În seara zilei de 28 iunie, Natalia Zaharenko s-a trezit împinsă într-o dubă de poliție – avea pe cap o pungă de plastic, iar urechile îi erau astupate. Duba a gonit apoi prin satele din Belarus, către o destinație necunoscută.
Cetățeanca uraineană în vârstă de 44 de ani credea că transferată în altă închisoare – ea își ispășea deja o pedeapsă de nouă ani pe care o primise în februarie. Fusese condamnată în Belarus pentru ceea ce numește acuzații „inventate” de spionaj în favoarea Kievului.
„Cu o oră înainte de a ajunge la frontieră, ni s-a spus că suntem duși în Ucraina ca parte a unui schimb”, a declarat pentru serviciul belarus al RFE/RL Natalia Zaharenko.
„Eram șocată, mâinile îmi tremurau atât de tare, că am vărsat apa. Eram super emoționată și credeam că visez”.
Zaharenko a fost unul dintre cei cinci cetățeni ucraineni închiși în Belarus care au fost parte a unui schimb de prizonieri între Ucraina și Rusia. Încă cinci persoane care erau în închisori din Rusia au fost incluse în grupul de schimb.
Când au ajuns la frontieră, la punctul de schimb, povestește Zaharenko, acolo așteptau trei soldați ruși și un preot, toți în cărucioare cu rotile. Cei patru, li s-a spus, trebuiau lăsați în Ucraina.
Și-au luat cele câteva lucruri și au fost împinși peste graniță. Elicopterul care îi aștepta i-a dus la Kiev.
„A fost ca într-un film de acțiune”, spune femeia.
Singura ei dorință a fost să-și sune mama și să-i spună că a ajuns acasă.
„Încă nu mi-am revenit complet”, spune Natalia Zaharenko.
„A fost ca un vis. Eram în oraș, erau acolo multe mașini și mulți oameni. Eram confuză, nu știam ce să fac cu mâinile. Să le țin la spate, ca în închisoare? Să le bag în buzunare?”
Conform datelor organizației independente belaruse Viasna, care se ocupă de monitorizarea drepturilor omului, cel puțin încă zece cetățeni ucraineni sunt închisi în Belarus.
Pe lângă aceștia, la finalul anului 2023 mai erau încă doi ucraineni printre cei șase oameni închiși în Belarus despre care presa de stat a spus că „pregăteau atentate teroriste”, spune Viasna. Alți trei cetățeni ucraineni ar mai fi fost, în aprilie 2024, deținuți în cauze diferite. Nu se știe nimic despre soarta acestor cinci oameni.
„Cel mai probabil, sunt în închisoare”, scrie Viasna.
Belarusul, condus de liderul autoritar Alexandr Lukașenko, este un aliat cheie al Rusiei în războiul contra Ucrainei – deși nu a contribuit militar, servește ca bază rusească și permite Moscovei să-i folosească teritoriul pentru a lansa atacuri împotriva Ucrainei.
„Nu-mi venise încă rândul”
Înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, Natalia Zaharenko făcea călătorii dese între Belarus și Ucraina – transporta cu dubița ei marfă pe care o vindea la piață.
A continuat, în 2022 și 2023, să facă deplasări regulate din orașul ei natal, Cernikiv, din nordul Ucrainei, la Mazir, în sud-estul Belarusului.
După invazie, granița dintre cele două țări a fost închisă, așa că a ales varianta mai lungă a drumului, prin Polonia, pe unde transporta oameni, documente, medicamente și altele.
Deseori, ducea belaruși care voiau să-și viziteze rudele din Ucraina. Mai bine de un an a făcut acest drum, fără ca autoritățile belaruse să se îngijoreze.
Și totuși, în 2023, când era la Mazir, Natalia a dispărut.
„Am tot mers și nimeni nu mă întreba nimic”, își amintește femeia. „Nu-mi venise rândul. Dar, mai apoi, mi-a venit: am fost reținută când eram deja de zece zile la Mazir”.
Acuzațiile de spionaj? „Un nonsens total, complet fabricate”, afirmă. Oricum, în februarie, după un proces cu ușile închise, judecătorul Tribunalului Regional Homiel a declarat-o vinovată și a condamnat-o la nouă ani de închisoare.
„A fost proces cu ușile închise, deci nu a putut participa nimeni, nimeni n-a auzit ce s-a spus acolo ca să-și dea seama că nu aveau nicio probă”, spune Zaharenko. După multe încercări, a reușit să își ia un avocat – majoritatea refuzau să se ocupe de cazuri de spionaj.
În închisoare, ori de câte ori era dusă din celulă în curte, trebuia să se prezinte ofițerilor cu nume, prenume și acuzație.
„Trebuia să adaug «cu înclinații către extremism și alte activități distructive»”, povestește.
În timpul detenției de dinainte de proces a cunoscut multe prizoniere care aveau acuzații cu tentă politică.
O deținută, de exemplu, fusese condamnată la un an de închisoare pentru că a făcut un graffiti în care era o insultă anti-rusească. Alta primise 30 de luni pentru un comentariu pe social media „care conținea trei cuvinte”. A treia ispășea 18 luni pentru că dăduse un „like” unei postări pe social media.
„Nici nu știu ce să zic. Sunt încă în stare de șoc”.
Natalia spune că auzise despre represiunea în masă a dizidenților din Belarus, care a început după înăbușirea protestelor pro-democrație din august 2020 – când Lukașenko a câștigat, într-un scrutin despre care milioane de belaruși cred că a fost fraudat, al șaselea mandat de președinte. Totuși, e încă surprinsă.
„Știți cum se spune în Belarus? «Nu ești belarus dacă nu ai fost în închisoare». E îngrozitor pentru ce ajung în pușcării oamenii de acolo ”, adaugă Natalia Zaharenko.
