte de alegerile din noiembrie, Kellogg a propus înghețarea liniilor frontului și folosirea atât a stimulentelor, cât și a presiunii pentru a forța Kievul și Moscova să negocieze.
Pentru Kiev, presiunile înseamnă oprirea livrărilor de arme americane. Pentru Moscova, acestea includ aducerea de mai mult petrol pe piețele globale, pentru a reduce prețurile, afectând astfel veniturile Moscovei.
Ca stimulente pentru Moscova, ar putea fi ridicarea sancțiunilor occidentale sau amânarea ambițiilor Ucrainei de aderare la NATO. Pentru Kiev, acestea ar putea fi continuarea ajutorului militar, finanțarea reconstrucției sau chiar nerecunoașterea teritoriilor ocupate de Rusia – similar cu ce a făcut Washingtonul timp de patru decenii în cazul anexării sovietice a statelor baltice.
„Le spunem ucrainenilor: Trebuie să veniți la masa negocierilor, iar dacă nu o faceți, sprijinul SUA se va opri. Și îi spunem lui Putin: Trebuie să veniți la masa negocierilor, iar dacă nu o faceți, vom da ucrainenilor tot ce au nevoie pentru a vă învinge pe câmpul de luptă,” a spus Kellogg pentru Reuters, în iunie.
Kremlinul însuși – nemulțumit de un război care trebuia să se încheie în câteva zile și care a dat peste cap economia a semnalat deschiderea către o abordare nouă din partea lui Trump.
Dar există sceptici.
„Nu credem că [Putin] este serios în privința negocierilor,” a declarat săptămâna trecută un oficial NATO, care a vorbit sub protecția anonimatului. „Poate că este dispus să vorbească, dar atâta timp cât crede că poate câștiga, nu are niciun stimulent pentru negocieri. Iar el continuă să creadă că timpul este de partea lui.”
Cu spijinul lui Rikard Jozwiak, editor pentru Europa al RFE/RL.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.