Proiectul de lege prevede înființarea unui Sistem Informatic de Monitorizare Electronic (SIME), al cărui rol va fi de a gestiona situația suspecților care sunt cercetați sub control judiciar sau în arest la domiciliu. Brățările electronice ar putea fi puse și pe gleznele celor împotriva cărora se emite un ordin de protecție, dar și pentru supravegherea de la distanță a unor deținuți.
Administrarea SIME vă cădea în sarcina Inspectoratului General al Poliției Române și a Administrației Naționale a Penitenciarelor, în timp ce Serviciul de Telecomunicații Speciale se va asigura că noul sistem va fi compatibil cu cel care administrează numărul unic de urgență.
Cum va funcționa sistemul
Dispozitivele electronice de supraveghere, de a căror achiziție va trebui să se ocupe, ulterior, statul român, se vor monta pe glezna persoanei supravegheate. Prin excepție, acea brățară va putea fi pusă și pe braț, în cazul în care montarea pe gleznă nu este recomandată de medic sau nu este fizic posibilă.
Un alt dispozitiv fix este montat în locuința sau în preajma locuinței celui care este arestat la domiciliu. Încălcarea de către cel supravegheat va transmite în sistemul informatic ce va fi înființat diferite alerte care îi vor pune în gardă pe polițiști pentru a se deplasa fie la domiciliul celui arestat, fie la persoană față de care o persoană care are ordin de restricție.
Potrivit proiectului de lege, vor fi transmise următoarele tipuri de alerte:
- Alertă de părăsire a imobilului
- Alertă de pășire a perimetrului
- Alertă de apropiere
- Alertă de defecțiune
Cea din urmă va fi setată pentru ca persoana supravegheată să nu încerce să demonteze sau să defecteze dispozitivul. Alertele se transmit automat dispeceratului de urgență operat de poliție. Astfel, operatorul de serviciu ar trebui să primească instantaneu, când cineva încalcă regulile, numele acele persoane, precum și locul în care acesta se află.
Datele de localizare ar trebui să se transmită în timp real. „În situația generării mai multor alerte, sesizarea organelor de ordine publică și a organelor de supraveghere se face respectând următoarea ordine de prioritate: alerta de apropiere, alerta de defecțiune, alerta de părăsire a imobilului și alerta de depășire a perimetrului”, se arată în proiectul de lege.
Poliția Română și Administrația Penitenciarelor vor fi responsabile să achiziționează aplicațiile, echipamentele și dispozitivele de supraveghere pentru implementarea acestor măsuri. Până atunci, însă, va fi implementat un proiect pilot, de acest proiect urmând a se ocupa Guvernul.
Ce riscă cei care vor încălca
Persoanele care vor distruge dispozitivul electronic de supraveghere riscă între 6 luni și 3 ani de închisoare, mai stabilește proiectul de lege.
Modificări aduse la Codul Penal vor fi făcute și la capitolul privind evadarea, de aceeași infracțiune urmând a fi acuzați și cei care încalcă obligația de a nu părăsi imobilul.
Necesitatea brățărilor electronice
Discuția despre monitorizarea persoanelor arestate la domiciliu sau a celor pe numele cărora se emit ordine de protecție este mai veche în România. Despre posibilitatea statului de a pune brățări electronice suspecților se menționa inclusiv în Legea 254/2013 prin care a fost schimbat Codul Penal din România. Niciun arestat la domiciliu nu a putut purta însă un astfel de dispozitiv deoarece statul român nu a conturat structura administrativă de funcționare a acestuia.
Brățările electronice ar putea descuraja agresorii pe numele cărora sun emise ordine de protecție să nu le mai încalce. Cele mai multe încălcări ale acestor ordine sunt cele emise împotriva bărbaților și în favoarea partenerelor lor de viață.
Mai ales în mediul rural, bărbații pe numele cărora se emit astfel de hotărâri judecătorești nu au unde să locuiască după ce primesc interdicția așa că preferă să încalce decizia instanței sau a Poliției și să se întoarcă în familie. Despre lipsa spațiilor de cazare ale agresorilor pe numele cărora sunt emise ordine de protecție Europa Liberă a prezentat recent o analiză care a relevat că primarii din rural nici nu știu că au obligația de a pune la dispoziția agresorilor un spațiu de cazare.
Rostul ordinului de protecție provizoriu este de a preîntâmpina vătămări grave sau pierderea unor vieți și ar trebui ca statul să implementeze măsuri pentru a monitoriza dacă interdicțiile impuse sunt sau nu respectate, ne spunea atunci Camelia Proca, de la Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen.
„Statul nu are obligația ca să îl protejeze pe agresor ca pe o persoană vulnerabilă. Persoana vulnerabilă în violența domestică este victima. Agresorului trebuie să îi punem în vedere faptul că face ceva greșit și trebuie să se îndrepte”.
Cum se întâmplă în alte țări
Supravegherea agresorilor este reglementată în Europa de mai mulți ani. În unele țări, brățările sunt folosite inclusiv pentru a supraveghea condamnații care au fost eliberați condiționat din închisoare. În altele sunt folosite doar pentru supravegherea celor care sunt condamnați penal și au posibilitatea de a-și executa pedeapsa de acasă.
Câteva exemple:
- Austria a reglementat sistemul electronic de supraveghere începând cu 2010. În Austria, autoritatea competentă să achiziționeze sistemele electronice de supraveghere, să gestioneze sistemul informatic ce colectează datele, respectiv să monteze sistemul electronic de supraveghere, este Administrația Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției. Începând cu 1 ianuarie 2013, legislația permite și supravegherea la domiciliu a persoanelor condamnate pentru infracțiuni sexuale, condiția fiind ca acestea să fi executat minimum 3 luni din pedeapsă în penitenciar și să dea anumite asigurării suplimentare Administrației Penitenciarului în care a fost încarcerat.
- În Belgia, supravegherea electronică se aplică din 1998. Potrivit unor date adunate de Ministerul Afacerilor Interne, în 2015 erau aproape 2.000 de belgieni obligați să poarte o astfel de brățară. În Belgia există 5 tipuri de supraveghere electronică:
- detenția preventivă sub supraveghere electronică,
- executarea unor pedepse cu închisoarea de până la 3 ani,
- executarea unor pedepse cu închisoarea de peste 3 ani,
- pedeapsă complementară pentru anumite fapte grave, - supravegherea electronică ca pedeapsă autonomă.
3. În Danemarca, acest sistem de monitorizare este utilizat doar în conexiune cu executarea unei pedepse, ca alternativă la închisoare. Legislația prevede că persoanele condamnate la o pedeapsă cu închisoarea de până la 6 luni pot aplica pentru permisiunea de a executa această pedeapsă sub forma arestului la domiciliu.
4. În Suedia, ordinul de interdicție în cazurile de violență domestică se emite de către procuror sau de către judecător. Unul dintre cele 4 tipuri de ordin de interdicție este cel de „interdicție specială extinsă”. În acest caz, subiectul nu are voie să își facă apariția într-o zonă extinsă din jurul rezidenței persoanei protejate, a locului de muncă al acesteia sau alte locații unde aceasta se află de obicei. Acest ordin de interdicție specială extinsă presupune că subiectul a încălcat „interdicția extinsă” impusă anterior de autorități.
5. În Franța, monitorizarea electronică este dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți sau judecătorul de cameră preliminară, în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa închisorii este de cel mult 2 ani, iar în cazul recidiviștilor, pentru infracțiuni pentru care pedeapsa închisorii este de cel mult 1 an. Poate fi dispusă și în cazul arestului la domiciliu, pe parcursul procesului penal, sau la terminarea perioadei de încarcerare, pentru:
- persoanele care au dreptul la liberare condiționată;
- persoanele reținute, aflate în arest;
- persoanele condamnate la pedeapsa închisorii de maxim 5 ani care mai au de executat 4 luni din pedeapsa (cu anumite condiții);
- persoanele inculpate aflate în așteptarea judecății.
Plasarea în arest la domiciliu cu monitorizare electronică este o modalitate de a efectua o pedeapsă privativă de libertate însă fără a fi încarcerat și poate fi dispusă la cerere, după efectuarea unei anchete vizând situaţia familială, materială și socială a persoanei inculpate.
6. Conform dreptului german, supravegherea electronică pentru stabilirea locului unde se află o persoană este posibilă, numai în cazul persoanelor condamnate, ca instrument de supraveghere pentru autorii unor fapte sexuale, cu violență sau îndreptate împotriva statului. Conform legii de organizare a Biroului Federal de Investigații Criminale (BKA), este posibilă și supravegherea electronică, pentru supravegherea permanentă a unor persoane suspecte de terorism sau posibil să comită atacuri teroriste, pentru a împiedica comiterea unor astfel de fapte. Supravegherea este posibilă numai când există informații certe care să ducă la concluzia că se pregătește comiterea unei astfel de fapte.
7. În Olanda, monitorizarea electronică se aplică doar de către Serviciile de Probațiune, în baza unei dispoziții emise de un magistrat, în situații precum: suspendarea arestării preventive, sentințe condiționate, eliberare condiționată, detenție la domiciliu etc. Măsura este realizată printr-un dispecerat care funcționează 24/7. Problemele tehnice ale sistemului (lipsă semnal, defecțiuni, pierderea sau furtul dispozitivelor, alerte false etc.) sunt inerente și nu garantează rezultate 100% sigure.
Din aceste considerente, instanțele de judecată dispun monitorizarea electronică doar în anumite cazuri, în baza unei evaluări efectuate în prealabil de serviciile de specialitate (de exemplu nu va fi dispusă monitorizarea electronică a unei persoane despre care sunt indicii că s-ar putea sustrage măsurilor dispuse).
8. În Ungaria sistemul de brățări electronice se aplică doar în cazul măsurilor preventive alternative la arestul preventiv. Nu se pot utiliza aceste brățări în cazul ordinelor de restricție emise în cauze privind violența domestică, considerându-se că acest lucru ar presupune monitorizarea permanentă a agresorului, indiferent de locul unde se deplasează, deși ordinul de restricție îi interzice doar apropierea de membrul de familie victimizat. Mai mult, pentru a fi eficientă măsura, este necesar ca și victima să poarte o astfel de brățară pentru a se putea stabili eventuala apropiere a locațiilor celor doi (agresor și victimă).
