Mizele sunt mari. În 2019 va fi deznodământul în privința luptei anticorupție, a locului României în UE și a rolului președintelui în republică.
Scorul pe care îl vor înregistra noile partide va arăta, de asemenea, dacă este posibilă reformarea clasei politice. Dacă discursul populist, antioccidental al guvernanților va aduna adepți la vot se va vedea tot pe parcursul acestui an.
Alegerile europarlamentare de la finele lui mai 2019 au o importanță mai mare decât o indică aparențele. Sunt partide noi, de la ALDE și USR până la România+ și ProRomânia. În funcție de rezultate, se va stabili câtă greutate au în configurarea alianțelor pentru alegerile prezidențiale și pentru bătăliile lui 2020 .
2019 va arăta dacă partidul creat de Victor Ponta, ProRomânia, va lua din electoratul PSD, aflat în picaj în sondajele de opinie, la un prag istoric, de 20%. Se va vedea dacă USR și România+ vor rupe din electoratul PNL, un partid fără lider activ, care stă în umbra lui Klaus Iohannis și promovează pe listele pentru PE oamenii vechi, consumați de propriile greșeli politice. Dacă oferta USR și Dacian Cioloș vor trece dincolo de declarațiile clasice de comunicare politică și de formulele gălăgioase de protest, moștenite din instrumentarul militanților civici, tot în 2019 se verifică. Mai mult decât atât, va fi măsurată capacitatea de coagulare a partidelor anti-guvernamentale.
Discursul antioccidental al liderilor PSD și ALDE, explicit în ultima vreme, nu are legătură cu scrutinul pentru Parlamentul European. Doar la prima vedere. Faptele politice ale coaliției de guvernare - masacrarea legilor Justiției- au fost deja amendate de Bruxelles. În 2019, dezbaterea pe bugetul multianual al UE include tăierea fondurilor comunitare pentru țările cu Justiție controlată politic. Atașamentul pentru statul de drept va deveni și o chestiune de bani.
Restaurația Justiției oarbe la faptele de corupție continuă să fie miza principală. După doi ani de guvernare PSD-ALDE, legile sunt modificate până la relaxare în privința penalilor. Urmează desantul instituțional în 2019. Țintele Augustin Lazăr, la Parchetul General, și Cristina Tarcea, la Înalta Curte, au fost deja anunțate. Între ele, amnistia și grațierea, privite de la nivelul discursului guvernamental, par să fie o chestiune de timp.
Câtă vreme rămâne neclintită actuala majoritate parlamentară PSD-ALDE, cu sprijinul la vot al UDMR și al unei bune părți din rândul grupului minorităților naționale, în Parlament va fi un an spectaculos. Câtă vreme nu există instrumente pentru sancționarea Guvernului altfel decât prin demiterea de către o majoritate parlamentară, nimeni nu va putea amenda politic Cabinetul Dăncilă că nu aplică programul de guvernare. Cel care în 180 de pagini are doar un paragraf despre modificările în Justiție, dar promite șapte spitale regionale, cu 2.000 de paturi fiecare, a unui spital republican, cu 5.000 de paturi și 30 de clinici.
Dacă se păstrează calendarul declarațiilor guvernanților, vor fi pomeni electorale, aplicabile din 2020, pentru că bugetul a sărăcit.
Alegerile prezidențiale ar putea fi prilej de dezbatere matură despre rolul președintelui țării. Asta în condițiile în care șefului statului i-au fost mutilate o serie dintre prerogative, cu concursul unei Curți Constituționale dominate de oamenii Puterii. Fără modificarea Legii fundamentale în Parlament și prin referendum.
Actuala majoritate parlamentară, ca și ministrul Justiției, Tudorel Toader, vorbesc deja despre o republică parlamentară, în care șeful statului este un decor. În realitate, Constituția spune că România este republică semiprezidențială. Se conturează astfel o temă mare – dacă, din 2020, va fi o Republică fără președinte.
Klaus Iohannis, singurul candidat oficial până acum, are avantajul că orientarea proeuropeană și atlantistă, sprijinul pentru lupta anticorupție l-au plasat, în peisajul politic cu o opoziție neputincioasă sau dezinteresată, în postura de alternativă la PSD.
Are handicapul că a dezamăgit parte din electoratul de dreapta prin reticența primilor trei ani de mandat în raport cu PSD, că a numit-o pe Viorica Dăncilă premier. Și are dezavantajul că doar PNL îl spijină, până acum, în cursa pentru un nou mandat.
Este foarte probabil, după cum afirmă surse politice, ca Dacian Cioloș să se înscrie în competiție, în funcție de rezultatul la europarlamentare. Șovăielile lui Dacian Cioloș din 2016, lentoarea construirii unui partid sunt principalele obstacole ale fostului prim-ministru în cursa pentru turul al doilea al prezidențialelor. Principalul atu, percepția de tehnocrat.
Prezidențialele sunt cea mai mare problemă politică pentru PSD în 2019. Și-a arătat fidelitatea de monolit pentru Liviu Dragnea, liderul cu viitor politic incert și cu cea mai proastă imagine în sondaje, sub cota partidului. O condamnare cu închisoarea a lui Dragnea, dosarul Teldrum, sunt pietrele de moară ale PSD.
Dacă este dusă până la capăt contraforma în Justiție, Dragnea are cazier curat și, un exercițiu de imaginație ne arată că, dacă ar ajunge la Cotroceni, ar avea imunitate absolută vreme de cinci ani, cu toate dosarele împinse spre prescripție.
În PSD se discută despre banca de rezerve pentru prezidențiale. Călin Popescu Tăriceanu, liberalul roșu cum este numit liderul ALDE, dar care este respins de orgoliile social-democraților. Ion Aurel Pop, președintele Academiei, susținut de Adrian Năstase și controversat pentru discursul său descinzând din naționalismul ceaușismului târziu, ca și pentru prezența pe listele colaboratorilor CNSAS este o opțiune. Ca și Remus Pricopie sau Vasile Dâncu. Pretențiile Gabrielei Firea de a candida nu sunt luate încă în serios de PSD-ul care își va testa în 2019 coeziunea internă.
La capătul lui 2019, vom avea o imagine clară a drumului pe care România îl are în față. Înspre Vest, spre Atlantic, sau spre zona gri, unde Rusia stăpânește prin diviziune, fake news și agresiune.
