În accepțiunea a 5 universități din România, să ai o lucrare de doctorat, de masterat sau de licență care conține în proporție de 50% înșiruiri de cuvinte identice cu alte lucrări sau surse online este o ipostază acceptabilă din punct de vedere academic. Nu înseamnă automat că e vorba de plagiat, pentru că asta ar însemna ca fragmentele respective să nu fie citate sau atribuite conform regulilor academice, însă implică, cu siguranță, o proporție însemnată de copy-paste, fie el citat sau nu.
Universitățile respective folosesc un soft antiplagiat dezvoltat în Polonia, unde încarcă lucrările de doctorat sau de licență, pentru a le verifica. Dacă gradul de similitudine indicat de soft este de maximum 50%, în ce privește sintagmele de minimum 5 cuvinte, universitățile respective nu au o problemă cu lucrarea respectivă. Acest lucru este consfințit în regulamentele adoptate chiar de unele facultăți ale respectivelor universități, care și-au stabilit „praguri de alertă” în folosirea acestui soft antiplagiat, care variază între 5% și 50%, după cum arată un articol PressOne.
Cu alte cuvinte, dacă o lucrare este formată în proporție de jumătate din fragmente de minimum 5 cuvinte care apar în mod identic și în alte surse, ea este considerată acceptabilă de aceste universități.
Facultăți ale universităților „Vasile Goldiș” din Arad, „Dunărea de Jos” din Galați, „George Bacovia” din Bacău, „Gheorghe Asachi” din Iași, „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu și-au stabilit acest procent de similitudine acceptată la 50%. Academia de Studii Economice din București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj sau „Valahia” din Târgoviște acceptă similitudine de 30% în softul antiplagiat. Academia de Poliție și Academia SRI acceptă 25%, conform PressOne.
Un al doilea coeficient de similitudine acceptat de universitățile respective, pe sintagme de cel puțin 25 de cuvinte, este de 5%. Acest coeficient implică copierea unor „hălci” mai mari de text, de aceea procentul acceptat (pragul de alertă) este mult mai scăzut.
„Aceia sunt indicatorii maximi, stabiliți de firma furnizoare a sistemului. Noi am analizat și am constatat că de fapt gradul nostru, pe teze, a fost rareori peste 25%, spre 30%, am zis să reducem de la 50% la 30% și să monitorizăm în continuare, să vedem până unde putem ajunge. La coeficientul 2, rareori se duc spre 5%, de obicei e cam 1%”, a explicat pentru Europa Liberă rectorul de la ASE, Nicolae Istudor, a cărui universitate și-a scăzut anul acesta „pragul de alertă” de la 50% la 30%.
„Nu doar că e mult, dar e o prostie. Care este gradul de similitudine considerat etic de o universitate? Este o greșeală fundamentală să stabilești un prag, și anume că se admit. O universitate serioasă nu acceptă ideea că își stabilește un prag, pentru că asta îți arată că merge pe performanța softului, nu pe analiza proprie a comportamentului plagiator, care e chiar inima politicilor antifraudă în mediul academic. Dar asta înseamnă muncă, înseamnă să ai oameni specializați, care să vadă că acolo a fost o intenție de plagiat”, explică pentru Europa Liberă profesorul Marian Popescu, de la Universitatea București, coordonatorul centrului de integritate academică CARFIA.
Contactați de Europa Liberă, rectorii de la Bacău și Arad nu au răspuns solicitărilor de a comenta.
UPDATE: Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, academicianul Ioan Aurel Pop, a explicat, într-un răspuns pentru Europa Liberă, că pragul de 30% al analizei de similitudine, folosit la universitatea clujeană, este o recomandare din partea Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat al UBB, adoptată din 2016.
„Similitudinile nu sunt întotdeauna identice cu plagiatul. Gradul de similitudine reprezintă măsura în care un document se potrivește sau este identic cu alte surse (preluări autorizate sau neautorizate). Conducătorul de doctorat sau specialiștii din comisia de îndrumare și/sau comisia de susținere a tezei, după analiza raportului de similitudine, pot sesiza și/sau decide dacă teza de doctorat conține preluări neautorizate sau suspiciuni de plagiat”.
La Economia din Galați, „copiii” au voie copy-paste 50%. Dacă „fură” mai mult, o singură dată nu se pune
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați este una dintre cele 5 universități care folosesc softul antiplagiat din Polonia și acceptă ca 50% dintr-o lucrare de licență să fie formată din sintagme similare cu alte lucrări publicate. Mai precis, spune rectorul Iulian Bîrsan pentru Europa Liberă, procentul de 50% este acceptat la Facultatea de Economie de la Galați.
„Atât au considerat cei de la Economie, pentru că e partea introductivă, în care studenții se inspiră din cărți, din literatură, că nu au experiență ridicată. La masterat și doctorat scad (procentele – n.r.). Eu nu mă bag. Ne-am învățat cu centralismul, ne dă Ceaușescu ordine și executăm. La mine sunt facultăți de la arte, la medicină. La 4.000 de absolvenți, fiecare facultate are propria politică. Bine că i-am convins pe aproape toți să facă verificarea de similitudini”, povestește rectorul Iulian Bîrsan, fost parlamentar PD, pentru Europa Liberă.
„Noi suntem mai catolici decât Papa, am introdus prag de similitudine și la licență și masterat”, spune profesorul Adrian Micu, decanul de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, din Galați. Și Academia de Studii Economice din București folosește pragul de alertă la tezele de licență și masterat, dar doar de 30% similitudine, conform rectorului Nicolae Istudor.
La Galați, Papa imaginat de decanul de la Economie acceptă 50% similitudine într-o lucrare de licență și 40% la masterat.
„Le dăm voie copiilor să se inspire 50% din sursele bibliografice puse la dispoziție sau studiate de ei, cu sursele și citările. Din acest 50%, 30% sunt surse citate, se poate vedea acolo care sunt sursele citate și care sunt plagiate. Nu înseamnă 50% plagiat. Pe noi ne interesează partea practică, e munca lor. Partea teoretică, unde normal că ei se inspiră din cărți, le dăm voie să se inspire din surse bibliografice citate. La masterat, avem 40% prag de similitudine, 60% originalitate”, explică decanul Micu, pentru Europa Liberă.
De fapt, ce spune decanul Micu se referă la altceva: o lucrare de licență la Economia din Galați e acceptată dacă are 50% parte teoretică și 50% parte practică, originală a studentului. Nu asta verifică însă softul antiplagiat folosit, iar pragul de similitudine de 50% acoperă întreaga lucrare, nu doar partea teoretică.
Dacă dăm o lucrare la verificat și ies părțile roșii în soft, retrimitem. Studentul își poate îmbunătăți lucrarea, o retrimite, astfel încât să iasă un procentaj de 70-80% originalitate.Adrian Micu, decan Facultatea de Economie, Univ. Dunărea de Jos Galați
Dar la Galați, lucrurile nu se opresc aici. Primul copy-paste nu se pune. Studenții au voie să își refacă lucrarea o dată, dacă pică testul cu softul antiplagiat, după cum explică pentru Europa Liberă decanul Adrian Micu:
„El are dreptul o singură dată să mai intervină pe lucrare, văzând exact unde a avut scăpări. Nu înseamnă că respingem studentul, îi mai dăm dreptul o dată să își modifice lucrarea”.
Scuza pentru copy-paste: termenii tehnici și instituțiile cu nume lung
Pretextul folosit atât la Galați, cât și la București, pentru acest procent atât de ridicat de similitudine acceptată, sunt sintagmele de neînlocuit, care au minimum 5 cuvinte: formule tehnice, nume de instituții sau de alte entități.
„În momentul în care apar termeni tehnici, nu ai cum să îi cobori. Depinde și de domeniu. Dacă scrii polimeri epoxidici, nu ai cum să schimbi denumirea. La medicină, ficatul e ficat, n-ai ce să-i faci. La tehnică, când ai pus formula și ai înmulțit, aia e. La legea a doua a dinamicii, nu îl mai citează nimeni pe Newton. Eu sunt împotriva copiatului, dar ce au gândit unii de la filologie și filosofie au pus și la tehnică”, consideră rectorul Iulian Bîrsan, de la Universitatea „Dunărea de Jos”, din Galați.
„Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este plagiat, intră în coeficientul acela de similitudine. Eu am avut la mine, într-o lucrare de doctorat, când enumeram grupurile de producători. Multe erau mai mult de 5 cuvinte. Nu poți să le schimbi denumirea. Eu personal am următoarea frază, când scriu: „din analiza datelor din tabelul de mai sus, rezultă următoarele concluzii generale”. Și așa am plagiat, că apare în mai multe lucrări”, explică rectorul ASE, Nicolae Istudor.
Cei doi profesori sunt contraziși însă de profesorul Marian Popescu, de la Universitatea București: „Testul de similitudine în cazul științelor exacte arată altfel. Noi vorbim aici de similitudine exprimată prin text, nu prin formule”.
UPDATE: „Pot fi situații în care și un grad de 5% poate indica un plagiat, și situații în care un grad de similitudine de 15% nu indică un plagiat (pot fi identificate ca similarități titluri de lucrări sau instituții sau adevăruri general valabile, de genul `Ștefan cel Mare a domnit în perioada` sau sintagme care nu se traduc sau la care nu se modifică forma)”, explică rectorul UBB Cluj, Ioan Aurel Pop, pentru Europa Liberă.
O altă problemă sunt tezele care folosesc autocitările – autorul folosește lucrări scrise de el. Softul antiplagiat le detectează ca similitudine.
„Ele trebuie citate, e normal, că altfel se ia ca autoplagiat, dar îl găsești în lucrare, e munca lui, a scris două-trei articole și e normal să le prindă în lucrare”, spune rectorul Nicolae Istudor.
La Galați, definiția autoplagiatului este mai sucită, în accepțiunea rectorului Bîrsan: „Dacă e să luăm și autocitări, e o prostie imensă cu autoplagiatul. Ar însemna să nu mai publicăm nimic de Sadoveanu în altă editură, pentru că ar însemna că s-a autoplagiat și el”.
Profesor versus soft. Cum se prinde plagiatul
„Problema plagiatului nu aici este, ci la responsabilitatea celui care elaborează teza și a celui care îndrumă. Atâta timp cât doctorandul vine și prezintă periodic rezultatele cercetării, iar acea comisie de coordonare spune, da, a venit în data de 15 la mine și mi-a prezentat capitolul unu... În rest, da, putem să spunem cifre”, spune rectorul de la ASE București, Nicolae Istudor.
Tocmai aici este problema, arată și profesorul Marian Popescu, expert în integritate academică: un soft nu îți poate elucida o lucrare plagiată, ci e doar un prim indiciu că o lucrare conține fraudă academică. Partea de analiză trebuie făcută de un om, expert în domeniu. Primul pas și cel mai la îndemână ar fi, desigur, coordonatorul științific al lucrării. El ar trebui să detecteze „comportamentul plagiator”, pentru că nu toate similitudinile înseamnă automat fraudă, dar la fel de real este faptul că un fragment de lucrare care nu e copy-paste poate ascunde frauda.
„Toată lumea le spune softuri antiplagiat, denumirea nu e corectă. Sarcina lor este să revele similitudinile de text, numai că orice soft funcționează pe baza unor filtre. Softul îți dă că ai 30% similitudine. Dar trebuie să vină un om să facă analiza a ce a semnalat softul, să observe ce se întâmplă cu preluările din autori. Cazul parafrazelor – un soft nu ți-l dă. Cazul traducerilor nu ți se dă în soft”, spune coordonatorul CARFIA.
În cazul Ponta, el știa cum se citează, pentru că avea note de subsol. Asta înseamnă comportament plagiator: tu știi cum se citează corect, dar preferi să fraudezi.prof. Marian Popescu, Universitatea București
Un doctorand poate păcăli ușor un soft „antiplagiat”, ba chiar și un profesor, dacă nu folosește rudimentarul copy-paste. Tocmai de aceea, așa cum spune și rectorul ASE, este nevoie de implicarea reală a coordonatorului de doctorat.
„Nu ai cum să știi toată literatura de specialitate. Și te poate prinde un doctorand care traduce de undeva un articol, câteva paragrafe dintr-o carte pe care tu nu le-ai citit și nu ai cum să-ți dai seama. Dar poți să îți dai seama doar dacă ai un contact frecvent cu doctorandul sau cu masterandul și atunci îți dai seama că nu el a gândit chestiunile acelea, ci le-a luat ca atare din altă parte”, explică Marian Popescu.
La Cluj, spune rectorul Universității Babeș-Bolyai, Ioan Aurel Pop, „conducătorul de doctorat este obligat să verifice raportul de similitudine generat de softul de analiză și să decidă dacă preluările reprezintă un plagiat și/sau fragmentele sunt tentativă de disimulare a preluărilor neautorizate”.
De altfel, softul polonez folosit de mai multe universități din România, printre care și cele care și-au stabilit pragul de alertă de 50%, nici măcar nu este unul de top. Programul american „Turnitin” sau softul suedez „Urkund” sunt cele mai performante astfel de programe la nivel mondial, spune profesorul Marian Popescu: „Acestea sunt însă foarte scumpe, probabil că cel polonez e mai ieftin. Până acum 4-5 ani, toate universitățile funcționau cu softuri gratuite, luate de pe internet, în a căror credibilitate nu puteai pune bază”.
Facebook Forum