Întâlnirea cu Laura la un eveniment al societății civile organizat la Bruxelles în noiembrie 2022 a fost ocazia de a cunoaște o poveste de viață captivantă, ghidată de istoria familiei ca parte din istoria României, dar și de vocația sa de om devotat comunității.
Medic stomatolog cu cetățenie suedeză, specializată în chirurgie orală și devenită consultant onorific al campaniei de imunizare din România, a plecat la 18 ani din Sibiul natal ducând cu sine cu microbul insurgenței. Era anul 1990, când totul părea posibil după Revoluția română.
Pe Laura Ghibu-Ventimiglia sibienii au văzut-o la protestele din 2017 cu pancarte împotriva OUG 13, apoi la numeroase alte manifestații ale diasporei împotriva abuzurilor guvernelor succesive.
Dialogul de peste o oră cu doctorița emigrantă a lămurit un sentiment suspectat de mulți ca fiind nesincer sau pur retoric: dorul de țară al expaților.
„Ce m-a convins să plec au fost mineriadele”
Abia ieșită din liceu, Laura a simțit gustul libertății pentru prima dată ca experiență proprie în primul an al democrației. Ca mulți alți tineri, a fost tentată să pună umărul la o construcție vagă, dar plină de speranță.
A făcut voluntariat în campania lui Ion Rațiu, pe care l-a votat cu nădejdea că politicianul trăit în Marea Britanie va restaura monarhia. De altfel, crede și azi, ca persoană matură și cu altă experiență, că atunci ar fi fost posibilă revenirea Regelui Mihai.
Mineriadele au adus-o cu picioarele pe pământ. „Ce m-a convins să plec, au fost mineriadele. Când i-am văzut pe prietenii mei bătuți și acele atrocități pe stradă, m-am gândit că pot să fiu și eu oricând o victimă”.
Părinții se aflau în Suedia, tatăl fugit înainte de 1989 primise statut de deținut politic, mama și sora se aflau deja acolo. A plecat cu gândul că va putea continua „lupta” de la distanță.
Ca studentă la stomatologie la Lund University, a încercat să-și convingă colegii că România trebuie ajutată, că e important să lupți pentru libertate.
„Cei de vârsta mea se uitau la mine ca la o ciudată. Îmi spuneau hai la discotecă, hai la o bere, iar eu nu înțelegeam de ce nu îi interesează lupta pentru libertate. Am înțeles mai târziu: o aveau!”
Nici semnalele de alarmă privind la unele abuzuri din sistemul universitar suedez nu i-au urnit pe studenți. Chemarea la protest a fost un eșec: „În ziua protestului studențesc împotriva unui abuz al Universității privind contractele noastre de studii, la locul stabilit unde eu m-am dus cu pancarte, m-am pomenit singură”.
A fost momentul unui declic. Dar și al unui sindrom al dezrădăcinării.
„Mi-am dat seama că sunt diferită. Că sunt o Ghibu”
Poveștile din familia Ghibu au toate legătură cu un strămoș ilustru, Onisifor Ghibu, marele unionist, militant pentru unirea Basarabiei, fondator al Partidului Național Moldovenesc, al revistei „Ardealul” în 2017, transformat în cotidianul „România Nouă” în 1918, ziar definit ca organ de luptă pentru unirea politică a tuturor românilor.
A fost încarcerat și de autoritățile imperiale, pentru că a susținut intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei, și de comuniști, pentru acțiuni dușmănoase împotriva „democrației comuniste”. A fost eliberat în 1958, mult după moartea lui Stalin.
„Am crescut cu poveștile despre Onisifor Ghibu, despre românism, patriotism, despre rezistența împotriva sovieticilor. A-l avea ca strămoș pe Onisifor Ghibu însemna să crești într-o familie în care ți se spunea de mic că ai o datorie față de poporul tău”, explică Laura.
După experiența de studentă într-o țară ca Suedia, unde democrația și bunăstarea erau așezate, Laura Ghibu a decis să plece spre alte zări pentru alte experiențe. Mai întâi în Marea Britanie, în Țara Galilor, fiindcă era curioasă ce înseamnă să fii englez, dar și-a dat seama după un an că „british style” nu se regăsea și în păturile inferioare ale societății.
Apoi și-a încercat norocul în Italia, în Elveția, în Brazilia.
Dor de Sibiu, de România
Părinții ar fi vrut ca Laura să aibă o viață și o carieră stabilă în Suedia, ca sora ei care s-a măritat devreme și are de ani același loc de muncă. Dar fiica cea mare avea un neastâmpăr care a dus-o spre locuri unde a învățat multe despre viață, dar nu a fost întotdeauna însoțită de șansă. Crizele personale au fost adesea piedici în destinul ei, pe care ursitoarele din familie i-l preziseseră încununat „cu lauri”.
În Sicilia s-a confruntat cu situații bizare când veneau la clinică oameni împușcați în toiul nopții și ea trebuia să îi coase, de frică, deși era dentistă. Din asta s-a ales cu o competență nouă, chirurgia orală, pentru care s-a pregătit.
Mai târziu, după ce și-a deschis o clinică de succes în Italia, la Palermo, devenind „dentista superstar” a comunității, a fost alungată cu bombe incendiare care i-au avariat clinica și a fost hărțuită în justiție. Părinții au ajutat-o să iasă din bucluc, dar a pierdut tot.
Italia a fost, totuși, locul unde mai târziu s-a căsătorit adoptând și numele de familie al soțului, Ventimiglia. Au o fiică, Astrid, în vârstă de 14 ani.
În Brazilia, la Sao Paolo, unde a stat un an nu s-a putut adapta din cauza diferențelor sociale dintre cei bogați și cei transformați în servitori umili. „O realitate pe care nu puteam să o accept, deși făceam parte din cei care trăiau în lux”, mărturisește.
„În Elveția mi-a plăcut cel mai mult. Am lucrat în cantonul german Aarau, apoi la Lausanne. Acolo m-am simțit cel mai bine fiindcă îmi amintea de Sibiu, munții, mirosul de frunze. M-am gândit, atunci de ce nu mă duc eu la Sibiu?”, a fost gândul lămuritor.
Laura Ghibu Ventimiglia și-a stabilit singură diagnosticul: „Mă stăpânea senzația că am o datorie față de țara mea, iar atunci când schimbam țară după țară și nu-mi găseam locul în lume, nu conștientizam că asta e problema: sufeream de rău de România”. Adică de ceea ce în cultura română se numește „dor”.
La Centenar cu bunicul centenar
Multe fotografii de pe pagina de Facebook a Laurei sunt cu bunicul iubit, Emil Ghibu care avea 101 ani în 2018 la Centenarul Marii Uniri.
Emil Ghibu este nepotul fratelui lui Onisifor Ghibu. A luptat pe front unde și-a pierdut parțial auzul. A devenit persona non-grata în comunism. Îl vedem cu pancarte pe care scrie „La 101 ani/Scap țara de hoțomani”, în poze cu nepoata Laura și cu soțul ei.
Si cei doi fiii ai lui Emil Ghibu au emigrat, unul în Suedia, celălalt în SUA. Acesta a fost mereu dorul bătrînului, să vină familia toată înapoi, la Sibiu. Îl vedem într-o imagine, înconjurat de familia numeroasă care îl omagia pe cel mai în vârstă membru al său. S-a stins în 2020 la 104 ani.
În 2018, când presa l-a descoperit pe Emil Ghibu născut cu doi ani înainte de Marea Unire, Laura și fiica Astrid au purtat la Sibiu costume populare pentru a celebra cum se cuvine momentul.
Nu doar Onisifor era un personaj de poveste, ci și bunica paternă a Laurei care a îndrăznit să facă facultatea de economie și comerț în 1936, apoi Dreptul la București, pe vremea când femeile nu puteau profesa avocatura. Abia în 1938 a profesat puțin ca avocată, înainte de a se refugia la Craiova. De la bunica Laura Ghibu auzea în copilărie despre drepturi, despre justiție.
Moștenirea se dă mai departe
Astrid, fiica familiei Ventimiglia, vorbește românește. În familiile emigrate și stabilite în lumea largă, tânăra generație pierde de regulă limba părinților. Laura Ghibu o aduce pe fiica ei periodic din Suedia în România, fetița știe despre proteste, despre civism, despre moștenirea istorică a numelui Ghibu.
O experiență specială a fost realizarea cu desenele fetiței a unui clip unde mama explică, pe înțelesul tuturor, cum funcționează vaccinul anti-Covid în trei limbi: engleză, italiană, română. Clipul s-a viralizat și mai multe universități sau autorități i-au cerut sprijin medicului Laura Ghibu Ventimiglia în informarea cetățenilor.
N-a scăpat de blestemele anti-vacciniștilor, Antena 3 i-a dedicat emisiuni batjocoritoare prin vocea unor așa numiți „influenceri”. Replica doctoriței, care a studiat și biomedicina în țara de adopție, este memorabilă: „Suedia este țara în care vorbesc experții, iar politicienii tac”.
Linia vieții îi este mult mai clară azi medicului și activistei civice Laura Ghibu Ventimiglia. Își va urma vocația de a servi.
A intrat ca simpatizant în politică, fiindcă nu are cetățenie română la care a trebui să renunțe în 1990 când a părăsit România, a pus umărul la campania USR Plus, face parte din mai multe organizații civice ca Diaspora Plus, ICDE-România Europeană, VedemJust.
Lucrează în calitate de consultant la mai multe clinici din Suedia și din Malmö, unde este stabilită cu familia, pentru a avea mai multă libertate de mișcare. Când e nevoie de ea, se urcă în avion și pleacă în România.
Crede că politica este cel mai mare act de altruism pentru poporul tău, fiindcă intri în serviciul comunității. Are proiecte de educație pentru sănătate atât de necesare în România.
„Eu asta știu să fac, să servesc pacienții, comunitatea, familia.Vreau să aștept să termine fiica mea liceul, acum sunt în serviciul ei. Poate mai târziu intru în politică”, mi-a mărturisit Laura Ghibu-Ventimiglia la sfârșitul dialogului.
