România este pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul viilor (844.000) - are de aproape două ori mai multe decât Spania, de trei ori mai multe decât Italia, de patru ori mai multe decât Grecia, de cinci-șase ori mai multe decât Portugalia și de zece ori mai multe decât Franța. În România, există o vie la fiecare 23 de cetățeni. În Bulgaria - la fiecare 149 de oameni.
Association of Wine Economists of America, 25 aprilie 2024.
E o întreagă dezbatere pe pagina de net a economiștilor viticultori, iar la dezbatere participă în principal români: spune sau nu numărul viilor ceva important despre starea țării și a cetățenilor?
Unii dintre ei cred că numărul mare al viilor este un semn al fericirii și al unui mod dezinvolt de a privi viața, alții spun că e, de fapt, o problemă de fragmentare a terenurilor. Proprietățile, însă, sunt fragmentate și în Portugalia, și în Bulgaria.
Am încercat să aflăm care parte are dreptate, așa că - spune profesorul de macroeconomie Krasen Stancev, de la Universitatea din Sofia - am căutat să aflăm care sunt particularitățile României și care este atitudinea locuitorilor săi despre față de fericire.
„Concurența” într-o economie a fericirii
Un studiu al Institute for Market Economy (IPI), din 2016, arată că, în Bulgaria, satisfacția vieții - nu neapărat gradul de fericire - celor mai bogați e dublă față de cea a săracilor. Cât despre „clasa de mijloc”, indicatorul era la jumătate față de bogați.
Toate categoriile, însă, au un numitor comun: oamenii sunt nemulțumiți de lipsa statului de drept și a aplicării legii.
Fericirea, după cum spune semantica cuvântului în diferite limbi, este un lucru neașteptat, cu doza ei de hazard, cu necesarul de coincidențe unice.
Dacă satisfacția vieții și fericirea ar fi legate cumva de venitul personal, România ar fi într-o poziție mult mai avantajoasă decât Bulgaria.
Ambele țări sunt pe ultimele locuri la capitolul îndeplinirii criteriilor pentru „venituri ridicate”. Bulgaria a intrat în acest club anul trecut, iar România - acum doi ani. Aproape toate țările foste comuniste care sunt acum membre ale Uniunii Europene sunt în acest grup încă din 2009. Rusia, pe de altă parte, a ieșit din el în 2022.
Comparația istorică arată că Produsul Intern Brut (PIB) era în 1990, în Bulgaria, cu 50% mai mare decât cel din România (1.200 vs. 800 euro/persoană). În următorii trei ani, România a căpătat avans, dar ambele țări au rămas sub valorile medii din țările vest europene (de zece ori sub medie).
În 1995 (în urma reformelor guvernelor bulgare Dimitar Popov, Filip Dimitrov și Lyuben Berov), Bulgaria a depășit România în ceea ce privește PIB-ul cu 500 de euro de persoană (1.730 vs. 1.260 euro). Apoi, economia bulgară - urmând exemplele Ungariei și Poloniei - aproape că și-a revenit după declinul înregistrat în 1987.
Au urmat patru ani în care Bulgaria a rămas iar în urma României și, din 2000 până în 2003, au fost ani de cvasi-egalitate. În ultimele două decenii, venitul per capita din România, măsurat de PIB, a ajuns semnificativ mai mare decât cel din Bulgaria.
În 2023, situația era de 17.030 euro (România) vs. 14.580 de euro (Bulgaria).
Într-un mod firesc, în 2021, locul României (5,2 puncte) în Indexul Global al Fericirii a ajuns să fie mai bun decât al Bulgariei (3,9 puncte).
Dar, de atunci, Bulgaria este pe locul al doilea, după Serbia, în ceea ce privește progresul în acest indice; România progresează mai încet decât Bulgaria și este a cincea cea mai rapidă țară.
Dar anul acesta, „scorul” fericirii în Bulgaria este de 5,5, adică media mondială. Iar România (6,5) este ușor înaintea Estoniei și Serbiei (6,4) sau a Letoniei (6,2). Și este semnificativ mai „fericită” decât Macedonia de Nord (5,4), Armenia (5,5), Bosnia și Herțegovina (5,7) și Ungaria (6,0).
De ce nu pot bulgarii să țină pasul cu românii
Dacă e să comparăm PIB-ul din 1990 din Bulgaria, măsurat în euro, ei bine, acesta a crescut de 12 ori. În România, acum e de 21 de ori mai mare. Avantajul Bucureștiului a crescut, încet-încet, începând cu 2011. Bilanțul economic al României este în mod cert mai bun decât al Bulgariei.
Întrebarea care se pune prin urmare este: de ce?
Taxele directe și multe alte dări din ambele țări au fost, în ultimii zece ani, similiare - guvernele au colectat la buget, practic, cam același procentaj: Bulgaria - 6,5% din PIB, România - 6,1% din PIB, în 2022. Iar taxarea muncii e la fel - 10, respectiv 11% din PIB.
Interesantă e, însă, comparația între cheltuielile guvernelor.
Din 1990 până în 2020, în ambele țări, cheltuielile au fost sub 40% din PIB, adică sub media țărilor UE.
Cheltuielile cu Apărarea de dinainte de 2022 sunt comparabile și ele: 0,5-0,6% din PIB. Dar în ultimii cinci-șase ani, cheltuielile cu Educația din Bulgaria au fost cu aproape 20% mai mari decât în România.
La începutul anilor 1990, România era mai săracă decât Bulgaria din cauza plății datoriei externe, decisă de Ceaușescu în anii 1980. Bulgaria a început să plătească abia după 1994 datoria făcută în anii 80 de guvernul comunist Jivkov.
Cu excepția celei de a doua jumătăți a anilor 90, România nu a avut o criză bancară sau o perioadă de hiperinflație. În schimb, criza bancară din Bulgaria a costat țara 42% din PIB, iar hiperinflația a fost a 17-a cea mai puternică din lume, din secolul al XX-lea.
După 2002, România nu are o disciplină fiscală la fel de bună precum Bulgaria. Dar nu are nici plăți guvernamentale precum cele către Rosatom pentru CNE Belene, precum cele legate de falimentul KTB sau cele legate de construcția Balkan Stream. Iar România nu are nici cetățeni sancționați pentru corupție după legea americană Magnitsky.
În februarie 2022, premierul bulgar de la acea vreme, Kiril Petkov, a anunțat că Bulgaria a decis să renunțe definitiv la construcția centralei de la Belene, pe care a dat-o ca exemplu de cheltuieli supraestimate și de corupție. Până în 2009, Bulgaria a investit aproximativ 1,5 miliarde de euro în acest proiect. Centrala ar fi urmat să fie construită de rușii de la Rosatom, la 7-8 kilometri de granița României.
Banca Corporativă Comercială (KTB) de la Sofia, a patra ca mărime din Bulgaria, a intrat în faliment în noiembrie 2014, după ce peste două treimi din active au dispărut. Sute de milioane de euro - o bună parte depuși de sectorul de stat și de primării - s-ar fi dus în zeci de companii fantomă sub forma unor credite fără acoperire.
Balkan Stream este o extensie de 474 km a conductei Turk Stream, prin care se transportă gaze naturale rusești din Turcia către Bulgaria, Serbia și Ungaria. Costul total al proiectului a fost de 1,1 miliarde de euro. Prin această conductă, din 2025, Bulgaria ar urma să devină principala rută pentru importurile de gaze rusești către UE și Ucraina.
Acest mix de circumstanțe factuale ar putea sugera că avantajul României asupra Bulgariei este legat de politică și de statul de drept.
În ciuda progreselor notabile ale Bulgariei din ultimii ani cu privire la indexul statului de drept, România a avut tot timpul un loc mai bun. Iar ultima ediție a acestui clasament arată că Ungaria stă mai rău decât Bulgaria.
În ceea ce privește comportamentul în fața populismului autoritar, votanții bulgari par, la prima vedere, mai democrați decât cei români. În Bulgaria, preferințele pentru astfel de partide și lideri sunt de sub 20%, în UE - de 26%, iar în România - de aproape 40%.
Diavolul e în detalii.
Cinic vorbind, putem spune că, în România, aceste valori se datorează prezenței pe scena politică a succesorului Frontului Salvării Naționale condus de Ion Iliescu. Un partid care - spune Stancev - combină populismul de stânga cu patriotismul conservator, fără să urască Uniunea Europeană sau investitorii străini.
Dar, începând cu 1996, la București n-au mai fost la putere partide radical-naționaliste. Din motive necunoscute, aceste partide se dezintegrează în decurs de circa doi ani după ce câștigă încrederea a 2-3% din alegători.
Alianța pentru Unirea Românilor (care vorbește și despre unirea cu Moldova) are ceva șanse, dar e greu de crezut că va participa la guvernare. Și asta și pentru că majoritatea votanților se tem de influența Rusiei dacă Moldova ar deveni parte din România.
Toate partidele sunt pro-vest și pro-NATO, fiind investite sume uriașe în apărare în ultimii ani.
Dacă ar fi să comparăm cele două țări, avantajele României ar fi:
- apartenență mai hotărâtă la UE și la NATO, fără compromisuri și cu puternică protecție față de potențiala influență a Rusiei, indiferent de partidul/liderii la putere;
- partidele menționate - moștenitoare ale celor din primii ani de reformă - nu schimbă prietenii politicienilor care au condus țara și au acordat privilegii prietenilor lor;
- statul de drept e folosit pentru a persecuta în primul rând politicienii, iar „prietenii” lor (numiți aici adesea și în mod inexact „oligarhi”) sunt expuși concurenței străine.
Efectul e că nu există români sancționați conform legii „Magnitsky”. Ba, mai mult, politicienii români inițiază legi similare în Uniunea Europeană. Acolo, nu-i pedepsesc doar pe cei care se înfruptă, ci și pe cei care vânează. Efectul e că votanții nu se simt vânați.
Cine e Krasen Stancev
Krasen Stancev este profesor la Universitatea din Sofia, Bulgaria, director executiv al unei firme deconsultanță în afaceri și președinte al consiliului de administrație, fondator și fost director executiv al IME, primul think thank independent și de piață liberă din Bulgaria.
A fost membru și președinte al comisiei Adunării Constituționale a Bulgariei (1990-1991) și unul dintre principalii autori ai reformelor care au condus Bulgaria de la planificarea centrală la economia de piață.
Acest articol a apărut inițial pe www.svobodnaevropa.bg
