Anul trecut, am provocat 10 dintre jurnaliștii noștri din întreaga regiune să privească în viitor și să prezică ce ar putea aduce anul următor. Încercăm din nou – ne uităm la ce s-a întâmplat în 2024 și încercăm să vedem ce ar putea aduce 2025.
Previziunile lor au câteva teme recurente:
• Războiul din Ucraina a devenit un conflict global, punând Occidentul împotriva unui bloc de state care contestă ordinea mondială actuală.
• Mișcările populiste și liderii autoritari câștigă teren la nivel global, punând presiune asupra democrației și instituțiilor democratice.
• Multe lucruri vor depinde de Donald Trump. Întoarcerea președintelui ales la Casa Albă în ianuarie 2025 vine într-o perioadă în care dinamica internațională este deja în plină schimbare – de la comerțul transatlantic până la politica din Balcani.
Despre acestea și multe altele, citiți în continuare.
Ucraina: Sfârșitul războiului lui Putin
La finalul lui 2023, am susținut că, chiar dacă una dintre părți ar obține o victorie militară în Ucraina, în 2024, acest lucru nu ne-ar aduce neapărat mai aproape de o rezolvare politică.
Acest lucru era adevărat atunci și este adevărat și acum, în mare parte, pentru că atacul președintelui rus Vladimir Putin asupra Ucrainei face parte dintr-o agendă mai largă, o încercare de a restabili, dacă nu chiar Imperiul Sovietic în sine, cel puțin sfera sa de influență.
Ce ar putea apropia războiul din Ucraina de final este schimbarea iminentă de la Casa Albă. Donald Trump, președintele ales al SUA, continuă să își exprime disponibilitatea de a media un acord de pace între Rusia și Ucraina.
Însă întrebarea este dacă intențiile și determinarea lui Trump vor fi suficiente. La urma urmei, schimbarea ar necesita nu doar angajamentul noului președinte american de a pune capăt războiului, dar și acordul la Kiev și la Moscova de a opri ostilitățile.
Dacă Putin ar accepta să pună capăt conflictului – în ciuda ofensivelor ruse continue pe câmpul de luptă și a loviturilor neîncetate asupra infrastructurii energetice a Ucrainei – acest lucru ar depinde, probabil, de doi factori-cheie.
Primul ar fi ca președintele rus să recunoască faptul că situația economică a țării sale nu poate susține un război prelungit. Al doilea ar fi disponibilitatea lui Putin de a trece de la presiunea militară asupra Ucrainei la influență politică și destabilizare.
În cadrul unei astfel de păci, viitorul Ucrainei ar depinde de garanțiile de securitate oferite de partenerii săi occidentali și de puterea societății ucrainene de a rezista încercărilor Rusiei de destabilizare – de exemplu, un bombardament de știri false și de manipulare în timpul unui viitor scrutin prezidențial.
Totuși, dacă Putin ajunge la concluzia că are suficiente resurse pentru a continua războiul, ostilitățile vor continua cu siguranță în 2025 și chiar dincolo de acest an.
Iran: Urmează un an plin de provocări
După moartea subită în mai a președintelui iranian Ebrahim Raisi, într-un accident de elicopter, un politician mai moderat, Masud Pezeshkian, a fost ales președinte.
Unii iranieni au perceput alegerea lui Pezeshkian ca un posibil semn că liderii clericali ai țării ar putea adopta o abordare mai moderată. Totuși, până la sfârșitul anului 2024, Pezeshkian încă nu și-a îndeplinit promisiunile de a relaxa restricțiile impuse iranienilor.
Pezeshkian va avea multe de rezolvat: deprecierea monedei, crizele de mediu, o populație îmbătrânită și o migrație în creștere a forței de muncă calificate. Scumpirea combustibililor, esențială pentru reducerea deficitului bugetar, riscă să provoace proteste ca cele din 2019, în urma cărora au murit sute de persoane.
Pe plan internațional, Iranul ar putea avea o perioadă și mai dificilă. Aliații Teheranului – Hezbollah în Liban, Hamas în Fâșia Gaza și conducerea siriană înlăturată – au suferit înfrângeri semnificative în 2024, iar Israelul a lansat atacuri asupra Iranului în același an. În aceste condiții, politicienii iranieni discută - pentru prima dată în mod deschis - despre dezvoltarea armelor nucleare, ca ultimă opțiune de descurajare.
Relația Teheranului cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA) e într-o situație precară. Ca urmare, puterile europene au condamnat oficial Teheranul de două ori în 2024 – iar dacă îngrijorările Occidentului nu vor fi rezolvate, procesul de reimpunere a sancțiunilor ONU împotriva Iranului ar putea începe în primăvara anului 2025.
Presiunea internațională asupra Iranului va crește, probabil, odată cu venirea lui Donald Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025. În primul său mandat, Trump a retras Statele Unite din acordul nuclear cu Iranul și a susținut sancțiuni economice stricte pentru a limita ambițiile nucleare ale Iranului și influența sa regională.
Ungaria: Ascensiunea lui Peter Magyar
Nimeni nu a prezis ascensiunea rapidă a lui Peter Magyar. Acum mai puțin de un an, Magyar era o persoană loailă prim-ministrului de dreapta Viktor Orban; acum, este liderul popular și dinamic al opoziției ungare.
Partidul Tisza al lui Magyar a șocat scena politică ungară în iunie, câștigând o treime din cele 21 de locuri ale Ungariei în Parlamentul European și obținând rezultate bune în sondajele locale.
Ascensiunea lui rapidă i-a produs partidului de la guvernare, Fidesz, o durere de Fidez, sub conducerea lui Orban, a fost pe larg criticat pentru regresul democratic și tendințele autoritare. Partidul a recurs la atacuri în presă și se spune chiar că ar lua în considerare organizarea de alegeri anticipate.
Orban, criticat pentru felul în care conduce țara, nu a lăsat Partidul Civic Maghiar să-i strice momentul de glorie, având în vedere că Ungaria a deținut președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene în a doua jumătate a anului.
Orban a început președinția Consiliului într-o manieră spectaculoasă și controversată: în iulie, a călătorit la Kiev, Moscova, Beijing și Mar-a-Lago. El a prezentat aceste călătorii ca eforturi de a pune capăt războiului din Ucraina. Însă, oficialii europeni l-au criticat vehement.
În decembrie, Orban, care l-a susținut pe Donald Trump încă din 2016, l-a vizitat din nou pe președintele ales la reședința acestuia din Florida. Ca să spunem lucurilor pe nume: oficialii europeni nu sunt mulțumiți și l-au criticat pe Orban pentru vizitele sale neautorizate și necoordonate.
UE: Populismul în „Forțăreața Europa”
Ideea de Europa ca o "fortăreață" a dominat în 2024, statele membre având reguli din ce în ce mai dure față de migrație și căutând modalități de a externaliza problema către țări terțe. (De exemplu, Italia a înființat centre de procesare a migranților în Albania.)
Deși extrema dreapta și populiștii au câștigat teren în alegerile naționale și pentru Parlamentul European în 2024, partidele de centru încă rezistă – și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a câștigat cel de-al doilea mandat dorit.
În 2025, va fi la fel. Partidele populiste vor continua să modeleze politicile și politica în statele membre ale UE. În Republica Cehă, Andrej Babis, un miliardar populist și fost prim-ministru, va reveni probabil la putere în toamnă, formând un triunghi eurosceptic cu prim-ministrul ungar Viktor Orban și prim-ministrul slovac Robert Fico.
În Franța, stânga și dreapta populistă vor continua să-i provoace dureri de cap președintelui Emmanuel Macron, după eșecul partidului său în alegerile parlamentare din această vară. Vor fi probabil organizate noi alegeri în vara anului 2025, iar Macron ar putea suferi o înfrângere chiar mai mare, cu extrema stângă sau dreaptă câștigând majoritatea.
Germania se pregătește și ea pentru alegeri parlamentare în februarie 2025. Și, deși partidul Alternativa pentru Germania, de extremă dreaptă, ar putea obține cel mai bun rezultat de până acum – probabil 20% din voturi – se preconizează o mare coaliție a social-democraților de centru-stânga și a creștin-democraților de centru-dreapta, cu liderul acestora, Friedrich Merz, care va deveni cancelar.
Donald Trump va modela politica europeană la fel de mult ca orice european în anul care vine. Președintele ales al SUA ar putea - la summitul NATO din Olanda, din iunie –să-i forțeze pe aliații europeni să cheltuiască mai mult pentru apărare.
Nu sunt excluse nici tensiunile comerciale transatlantice, mai ales dacă Bruxelles-ul aplică amenzi de miliarde de euro lui Elon Musk, aliat important al lui Trump, pentru nerespectarea regulilor rețelelor sociale.
Belarus: Lukashenko se teme să nu fie lăsat pe afară
În 2024, regimul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko a continuat evoluția rapidă spre un stat totalitar. Reprimarea politică s-a intensificat și mai mult, legitimată de două campanii electorale care doar semănau cu alegeri democratice.
La începutul anului, au fost alese un parlament marionetă și consilii locale. La sfârșitul anului, a început o campanie prezidențială, care se va încheia în ianuarie 2025.
Alianța dintre Belarus și Rusia s-a consolidat și adâncit, în special în sfera militară. Lukașenko încercă să întărească poziția strategică a Belarusului găzduind arme moderne din Rusia. Decizia, anunțată în decembrie, de a desfășura sistemul de rachete avansate Oreshnik din Rusia în Belarus, în a doua jumătate a anului 2025, a reprezentat, însă, apogeul acestui proces.
Principala provocare pentru regimul Lukașenko, în 2025, va fi navigarea în noua realitate geopolitică creată de posibilele negocieri de pace privind războiul din Ucraina. Autoritățile de la Minsk se tem că interesele lor vor fi trecute cu vederea în construcția unei noi arhitecturi de securitate pentru Europa de Est și Centrală, care ar putea să apară din aceste negocieri.
De aceea, Lukașenko a mutat cu șase luni mai devreme alegerile prezidențiale. Scopul său este să-și reînnoiască legitimitatea, pe care s-o folosească apoi ca mijloc de presiune pentru a participa la astfel de negocieri.
Dacă conflictul din Ucraina rămâne înghețat, însă, Belarus ar putea rămâne, la rândul său, înghețat timp de ani buni. Regimul Lukașenko s-ar consolida și întări, în timp ce toate aspectele vieții belaruse – de la economie la cultură – s-ar degrada treptat.
Afghanistan: Luptă cruntă pentru drepturile femeilor
Anul 2024 a fost încă un an extrem de dificil pentru drepturile femeilor din Afganistan, culminând în decembrie, când talibanii au extins restricțiile educaționale, interzicând instituțiilor private să predea femeilor domenii esențiale, cum ar fi obstetrica, asistența medicală și științele de laborator.
Noile restricții se adaugă măsurilor din ultimii ani care țin fetele afgane departe de școlile secundare și educația universitară.
„Asta nu înseamnă doar distrugerea visurilor fetelor care doreau să învețe și să contribuie la dezvoltarea comunităților lor”, a spus Heather Barr, director asociat al departamentului care se ocupă de drepturile femeilor de la Human Rights Watch, cu sediul în New York. „Înseamnă, de asemenea, că femeile care nu vor putea să acceseze îngrijirile medicale vor muri.”
Un interes juridic mondial fără precedent împotriva acestor restricții s-a conturat, de asemenea, pe parcursul ultimului an. Shukria Barakzai, fosta ambasadoare a Afganistanului în Norvegia, a evidențiat progresele din 2024, subliniind eforturile internaționale de a trage la răspundere regimul taliban.
O realizare majoră a venit în noiembrie 2024, când un comitet important al Adunării Generale a ONU a aprobat negocierile pentru primul tratat care vizează în mod special crimele împotriva umanității. Un astfel de tratat ar putea aborda discriminarea de gen conform dreptului internațional, ceea ce ar fi un pas crucial susținut de mult timp de activiștii pentru drepturile femeilor din Afganistan.
Privind spre 2025, Barakzai vede un oarecare motiv de optimism. „2025 ar putea deveni anul justiției pentru afgani, în special pentru femeile afgane, pe măsură ce mai multe state încep să se mobilizeze împotriva a ceea ce se întâmplă în interiorul Afganistanului”, a spus ea. Cu toate acestea, Barr a subliniat și faptul că pentru o schimbare semnificativă e nevoie de presiune și lobby internațional susținut.
Serbia: Lumea lui Vucic
Relațiile dintre Kosovo și Serbia rămân la un nivel istoric scăzut, cel puțin de la începutul negocierilor mediate de UE în 2011. Eforturile de normalizare a relațiilor au stagnat, fiind încă afectate de retragerea reprezentanților sârbi din instituțiile de stat ale Kosovo, în 2022, de ciocnirile violente din nordul Kosovo, din anul următor, precum și de uciderea unui polițist kosovar în septembrie 2023.
În ciuda impasului, Serbia a menținut un echilibru semnificativ în politica sa externă: de exemplu, refuzând să impună sancțiuni Rusiei, în timp ce susține integritatea teritorială a Ucrainei. Belgradul și-a întărit, de asemenea, relațiile cu Beijingul.
În politica regională, Vučić rămâne un jucător cheie și este deosebit de influent în Bosnia-Herțegovina. Se știe că exercită o influență asupra liderului populist pro-rus Milorad Dodik din Republica Srpska, una dintre cele două entități care formează Bosnia.
Vučić lasă impresia că îl ține sub control pe Dodik și se prezintă în fața UE și a SUA ca o forță moderatoare capabilă să tempereze tendințele destabilizatoare ale extremistilor balcanici. Totuși, poziția sa ambiguă îi face adesea pe observatori să se întrebe dacă contribuie la stabilitate, la instabilitate sau la amândouă.
În ceea ce privește progresul în procesul de aderare la UE, Serbia este, de fapt, în urmă față de Muntenegru, după ce Podgorița a făcut progrese rapide în ultimul an. Unii diplomați ai UE chiar au afirmat că Muntenegru ar putea adera la blocul european în această decadă.
Dar mai este de luat în calcul și schimbarea de la Casa Albă, la care diplomații din Balcani sunt acum atenți. Vučić, de exemplu, este cu siguranță optimist. El și aliații săi și-au exprimat bucuria în privința întoarcerii lui Donald Trump la președinția SUA, având speranța unei schimbări în politica americană către o abordare mai "prietenoasă cu Serbia" .
Caucaz: Pace din Karabah stagnează, Georgia explodează
Acum un an, părea a fi la orizont un acord de pace între Armenia și Azerbaidjan. Azerbaidjan tocmai recâștigase controlul asupra întregii regiuni Nagorno-Karabakh, teritoriul aflat în centrul conflictului dintre cele două părți. Ambele au declarat că sunt aproape gata să semneze un acord, majoritatea chestiunilor fundamentale fiind deja convenite.
Și acum, ne aflăm - mai mult sau mai puțin - în același punct, cu Armenia și Azerbaidjan încă dezbătând detaliile fine ale acordului de pace, iar uneori pare că Azerbaidjan parcă nu dorește deloc un astfel de acord.
Între timp, atenția în Caucaz s-a mutat spre Georgia. Alegerile parlamentare din octombrie au fost întotdeauna un moment crucial, dar criza care a apărut este la fel de periculoasă pe cât s-ar fi putut anticipa.
Opoziția și protestatarii au refuzat să accepte rezultatele alegerilor pe care le consideră ilegitime. Represiunea guvernamentală este deja cea mai severă din istoria post-sovietică a Georgiei.
Președinta Salome Zurabișvili, al cărei mandat se încheie pe 29 decembrie, refuză să demisioneze, ceea ce duce la un conflict de mare amploare cu guvernul. Iar relațiile cu Statele Unite și puterile europene, principalii parteneri tradiționali ai Georgiei, continuă să se înrăutățească.
La momentul redactării acestui articol, nici guvernul, nici opoziția și protestatarii nu dau semne că și-ar dori un compromis. Orice predicție, în acest moment, ar fi nesăbuită. Cu toate acestea, într-un an, politica Georgiei va arăta mult diferit decât arată acum.
Asia Centrală: Autoritarism în creștere
Condițiile păreau favorabile pentru o renaștere a puterii ruse în Asia Centrală în 2024. Și așa s-a și întâmplat, deși Moscova nu a avut întotdeauna totul de partea sa.
Companiile energetice susținute de stat din Rusia, Gazprom și Rosatom, au avut un an excelent în Uzbekistan, cu exporturile de gaz rusesc aproape triplându-se, iar Moscova și Tashkent au semnat, în sfârșit, un acord pentru o mică centrală nucleară.
După un referendum privind energia nucleară din octombrie 2024, Kazahstanul urmează să construiască și o centrală nucleară mai mare. Ar fi o surpriză dacă Rosatom nu ar fi implicat în acest proiect.
În același timp, atât Uzbekistanul, cât și Kazahstanul, au rezistat presiunilor de a se alătura unor blocuri importante pentru prestigiul Moscovei, în timp ce conflictele legate de limba rusă și de moștenirea colonială a Rusiei în regiune nu fac decât să dăuneze perspectivelor de putere soft ale Kremlinului.
China, pe de altă parte, va continua să câștige aliați în Asia Centrală, în anul următor, printr-o diplomatie discretă și investiții de miliarde de dolari, în special în sectoarele emergente de transport și energie regenerabilă din regiune.
În ansamblu, regiunea va deveni și mai autoritară. În Tadjikistan și Turkmenistan, acest lucru ar părea aproape imposibil, dar este de așteptat ca ambele țări să facă un efort în acest sens.
Între timp, în Kazahstan, Kârgâzstan și Uzbekistan, jurnaliștii și criticii regimului se confruntă cu restricții tot mai mari datorită unor noi legi restrictive, pedepse cu închisoarea îngrijorătoare și a unui sentiment aparent împărtășit de aceste guverne că eliminarea libertăților este, de fapt, un lucru bun.
Observații finale: Războiul global
Războiul din Ucraina a atins proporții cu adevărat globale. Deși se poartă în Ucraina, acesta implică zeci de țări, afectând populații aflate la mii de kilometri distanță, din Africa, America de Sud și Estul Asiei.
A provocat cea mai mare acumulare militară globală de la apogeul Războiului Rece, punând sub semnul întrebării credibilitatea instituțiilor internaționale, de la NATO și Uniunea Europeană până la ONU și Curtea Penală Internațională.
Pe de o parte, există alianța occidentală condusă de Statele Unite și NATO, care susține Ucraina. Pe de altă parte, există un bloc emergent de state non-occidentale care contestă ordinea mondială actuală.
China conduce acest grup informal, cu Rusia ca partener secundar, fiind susținută de state precum Iranul și Coreea de Nord. Aceste state reprezintă o alternativă la globalizare, cu noi mecanisme de a eluda sancțiunile occidentale, noi sisteme financiare bazate pe criptomonede și propriile instituții internaționale, cum ar fi BRICS și Organizația de Cooperare de la Shanghai.
Liniile frontului sunt în Ucraina, dar războiul are loc peste tot: Rusia se amestecă în alegeri în întreaga lume (România fiind poate cel mai recent exemplu) și se crede că desfășoară acte de sabotaj în multe țări occidentale. Între timp, Orientul Mijlociu este din nou cuprins de război; Venezuela formulează revendicări teritoriale împotriva vecinei sale Guyana; iar China urmărește cu atenție conflictul din Ucraina, în timp ce pune la cale propria operațiune împotriva Taiwanului.
În 2025, acest război global va lua amploare și este probabil să se extindă indiferent de situația din teren, din Ucraina. Chiar și un posibil armistițiu nu va opri, probabil, turbulențele globale, cu atât mai puțin zelul expansionist al Rusiei sau dorința Kremlinului de a elimina statul ucrainean și de a contesta NATO și SUA.
Războiul din Ucraina a declanșat o avalanșă. Elitele anti-globalizării – de la islamisti la revizioniști – simt mirosul sângelui, iar noi izbucniri de conflicte vor avea loc în locuri neașteptate din întreaga lume.
În acest sens, Putin a reușit în planul său pe termen lung să transforme acest conflict într-unul global și să conteste ordinea mondială. Făcând o analogie cu Al Doilea Război Mondial, acum suntem undeva în 1938, cu o provocare globală, un Occident nesigur și un nou Acord de la München care se profilează. Nu putem decât să sperăm că vom trăi să vedem un nou 1945.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.