Medicul de la Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia” din Capitală spune că ajungem să nu mai dormim suficient, vrem să facem și să avem cât mai multe lucruri și uităm că fericirea, de multe ori, constă în lucrurile simple de lângă noi: „Noi căutăm fericirea prin succese financiare, prin împliniri profesionale, făcând sacrificii care de multe ori depășesc capacitatea noastră de luptă și de acțiune”.
Cazul Iulia Marin: „Și-a pus sufletul pe tavă”
În tulburarea bipolară de care suferea Iulia Marin, jurnalista găsită decedată în casă, în episoade depresive, pot să apară și ideile suicidare, susține doctorul, iar singurătatea e un factor de risc foarte important în evoluția afecțiunii.
„O doamnă ziaristă cutezătoare, care și-a pus sufletul pe tavă. Nu-i un lucru deloc ușor să spui că ai o afecțiune, trebuie să ai o structură foarte puternică în interiorul tău să îți afișezi slăbiciunile. Are un merit foarte important în a remodela modalitățile noastre de relaționare cu pacienții cu probleme psihice”, consideră doctorul Moțoescu.
Cât privește mass-media și impactul pe care jobul l-ar fi putut avea asupra ei, medicul spune că: „În meseria de ziarist, nu aș vedea un mare handicap, când vine vorba de tulburarea bipolară, ba dimpotrivă, aș vedea poate chiar ceva care ar crește calitatea de introspecție a persoanei și, ca atare, de exteriorizare a anumitor lucruri. Ceea ce s-a și întâmplat”.
Ce lasă Iulia în urma ei? „Era o voce care probabil ne-a ajutat să destigmatizăm afecțiunea psihică, a spus lucrurilor pe nume, astfel încât oamenii să empatizeze cu o astfel de persoană într-o manieră mai firească și mai ușor. Iulia ne deschide o poartă către a privi spre cei din jurul nostru”.
Sinucidere versus viață
„Atunci când te simți singur și la capătul puterilor, îți rămâne această alternativă, să spunem, de a evada din calvar. Lipsa de orizont, lipsa de speranță, singurătatea, marasmul financiar, toate aceste lucruri pot să fie determinante în a opta pentru această variantă”, susține Eduard Moțoescu.
Așa cum ne gândim la un rucsac pentru cutremur sau pentru situații de urgență, cum ar arăta rucsacul împotriva sinuciderii, ceva care să ne ajute să nu ajungem acolo?
„Dacă e să ne gândim la acest simbol, ar trebui să avem în rucsac o prietenie adevărată, oameni care simțim că țin la noi. Dar, oamenii cu depresie nu mai sunt sociabili, nu-și mai pot arăta jovialitatea. Caută mai degrabă solitudinea, care este o capcană mortală. Aceasta ar fi unealta cea mai eficace: evitarea singurătății”, spune doctorul.
În tulburările afective, mai ales în episoadele depresive, sinuciderea este un act deliberat pe care cei care îl fac îl văd ca fiind unul terapeutic, le curmă suferința, explică doctorul, însă un om care vrea să se sinucidă poate fi salvat și poate găsi sens în viață.
„Putem împiedica un episod, un gând, dar nu putem până la urmă să sustragem acea persoană de la actul în sine pentru o perioadă mai lungă, dacă nu se inițiază un tratament”, spune acesta.
Spitalul de Psihiatrie Obregia: „Vin oameni din toate clasele sociale”
Incidența depresiei este în continuă creștere, sunt oameni care vin și spun că nu găsesc niciun motiv pentru care au această durere sufletească, detaliază medicul: „Au o familie frumoasă, au un job satisfăcător, ar trebui să se simtă fericiți și se simt vinovați că nu pot să vibreze împreună cu familia pe care o au”.
În prezent, mărturisește doctorul, are pe secție patru - cinci pacienți cu un episod depresiv sever și care pornesc din start cu ideea că nu vor mai ieși din acest episod și că acesta va fi ultimul.
Ce le spune, totuși, pacienților care îi transmit că sunt în depresie și că și-ar dori să moară?
„Le spun că viața merită trăită, asta îmi transmit cei mai mulți pacienți pe care îi am și care au reușit să se salveze, au posibilitatea să vadă cum cresc cei dragi lor, cum se dezvoltă ca persoane și, bineînțeles, nu în ultimul rând, cum se dezvoltă ei ca persoană”.
