„Cred că și Las Vegasul ar fi fost un pic invidios. În prezent cred că sunt cel puțin 50 de săli de jocuri cu păcănele sau de pariuri într-un oraș de 7 kilometri lungime. Sunt săli de păcănele la 15 metri una de cealaltă. Și vis-a-vis. Și pe diagonală. Și în canal dacă te uiți te salută un șobolan care în timpul ăla joacă la aparate sau bagă un bilet la pariuri”, scrie Andrei Popa în cartea sa: „Confesiunile unui păcăngiu”.
El a povestit pentru Europa Liberă despre modul în care a făcut cunoștință cu jocurile de noroc, despre anii petrecuți în cazinouri și despre faptul că, după șase ani, cartea a fost forma de terapie care i-a permis să depășească dependența.
Prima lui întâlnire cu jocurile de noroc a fost la vârsta de 7 ani, într-o sală de bingo din Mamaia, unde a mers cu părinții. Ulterior, în 2016, într-un episod de presiune a grupului, Andrei a mers la cazino cu prietenii. El compară primul joc cu prima țigară. Una se transformă în două și apoi îți cumperi primul pachet.
Prima experiență într-un cazino a început cu suma de 20 de lei, care s-a transformat, până la sfârșitul serii, în 240 de lei. „Visul oricui, să facă de 10 ori suma cu care a intrat”, spune Andrei.
Apoi, sumele mici au devenit, încetul cu încetul, insuficiente și s-au transformat în sume tot mai mari. Așa a început să petreacă și mai mult timp în cazinouri. El mai spune că au fost zile în care se trezea la 9 dimineața și la ora 9:30 era la cazino: „Au fost și zile când stăteam de dimineața până seara”.
„La un moment dat ajungi să minți că ai control”, spune Andrei.
Pierderile și datoriile l-au făcut să realizeze că ceva nu este în regulă. Așa a apărut ideea să scrie despre această experiență prin care trece, ca să se cunoască mai bine și să găsească un răspuns la întrebarea „De ce?”
Pentru Andrei, cartea a fost modul lui de recuperare față de adicția de jocuri de noroc.
În România, peste un milion de oameni pariază constant. Programele de recuperare publice aproape că nu există, iar singura inițiativă notabilă vine tot din partea asociațiilor din industrie.
Psihiatrul Eugen Hriscu, de la Clinica Aliat, spune că dependența de jocuri de noroc este una comportamentală, în același rang cu dependența de tutun sau de alcool. Este o tulburare în care consumatorul experimentează o incapacitate de a controla consumul de joc de noroc.
„Practic, joacă perioade mai lungi decât a intenționat, sume mai mari decât a intenționat, ajunge să petreacă timp tot mai îndelungat jucând sau încercând să facă rost de bani pentru a juca sau pentru a-și plăti datoriile. Întreaga viață începe să se învârtă în jurul acestui comportament”, spune psihiatrul.
Persoana începe să nu mai participe la activități care îi făceau plăcere și se concentrează aproape exclusiv pe jocul de noroc, care continuă în ciuda problemelor apărute, așa cum de exemplu un alcoolic continuă să bea, chiar dacă are ciroză.Eugen Hriscu, psihiatru la Clinica Aliat
Sectorul jocurilor de noroc generează circa 600 de milioane de euro, din taxe directe și indirecte, fiind înregistrate 800 de companii care au ca domeniu principal activitatea de jocuri de noroc.
Un studiu GfK din 2016, a arătat că 15% dintre români au jucat cel puțin odată într-o perioadă de un an, iar România se situează în media europeană (între 0,5% și 2%) când vine vorba de practicanții de jocuri de noroc. Studiul a mai arătat că 0,6% dintre practicanți au depășit linia divertismentului.
În prezent, numărul exact al persoanelor dependente de jocuri de noroc nu este cunoscut. Psihiatrul Eugen Hriscu, de la clinica Aliat, spune că statisticile estimează undeva la 100.000 oameni. El este însă de părere că numărul real este mult mai mare.
Studiul ESPAD din 2019 arăta că 25% dintre elevii de 16 ani au participat la jocuri de noroc pe bani. Procentul este mai mare pentru băieți - 35% și mai mic pentru fete – 14%.
Publicitatea, vizibilă peste tot
Prezența loteriilor, a cazinourilor și a sălilor pentru jocuri de noroc a devenit tot mai prezentă în societate.
Adesea, sălile cu jocuri de noroc sau casele de pariuri sunt grupate și înșiruite pe bulevardele marilor orașe sau în mici centre comerciale. Măsurile propuse de autorități nu reușesc să reglementeze suficient de bine acest sector, sunt de părere experții.
Spre deosebire de tutun, jocurile de noroc nu au aceeași obligație de a se limita când vine vorba de publicitate.
Cazul stadionului Rapid, devenit Superbet Arena, din București, este un exemplu. Compania de pariuri Superbet a câștigat licitația pentru redenumirea arenei sportive și va plăti 600.000 de euro anual, pentru următori cinci ani, adică 3 milioane de euro.
Stadionul este primul din țară care poartă numele unui sponsor privat. În plus, casa de pariuri este sponsorul a mai multe echipe de fotbal. „Superbet” apare afișat, în fundal, la mai multe meciuri de fotbal.
Achiziția este doar un exemplu dintr-un șir lung de sponsorizări și tranzacții ale caselor de pariuri, care pun stăpânire pe fotbal.
Prima ligă se numea Liga 1 Casa Pariurilor, tot după o agenție de pariuri, și începând din acest sezon se numește Superliga, după compania Superbet, care o sponsorizează. În prezent, trei echipe din 16 au o casă de pariuri ca sponsor oficial.
Psihiatrul este de părere că numărul locațiilor unde se poate juca trebuie redus, pentru a micșora accesibilitatea.
„Accesibilitatea creează consum. Ar trebui redus drastic numărul locațiilor de joc și accesul persoanelor la acestea, mai ales accesul minorilor, care în momentul de față sunt foarte puțin protejați”, spune psihiatrul Eugen Hriscu.
Măsuri insuficiente și multe proiecte de legi
Mai mulți deputați au discutat noi măsuri în ceea ce privește reglementarea jocurilor de noroc în România, iar comisia de buget a luat în calcul un nivel de impozitare mai mare a industriei. Discuțiile au rămas fără concluzii, iar un eventual proiect de lege privind impozitarea nu a fost încă propus de niciunul dintre membri.
Deputatul PNL Robert Sighiartău a declarat pentru Europa Liberă că dorește majorarea impozitării pentru a adresa fenomenul dependenței de jocuri de noroc. El spune că România se plasează printre cele mai grave cazuri din Europa când vine vorba de acest lucru. În comisia de buget, el a propus o taxă de 90%.
„În fiecare localitate, comună din România o să vedeți păcănele, jocuri de noroc și multe altele. Nu mai vorbesc de expunerea pe care o au în publicitatea stradală, audio-vizuală și așa mai departe”, spune Robert Sighiartău.
În prezent, câștigurile sunt impozitare în felul următor, în cadrul Codului Fiscal:
| Tranşe de venit brut - lei - | Impozit - lei - |
| până la 10.000, inclusiv | 3% |
| peste 10.000 - 66.750, inclusiv | 300 + 20 % pentru ceea ce depăşeşte suma de 10.000 |
| peste 66.750 | 11.650 + 40% pentru ceea ce depăşeşte suma de 66.750 |
O altă măsură discutată a fost eliminarea sălilor de jocuri de noroc din proximitatea școlilor, deoarece legea actuală interzice numai prezența sălilor de joc în incinta acestor instituții. În acest sens, un proiect de lege a venit din partea a doi deputați USR, Diana Stoica și Filip Havârneanu.
Mai exact, ideea celor doi deputați este de a elimina sălile de jocuri de noroc din apropierea școlilor, locurilor de joacă pentru copii, dar și centrelor culturale, spitalelor și bisericilor. Inițiativa USR vine ca răspuns la creșterea numărului de persoane dependente, în special în rândul minorilor.
Cei doi parlamentari spun că proiectul face parte dintr-un pachet mai amplu pentru combaterea dependenței de jocuri de noroc.
Reglementare ca la țigări
Măsurile luate de autorități sunt însă insuficiente, sunt de părere experții. Eugen Hriscu atrage atenția în primul rând asupra mecanismelor de control: „Trebuie să micșorăm numărul de locații pentru a micșora accesibilitatea”.
Psihiatrul mai este de părere că jocurile ar trebui reglementate, la fel ca pachetele de țigări. Cum acestea afișează procentul de nicotină, atunci și aparatele ar trebui să afișeze rata de succes a jocului de noroc. „Trebuie să scrie pe aparat că au o rată de succes de 10%.”
Sorin Georgescu, reprezentant al Asociației Organizatorilor de Sloturi (Romslot), spune că asociațiile nu au ce să facă, în lipsa sprijinului autorităților. El susține că lucrurile care se decid la nivel politic și instituțional sunt nedocumentate, iar dialogul cu sectorul operatorilor lipsește.
„Nu poți să reglementezi existența unei industrii în cadrul unei societăți printr-o inițiativă, fără dialog, fără documentare, fără a înțelege ce se întâmplă, fără a-ți asuma consecințele”, spune el.
Aici vorbim de o industrie în care majoritatea profiturilor vin de la persoanele dependente.psihiatrul Eugen Hriscu, vorbind despre programul „Joc Responsabil”
„În 9 din 10 cazuri, nu ne contactează nimeni”, spune Sorin Georgescu.
Reprezentantul Romslot susține că industria a încercat, în repetate rânduri, să reglementeze jocurile de noroc. „Jocurile de noroc sunt o experiență care au un preț și nu ar trebui consumate indiferent de frecvență și de cantitatea de bani investită. Nu ar trebui să ajungă niciodată acolo”, spune Sorin Georgescu.
Singura inițiativă pentru protecția consumatorului vine din partea industriei. Este vorba de programul Joc Responsabil, finanțat de industria jocurilor de noroc (Romslot, Romanian Bookmakers și Rombet).
Ovidiu Iosif, directorul executiv al asociației Joc Responsabil, a spus pentru Europa Liberă, că asociația dezvoltă programe în trei zone: cea de tratare a fenomenului de adicție, cea de prevenție și cea de educație. El spune că zona de tratament este cea mai intensivă, iar la programul de tratament se înscriu între 400 și 500 de persoane anual.
Mai există și alte programe, cum ar fi o linie telefonică disponibilă 24/7, pentru persoanele care se confruntă cu probleme imediate și un program numit „Antrenat de majorat”. Cel din urmă prezintă adolescenților din liceu probleme care apar ca urmare a jocului de noroc.
Psihiatrul Eugen Hriscu este de părere că o astfel de inițiativă nu ar trebui să vină din partea industriei de jocuri de noroc, ci din partea statului. „Este practic mâna industriei prin care se spală pe ea însăși”, spune Eugen Hriscu.
Ovidiu Iosif a explicat că asociația Joc Responsabil a încercat, în trecut, să obțină finanțări din partea statului, însă au existat obstacole în colaborarea cu departamentul pentru reglementarea jocurilor de noroc.
În luna octombrie, a fost semnat un protocol între Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și asociația Joc Responsabil. Protocolul vizează colaborarea și sprijinul reciproc în promovarea programelor informative și de conștientizare privind participarea responsabilă la activitatea de jocuri de noroc.
Cine reglementează industria?
Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), organizația care reglementează industria, a luat naștere în 2013. Conducerea instituției este numită politic, nu în funcție de expertiza în domeniu.
Schimbările din conducerea ONJN sunt frecvente. Cel mai scurt mandat al unui președinte ONJN a fost de cinci zile (16-20 august 2022), după ce premierul Nicolae Ciucă l-a demis din funcție pe Tudor Simota. Actualul vicepreședinte, Mihail-Silviu execută, temporar, atât atribuțiile de președinte, cât și cele de vicepreședinte.
În organizație se mai află și Teodor-Narcis Godeanu, care ocupă funcția de secretar general. Potrivit CV-ului său, după absolvirea facultății, și-a realizat studiile postuniversitare în cadrul Academiei de poliție „Alexandru Ioan Cuza”, din București, de unde a obținut, în 2008, diploma de doctor în drept.
Acreditarea școlii doctorale pentru drept din cadrul Academiei a fost retrasă în 2020, ca urmare a recomandărilor Consiliului de Etică și Management Universitar, iar în 2021 școala doctorală pentru drept a fost desființată complet.
Este singurul CV făcut public din conducerea ONJN. Cei din oficiu nu au răspuns, până la publicarea acestui articol, la solicitarea Europei Libere de a comunica datele profesionale ale conducerii ONJN.
Pentru eficientizarea ONJN, în 2015, a fost introdus un Consiliul Consultativ. Conform articolului I din legea 124, acest consiliu are ca obiectiv respectarea măsurilor privind jocurile de noroc, iar conducerea ONJN este responsabilă pentru consultarea frecventă a consiliului.
Consiliului Consultativ, format din experți în domeniu, trebuie să se asigure că ONJN respectă măsurile privind jocurile de noroc adoptate de Comitetul European pentru Standardizare.
Modificarea legii din 2015, mai prevede și introducerea unui fond, pus la dispoziția ONJN, la care au fost obligați să contribuie toți organizatorii de jocuri de noroc licențiați.
Contribuțiile anuale către Fondul de prevenire a dependenței de jocuri de noroc arată astfel:
- organizatorii de jocuri de noroc la distanță licențiați din clasa I - 5.000 euro anual;
- persoanele juridice implicate direct în domeniul jocurilor de noroc tradiționale și la distanță licențiate din clasa II - 1.000 euro anual;
- jocurile la distanță monopol de stat clasa III - 5.000 euro anual;
- organizatorii de jocuri de noroc tradiționale licențiați - 1.000 euro anual.
5 milioane de euro nefolosiți
Sumele strânse în fond trebuie alocate pentru activitățile și programele de protecție a tinerilor și a consumatorilor împotriva jocurilor de noroc.
Sorin Constantinescu este un fost antreprenor în domeniul jocurilor de noroc care lucrează acum în consultanță. El este membru al consiliului consultativ din ONJN. El estimează că, din 2015, la fond au fost strânse cinci milioane de euro. Însă banii aceștia nu au fost folosiți pentru măsuri preventive.
„Sunt bani care ar putea fi folosiți pentru a face contracte cu niște ONG-uri, să meargă prin școli, pe la copii, să le explice cât e de mare pericolul jocurilor de noroc”, spune Sorin Constantinescu. El susține că suma este în continuare nefolosită.
Ovidiu Iosif estimează aceeași sumă nefolosită. „Se adună cam 800.000 (de euro) pe an”, spune el, pe când asociația Joc Responsabil are un buget de circa 250.000 -280.000 de euro pe an. El este de părere că fondul ONJN ar putea ajuta la dublarea volumului de programe pentru tratament și prevenție.
„Este un blocaj legislativ, pentru că legea nu definește un mod de alocare al acestor bani”, adaugă directorul executiv al asociației Joc Responsabil.
Până la publicarea acestui articol, ONJN nu a răspuns solicitării Europei Libere de a comunica în ce scopuri a fost folosit fondul, de la înființarea acestuia.
Dacă suma nu va fi folosită pentru mai mult timp, aceasta va ajunge în trezoreria statului.
Sorin Constantinescu a mai spus că, de la reorganizarea conducerii din cadrul ONJN din 2018, consiliul consultativ a încetat să mai fie convocat lunar, după cum prevede legea.
Sorin Georgescu, reprezentant Romslot, a spus că întâlnirile acestui consiliu nu au mai avut loc din cauza pandemiei.
Petiție pentru interzicerea reclamelor
Declic a lansat o petiție cerând aceeași măsură și în România. Membrii societății civile au strâns, până la momentul publicării acestui articol, peste 30.000 de semnături.
Cei care au semnat petiția spun că sunt de acord cu interzicerea oricăror forme de publicitate la jocurile de noroc și pariuri.
„În reclame, celebrități sau foști sportivi repetă neîncetat că e ușor să câștigi. Iar YouTube-ul e plin de vloggeri care se filmează în timp ce joacă și mereu par să prindă lozul cel mare”, se mai arată în textul petiției.
Ce se întâmplă în alte țări
Alte țări europene, precum Irlanda, au început să reglementeze mai dur publicitatea. O lege promulgată săptămâna trecută în parlamentul irlandez, interzice publicitatea pentru jocurile de noroc pe platformele de socializare.
Nerespectarea interdicției poate fi pedepsită cu amenzi și pedepse cu închisoarea de până la opt ani. Au mai fost interzise și reclamele la televizor între orele 5:30 și 21:00.
În plus, legea interzice sponsorizarea de către companiile de pariuri a cluburilor sportive ai căror membri sunt minori, iar accesul minorilor nu mai este permis în incintele unde se desfășoară jocuri de noroc.
Marea Britanie se confruntă, de asemenea, cu o creștere a numărului de persoane dependente de jocurile de noroc. Potrivit The Times, serviciul public de sănătate al țării (NHS) a raportat o creștere de 42% în cererea pentru servicii medicale specializate pentru adicție.
Majoritatea pacienților englezi sunt suporteri ai cluburilor de fotbal Unul din trei au raportat tentative de suicid, potrivit NHS. Dintre aceștia, cei mai afectați sunt tinerii. 6,6% dintre cei cu vârste cuprinse între 16-24 de ani se află într-o zonă de risc. Pentru cei cu vârste cuprinse între 35-44, procentul este de 3,6%.
Mai aproape de România, de exemplu, Republica Moldova a interzis reclamele anul trecut.
