Un milion de noi șomeri din pricina Covid-19, numai în Franța! Este constatarea brutală pe care o face Le Monde astăzi, arătând că cei mai loviți sunt lucrătorii din sectorul antreprenorilor independenți, al interimarilor, artizanilor și al celor din domeniul artistic. În special cei care în Franța sunt numiți „intermittents du spectacle”, angajații temporar ai sectorului artistic.
Cât despre noile măsuri de carantină din Franța, aplicate acum cu strictețe și în Paris, La Repubblica, în Italia, scrie cu regret și nostalgie că ele au dus și la închiderea (provizorie) a braseriilor atât de iubite de Sartre din cartierul Saint-Germain-des-Prés: Café de Flore și Les Deux Magots, pe unde au băut ani în șir pictori și scriitori precum Picasso sau Hemingway.
Noii săraci și diavolul
Despre noii săraci pomeniți de Le Monde în Franța scrie, referindu-se însă la cei din Spania atât de greu lovită de pandemie, și cotidianul spaniol cu nume identic celui francez: El Mundo. Spre deosebire de Le Monde în Franța, El Mundo spaniol este un cotidian conservator și catolic, sprijinitor al opoziției coalizate în jurul Partidului Popular al fostului premier José María Aznar (retras între timp din politica activă). El Mundo oferă astăzi un interviu (despre noua sărăcie) cu arhiepiscopul de Sevilla, Juan José Asenjo. Acesta are o teorie proprie despre sărăcie și diavol și îi explică jurnalistei de la El Mundo (pe care o numește «hija», «fata mea») că «diavolul e cel care astăzi stă lângă cei bogați și îi împiedică să dea săracilor.»
Dovezile otrăvirii lui Navalnîi
Spre deosebire de El Mundo, celălalt mare cotidian spaniol, rivalul acestuia, El Pais, este un ziar de centru-stânga foarte axat pe politica externă și ale cărui prime pagini sunt întotdeauna cele cu subiectele internaționale. Așa se face că El Pais începe azi prin a revela noile descoperiri în cazul otrăvirii opozantului rus Aleksei Navalnîi. Rusia a tot insistat în ultimele săptămâni că nu poate formula o teorie sau un răspuns adus acelui incident până nu va exista o luare de poziții a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW), căreia Germania i-a trimis mostrele necesare pentru o analiză.
El Pais revelează că OPCW a detectat în corpul lui Navalnîi substanțe similare cu „Noviciok”. El Pais mai informează că OPCW a redactat un comunicat oficial în acest sens și că Germania, care i-a furnizat toate dovezile, cere acum o reuniune a Consiliului Consultativ al OPCW.
Süddeutsche Zeitung (SZ), la München, estimează că asta va da o mare satisfacție guvernului german, care era acuzat de Moscova că se grăbește să tragă concluzii fără dovezi.
„OPCW (ОЗХО) a găsit ce căuta”, titrează la Moscova Kommersant. Cotidianul de opoziție, din ce în ce mai supus presiunii Kremlinului, amintește declarațiile recente ale ministrului german de externe Heiko Maas, care estima că odată cu dovezile va sosi și inevitabilitatea unor noi sancțiune europene impuse cercurilor puterii din Rusia.
SZ în Germania completează cu aceea că Rusia fiind membru al OPCW, s-a angajat în scris să nu posede sau să fabrice o armă chimică distrugătoare și incontrolabilă precum Noviciok.
Navalnîi însuși, încă aflat la Berlin, a dat un interviu tabloidului german Bild (și unul de două ore și jumătate — în rusă — celebrului blogger Iuri Dud), cerând impunerea de sancțiuni oligarhilor apropiați regimului.
Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie, la rândul său, despre întâlnirea de ieri după-amiază, tot la Berlin, între Angela Merkel și Svetlana Tikhanovskaia și publică un interviu cu aceasta din urmă, în care ea spune: „Lukașenko a tratat oamenii ca pe niște animale”.
Boris Johnson contestat în propria lui tabără
In Marea Britanie, Boris Johnson este acum contestat până și în propria sa tabără conservatoare. El e atacat în special de curentul «libertarian». Până și Daily Telegraph, ziarul care l-a sprijinit întotdeauna pe Johnson, a revelat o frondă masivă în tabăra conservatoare (Tory), concentrată pe Camera comunelor, unde zeci de parlamentari din tabăra lui Johnson vor să-l oblige să anuleze carantina impusă încă din septembrie cafenelelor și barurilor.
E vorba de un curent «libertarian» compus din aleși care refuză orice limitări impuse inițiativei individuale și antreprenorialului. Dar Johnson mai e contestat și pentru lipsa lui de viziune și, ceea ce apare tot mai limpede, lipsă de carismă, strategie și capacitate de a conduce.
Două treimi din britanici consideră că guvernul a pierdut controlul asupra pandemiei (46% din alegătorii conservatori).
UE contra „legii Soros” din Ungaria
Tot la Londra, The Guardian anunță și analizează condamnarea Ungariei de către Curtea Europeană de Justiție (CEJ) pentru așa-numita „lege Soros”.
Curtea Europeană de Justiție a decis ieri că Ungaria și-a încălcat propriile obligații contractuale prin acea lege a învățământului superior, în virtutea căreia Universitatea Central Europeană din Budapesta (așa-numita „Universitate Soros”) a fost forțată să se mute la Viena (în 2019).
The Guardian scrie că George Soros a aplaudat decizia curții europene (CEJ), dar că ea vine prea târziu pentru a mai schimba ceva din faptul că universitatea s-a mutat deja la Viena. Actualele legi din Ungaria, a spus Soros, citat de The Guardian, nu permit exercitarea libertății academice și nu corespund idealului de «societate deschisă», pe care Viktor Orbán îl respinge oricum atunci când promovează «statul iliberal».
La Budapesta, Népszava îl citează pe rectorul "universității lui Soros", politologul și jurnalistul canadian Michael Ignatieff, care spune: «Decizia CEJ este o victorie legală și morală.»
La Viena, Der Standard, pomenind și inițiativa recentă a Consiliului European și a Comisiei de a condiționa de acum înainte acordarea fondurilor europene de respectarea regulilor statului de drept de către țările beneficiare, scrie că a venit timpul ca UE să închidă robinetul cu bani („den Geldhahn zudrehen”).
Ironia face că Orbán însuși a beneficiat în tinerețe, în 1989, de o "bursă Soros" pentru a studia în Anglia, la Oxford.
Când Houellebecq îl lăuda pe Trump în „Harper’s Magazine”
În sfârșit, presa franceză prezintă pe larg ceea ce este întotdeauna un eveniment stârnitor de controverse: lansarea astăzi a ultimei cărți a scriitorului polemic Michel Houellebecq (apărută la editura Flammarion, ca de obicei).
Este vorba de un volum de texte deja publicate, în majoritate contribuții în presă și comentarii politice sau culturale. Intitulat Interventions 2020, este al treilea volum de acest tip al lui Houellebecq, după Interventions (1998) și Interventions 2 (2009).
Revista dreptei naționaliste Valeurs Actuelles subliniază că este reluat în volum și un articol publicat de Houellebecq, în ianuarie 2019, în Harper’s Magazine, intitulat Donald Trump is a Good President. Houellebecq, care anul acesta e propus și pentru premiul Nobel de literatură (însă e cotat foarte jos), explica acolo în ce fel este el de acord cu întreaga politică a lui Donald Trump, inclusiv cu atitudinea conciliantă față de Putin și cu respingerea construcției europene.
Houellebecq a promis însă că volumul ajuns azi în librării e ultimul de acest tip. Cum o spune naratorul din recentul lui roman Serotonina (roman în care UE este prezentată ca fiind răul absolut): „Nu promit că voi înceta să gândesc, dar cel puțin voi înceta să-mi mai expun gândurile și opiniile în public.”
Facebook Forum