Chiar în timpul discursului de luni al lui Vladimir Putin, oficialii ucraineni au anunțat că patru rachete au lovit Odesa.
„Regiunea a fost lovită de patru rachete de tip Onyx, lansate din Crimeea”, a transmis Consoliul Local al orașului, pe contul de Telegram. Iar regiunea a fost bombardată și în ultimele zile.
De altfel, Armata ucraineană a completat că există o probabilitate ridicată de continuare a atacurilor cu rachete în regiune și le cere oamenilor să fie vigilenți și atenți.
La noi atacuri se așteptau și cei aproximativ 60.000 de ucraineni care, în luna aprilie, au trecut granița înapoi în Ucraina, dar acest lucru nu i-a oprit să se întoarcă acasă. Printre ei s-a aflat și Anastasia Levitskaia, împreună cu cei doi copii, Asia și Vladislav.
Într-o zi obișnuită, Anastasia își petrecea majoritatea timpului alături de fiul de opt ani și fiica de opt luni. Când nu era în preajma celor doi, ea gătea, făcea sport, învăța limba engleză sau se plimba cu orele prin orașul pe care îl numește acasă - Odesa - aflat la malul Mării Negre.
Anastasia iubește muntele și în fiecare an încearcă să-și petreacă cel puțin o săptămână în Munții Carpați, alături de familie. În primăvară urma să viziteze Spania, alături de soțul său - militar.
Însă planurile le-au fost date peste cap când, într-o noapte din februarie, în oraș s-au auzit primele explozii: „Am auzit o bubuitură puternică și m-am trezit, nu înțelegeam ce se întâmplă. După, soțul meu a primit un telefon și a plecat”.
Nimeni nu se aștepta la război. Deși existau discuții, cu toți se fereau de la a crede că scenariul s-ar putea adeveri. „Într-o zi, înainte ca totul să înceapă, l-am întrebat pe soțul meu dacă va pleca din țară în caz că situația se înrăutățește și mi-a răspuns: nu voi pleca în altă țară, voi rămâne în Ucraina și o voi proteja”.
Zi după zi, Anastasia primea informații de la cunoștințele din Harkov, Herson sau Nikolaiev despre noi explozii și atacuri. „Inițial am crezut că va dura doar o zi, cel mult două. Dar după ce am vorbit cu ei am înțeles că ce se întâmplă în Odesa nu este izolat și că nu va dura atât de puțin”.
La începutul lunii martie, speriată pentru ce ar putea păți copiii ei, Anastasia, Asiia și Vladislav au părăsit Ucraina cu autocarul și au venit spre București, de unde urmau să plece cu avionul în Israel, unde femeia mai are un băiat.
În aeroportul din București situația s-a complicat: cetățenii ucraineni aveau nevoie de viză pentru a intra în Israel, deși în trecut, Anastasia reușise să intre fără. Tot aici, Anastasia a cunoscut-o pe Anne, voluntară, la care a petrecut două săptămâni, până când documentele i-au fost actualizate.
„Nu mă așteptam niciodată ca o persoană care nu mă cunoaște să fie atât de bună și să înțeleagă situația în care mă aflu. Anne ne-a ajutat cu mâncare, cu obiecte pentru copii - scutece, medicamente… nu am adus cu mine prea multe obiecte de acasă, pentru că știam că am să mă întorc acasă. E casa mea…”
Cât timp a stat în România, Anastasia a avut grijă de copii și a încercat să evite pe cât posibil știrile. După primirea documentelor, cei trei ucraineni au plecat în Israel, unde au stat trei săptămâni.
Anastasia nu și-a dorit să petreacă mai mult timp acolo. Dorul de casă era prea mare; voia doar să se întoarcă în Odesa. „De ce m-am întors? Pentru că este casa mea. Voiam să fiu acolo unde este toată familia mea - mama mea, fratele meu, bunica mea, soțul și prietenii mei. Voiam să fiu aici și simțeam că trebuie să fiu aici”, spune tânăra mamă.
La jumătatea lunii februarie, întoarsă din Israel, Anastasia a petrecut o ultimă noapte în București, la Anne, după care s-a îndreptat către Ucraina.
„Sper să nu fiu nevoită să plec din nou, dar dacă situația o să fie mai rea, vom pleca. Cine știe? Vorbesc constant cu Anne, mă întreabă ce fac și îmi spune că sunt mereu bine-venită la ea”.
Și alți cunoscuți de-ai Anastasiei s-au întors în Ucraina din aceleași considerente. Spre exemplu, Victoria, din Odesa, mamă a trei copii, a revenit în țara de origine la o săptămână după Anastasia. A petrecut trei săptămâni în România, în zona Moldovei, dar a simțit că vrea să fie aproape de soțul ei.
Înapoi în Odesa. „Când nu avem alerte, viața pare normală”
La întoarcerea în Odesa, Anastasia nu a observat schimbări foarte mari în oraș, deși bombardamentele din zona s-au intensificat la final de aprilie.
„Nimic nu este prea diferit. Câteva clădiri de lângă blocul în care locuim, aflate cam la 200 de metri, au fost afectate. Situația este puțin mai gravă decât la plecare, dar orașul este locuibil”, ne-a spus Anastasia în discuția purtată telefonic.
Dacă, la început, alertele de raid aerian se auzeau toată noaptea, acum ele sunt active mai degrabă pe timp de zi, câteva ore.
„Este foarte complicat, în caz că un bombardament are loc. Nu există foarte multe buncăre. Dacă rușii atacă, trebuie să ne ascundem și să așteptăm ca atacul să se termine. Există și varianta adăpostirii în școli. În cea mai rea situația, părăsim orașul”, spune ea.
În prezent, Anastasia se bucură să fie acasă și spune că, într-una din zile, a reușit să se plimbe într-un parc pentru câteva ore. Cu toate acestea, adaugă faptul că nu este bine să te distanțezi mult de casă sau de o clădire în care te poți ascunde.
„Când nu avem alerte, viața pare normală. Dar când ne uităm la știri și vedem situația din Harkov, Kiev sau Mariupol… este foarte trist. Încă avem momente în care nu ne vine să credem că un război se petrece în zilele noastre, în țara noastră”.
