Votul prin corespondență și pentru românii din țară, nu doar pentru Diaspora, ar fi dus la o participare ceva mai mare la alegerile de duminică, când România a înregistrat cea mai scăzută prezență la vot pentru parlamentare din 2008 încoace – 31,8%. Incidentele legate de votul prin corespondență aruncă însă o umbră de îndoială asupra bunei funcționări a acestui sistem, iar autoritățile ar trebui să perfecteze acest model, spun analiștii consultați de Europa Liberă.
„Cetățeanul care stă în Paris poate vota prin corespondență, dar cel care stă la Satu Mare, dar are domiciliul în București, nu poate vota deloc. Este discriminare”, spune sociologul Mircea Kivu, precizând că, încă din 2015, când se discuta în Parlament legea votului prin corespondență, a susținut nevoia să fie introdus și în țară, nu doar pentru Diaspora.
Acest „avantaj” pe care îl au românii din străinătate vine pe fondul faptului că de nenumărate ori alegătorii de acolo au stat la cozi pentru a putea vota sau trebuie să străbată distanțe mari pentru a ajunge la puținele secții de votare organizate în străinătate.
La alegerile de duminică, peste 21.000 de români care stau în afara granițelor au votat prin corespondență, de aproape cinci ori mai mult față de 2016, atunci când a fost introdus pentru prima dată. De acum patru ani, Diaspora a mai votat astfel și la prezidențialele din noiembrie anul trecut (peste 15.500 de voturi înregistrate), pe fondul unei participări masive a Diasporei la urne: peste 944.000 de români plecați în străinătate.
În total, au votat în Dispora, în cele două zile de vot, sâmbătă și duminică, peste 265.000 de români, de două ori și jumătate mai mulți decât în urmă cu patru ani. Dar, la acest scrutin, și numărul de secții a fost mult mai mare – 751 față de 417 în 2016.
„Este foarte mic votul prin corespondență”, atrage atenția Elena Calistru, președinta Funky Citizens, subliniind că „incidentele de acum nu au ajutat pentru a face mai populară cauza pentru viitor, fiindcă e clar că spre asta ne îndreptăm”.
Sâmbătă, preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, Constantin-Florin Mituleţu-Buică, a afirmat că 14.000 de plicuri cu votul prin corespondență ale românilor din străinătate nu au ajuns înapoi în țară. În spațiul public s-a creat impresia de nesiguranță a votului prin corespondență.
De fapt, problema nu este una nouă, un lucru similar s-a întâmplat și la alegerile prezidențiale din 2019, când raportul dintre cei care au optat pentru vot prin corespondență și voturile prin corespondență validate a fost tot la jumătate. „Cauzele sunt multiple: de multe ori oamenii au trimis plicul târziu sau nu l-au mai trimis deloc. Apoi, există situații legate de poșta din țara respectivă pentru că plicurile nu au circulat numai prin Poșta Română. Mai ales anul acesta au fost situații dificile deoarece cursele aeriene au fost mult reduse”, explică Mircea Kivu.
Totuși, sociologul atrage atenția că lucrurile s-au schimbat în bine din 2016. „Atunci era o premieră și multă lume nu știa cum funcționează sistemul, de aceea au fost puține voturi în străinătate. Acum a mai fost ceva – perioada dintre momentul în care au fost definitivate candidaturile și Autoritatea Electorală a putut trimite plicurile cu voturile și momentul votului a fost scurtată. Si de asta a fost fenomenul cu multe plicuri care nu au ajuns la timp”, spune el.
Pe de altă parte, Elena Calistru subliniază că autoritățile ar trebui să analizeze mai bine de ce se numărul voturilor prin corespondență este mic și cum pot să repare sistemul. „Să fie mai din timp trimise voturile sau să te asiguri că ai niște alternative. Mă refer la povestea cu votul în mai multe zile, doar că două zile pentru cineva care stă la distanță, nu e suficient și e de comunicat într-o manieră mai realistă oamenilor faptul că se pot întâmpla și eșecuri. Nu aș da vina pe autorități până la capăt, pentru că probleme cu voturile care ajung sau nu ajung la timp apar peste tot. Diferenta stă în modul în care recunoști că ai o problemă și ce faci în legătură cu asta”.
Ea subliniază că autoritățile ar trebui să se uite la modelul de vot din Statele Unite, mai ales că în ciuda pandemiei, la alegerile prezidențiale din noiembrie a fost întregistrată o participare record. „Ceea ce au făcut ei diferit este că au făcut vot anticipat. Nu e suficient să faci numai vot prin corespondență, trebuie să te asiguri că este făcut și cu suficient de mult timp înainte și să nu pățești fix ce am pățit noi acum. Sunt riscuri pe care politicienii noștri trebuiau să le întrevadă”, spune președinta Funky Citizens.
Sociologul Mircea Kivu crede că votul prin corespondență la nivel național ar mai fi adus „câteva mii de voturi” în plus la participare în contextul fricii de îmbolnăvire, însă numărul mic de români care au mers la vot nu poate fi pus exclusiv pe seama fricii de Covid-19, în contextul în care la localele de acum două luni s-au prezentat mai mulți alegători la urne.
Spre deosebire de Mircea Kivu, Elena Calistru crede că nu s-ar fi schimbat nimic semnificativ, chiar în contextul pandemiei, pentru că „oamenii nu au încredere în sistemul de vot prin corespondență pentru că știu cum funcționează Poșta Română”, iar incidentele legate de plicurile care nu au ajuns să fie validate le confirmă temerile.
În lipsa unei astfel de opțiuni, 9.800 de români aflați în carantină din cauza Covid-19 au cerut urna mobilă pentru votul de duminică, adică de patru ori mai mulți decât în 2016.
De altfel, și Mircea Kivu subliniază că „cel mai sigur vot rămâne cel din secția de votare” fiindcă una dintre marile temeri legate de votul prin corespondență este că nu se asigură secretul opțiunii, în sensul în care poate exista cineva „cu ascendent asupra unor alegători care poate controla ce votează omul în plicul respectiv”. Totuși, sunt situații în care e preferabil votul prin corespondență , fiindcă „ e mai bun decât nimic”, mai spune sociologul.
Facebook Forum