Dosarul „Mineriada”, punct și de la capăt după 34 de ani. Ion Iliescu, urmărit penal

Fostul președinte Ion Iliescu, în vârstă de 94 de ani, a fost audiat vineri la domiciliul său în dosarul „Mineriada”, când procurorii l-au înștiințat că este urmărit penal.

Ion Iliescu este acuzat că a chemat minerii la București, iar în data de 14 iunie 1990 le-a mulţumit pentru „conștiinta civică” cu care au restabilit ordinea în Capitală.

„Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiintă civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Și de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiință civică, patriotică ați simțit momentul dificil și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să vă mulțumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile”.

Toți inculpații din acest dosar care trenează de 34 de ani - ca și dosarul Revoluției, de altfel - au mai fost cercetați în legătură cu Mineriada din 13-14 iunie 1990, o pată rușinoasă pe obrazul României.

Inculpații sunt acuzați de crime împotriva umanității, singurele care nu se prescriu. Ei au fost lideri ai Frontului Salvării Naționale (FSN), partidul care a preluat puterea după Revoluție.

În cele peste trei decenii de la Mineriadă, PSD, urmașul de facto al FSN-ului condus de Ion Iliescu, nu s-a dezis niciodată de violențele comise în 1990 împotriva populației Bucureștiului și nici de reprimarea manifestației din Piața Universității.

Joi, pe 25 aprilie, Ministerul Public a anunțat printr-un alt comunicat de presă că au fost puși sub acuzare în dosarul Mineriadei din 13-14 iunie 1990 mai mulți inculpați:

• Petre Roman, la data faptelor, prim-ministru al Guvernului provizoriu al României,
• Gelu-Voican Voiculescu, la data faptelor, viceprim-ministru al Guvernului provizoriu al României,
• Virgil Măgureanu, la data faptelor, director al Serviciului Român de Informaţii,
• Adrian Sârbu, la data faptelor consilier al prim-ministrului Guvernului provizoriu,
• Miron Cozma, la data faptelor lider de sindicat al minerilor,
• general în rezervă Petre Peter, la data faptelor, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne
• general în rezervă Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne.

Procurorii spun în rechizitoriu că: „În luna iunie 1990, persoane cu funcție de decizie în statul român la acel moment, printre care Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutați de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau – printre care Măgureanu Virgil – directorul SRI, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală”.

Procurorii notează că „atacul împotriva manifestanţilor aflaţi fizic în Piaţa Universităţii, reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acţiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestaţii, în special liderii de opinie, precum şi împotriva oricărei persoane care manifesta sau erau susceptibili de a manifesta o formă de opoziţie, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale”.

„Pentru disimularea atacului, a fost construit un scenariu cu scopul ca adevăraţilor atacatori să li se piardă urma”, susțin procurorii.

Represiunea din ziua de 13 iunie 1990 și consecințele ei:

• 4 persoane ucise;
• 2 persoane au fost violate;
• peste 1200 de persoane au fost vătămate fizic și psihic;
• peste 1.200 de persoane au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate;
• au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii;
• s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă;
• muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor;
• conform hotărârii luate de preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonați de directorul acesteia.

Represiunea a continuat pe 14 și 15 iunie 1990

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.

Minerii au fost chemați la București de fostul președinte Ion Iliescu.

„În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității”, susțin procurorii.

„Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în unitatea militară 0575 Măgurele și în incinta Școlii Militare Superioare de Ofițeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990”.

Aceste evenimente au fost urmare a actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă „rebeliune de tip legionar”.

Îți mai recomandăm

Galerie Foto | Mineriada din 13-15 iunie 1990. Cronologia unei pagini negre din Istoria României

Epopeea rușinoasă a dosarului „Mineriada”

Dosarul „Mineriada” a stat ani în șir pe masa procurorilor, a fost închis și redeschis de mai multe ori, au fost audiați sute de martori, s-au scris mii de pagini de rechizitoriu și s-au administrat probe.

Până în 2008, dosarul a fost instrumentat de procurorul militar Dan Voinea, dar în acel an a fost închis de fostul procuror general Laura Coduța Kovesi, care a dat rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

În 2014, România a fost obligată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) să continue investigațiile, iar lucrurile au părut că încep să se miște.

În 2015, Tiberiu Niţu, procurorul general al României, infirmă rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale, iar în 2017 dosarul este finalizat de procurori și trimis în instanță, dar stă la Camera Preliminară de la Curtea Supremă aproape doi ani, până în mai 2019.

Camera Preliminară decide retrimiterea lui la Parchetul Militar pentru a fi refăcut în integralitate, toate probele fiind atunci declarate nule.

Judecătorul de Cameră preliminară care a dat decizia este Constantin Epure, care a făcut parte și din completul care l-a condamnat pe Liviu Dragnea, în primă instanță, în dosarul „Bombonica”.

Așa cum declara, într-un interviu pentru Europa Liberă, fostul procurorul general Augustin Lăzăr „din dosarul Mineriadei au mai rămas doar coperțile.”

În 18 februarie 2020 Secția Specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), a contestat decizia judecătorului de cameră preliminară de la Curtea Supremă, care făcuse publică motivarea cu doar o zi înainte.

După încă patru ani au început audierile în dosar, iar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Adrian Sîrbu au fost chemați la parchet.

Cronologia unei pagini negre

• Manifestaţia maraton din Piaţa Universității a început pe 22 aprilie 1990. Zeci de mii de oameni - intelectuali, studenţi, elevi, funcţionari ori personalităţi culturale şi publice - au cerut instaurarea în România a unei democrații reale de tip occidental, și nu un regim hibrid, de tip perestroika, după modelul Moscovei;
• Vreme de săptămâni, oamenii veniți din toată țara au strigat: „Libertate”, „Timişoara”, „Jos Iliescu”, „Jos comunismul”, „Iliescu nu dezbina ţara”, „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”, „Apel din Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara”, „Cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush!”, „Cine-a tras în noi, 16-22?”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, „Treziţi-vă, români, aveţi din nou stăpâni”, „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II”, „Cine-a tras în noi, 16-22”, „Cine-a tras în noi, după 22” etc.

• Pe 26 aprilie 1990, demonstranții de la București au citit o declarație care cuprindea revendicările lor. Cea mai importantă dintre ele era chiar Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, prin care se cerea ca foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de Securitate să li se interzică dreptul la candidatură pentru trei legislaturi consecutive;
• Protestele din Piața Universității au loc continuu, în special seara, până pe 13 iunie, când în urma unei diversiuni televizate, minerii din Valea Jiului, mințiți, năvălesc în centrul Capitalei;

• Pe 27 mai 1990, o parte dintre organizaţiile care au coordonat protestele (Grupul Independent pentru Democraţie, Liga Studenţilor) s-au retras din Piaţă, în timp ce altele au rămas, alăturându-li-se celor aflaţi în greva foamei (Consiliul Naţional pentru Alianţa Poporului, Mişcarea Independentă, Asociaţia "16-21" Decembrie), conform volumului „Istoria României în date”.
• 11 iunie 1990 – Fostul președinte Ion Iliescu se întâlnește la Palatul Victoria cu prim-ministrul Petre Roman, vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne - Mihai Chițac, directorul Serviciului Român de Informații - Virgil Măgureanu, șeful Marelui Stat Major- Vasile Ionel și procurorul general Gheorghe Robu, pentru a discuta despre îndepărtarea tuturor demonstranților din Piața Universității;

• 13 iunie 1990 – Ziua în care poliţia intervine în forţă în Piaţa Universităţii:

În jurul orei 5 dimineața, forțele de ordine distrug corturile manifestanților aflate în Piața Universității și fac arestări, care stârnesc mânia protestatarilor. Unii rup cordoanele polițiștilor.

La ora 9, muncitorii de la Întreprinderea de Mașini Grele București se alătură polițiștilor. Sunt scandate lozinci de tipul „IMGB face ordine!”, „Moarte intelectualilor!” sau „Noi muncim, nu gândim!”.

La ora 16 - câteva autobuze ale forțelor de ordine sunt incendiate. Printre manifestanți sunt mulți provocatori.

La ora 18 - mai mulți oameni se îndreaptă spre Calea Dorobanților și spre Televiziunea Română.

• În zilele de 14 şi 15 iunie – Minerii din Valea Jiului au venit la Bucureşti. Dis-de-dimineață, aflați în Piața Victoriei, au fost primiți cu un discurs ținut de la balconul Guvernului de președintele țării. Ion Iliescu i-a îndemnat să meargă, să ocupe şi să cureţe Piaţa Univesităţii.
• Manifestanţii au fost bătuţi de mineri.

• Au fost devastate Universitatea din București, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare şi reviste independente: „România Liberă”, „Dreptatea”, „Baricada”.
• Sediile partidelor istorice, PNL și PNŢCD, au fost și ele luate cu asalt de mineri. Mai grav, s-au înregistrat morți. Neoficial, în jur de o sută de persoane. Mormintele, fără însemne de identificare, se află în cimitirul Străulești II.

• În centrul Capitalei au fost incendiate mai multe autobuze.
• Represiunea manifestanților de la București a ajuns în presa internațională. Liderii din întreaga lume și opinia publică internaţională au cerut conducerii de la Bucureşti să pună capăt represiunii din Piaţă.

• 14 iunie 1990 - Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru restabilirea ordinii în Capitală;
• 15 iunie 1990 - Comitetul Militar Superior al Ministerului Apărării Naţionale a cerut desfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), invocând faptul că a făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii social-politice.
• 16 iunie 1990 - Are loc o ședință de guvern în care e examinată derularea evenimentelor violente din 13-15 iunie. La finalul ședinței, Guvernul a dat un comunicat de presă în care se vorbeşte despre „scenariul destabilizării de stat”, o situaţie limită în care preşedintele ales şi guvernul au cerut intervenţia armată şi sprijinul populaţiei.
• 18 iunie 1990 – Se înființează Comisia parlamentară de anchetă instituită în vederea cercetării evenimentelor petrecute în zilele de 13-15 iunie 1990. Lucrările Comisiei s-au finalizat în ianuarie 1991 şi s-au concretizat în documentul intitulat „Raportul Opoziţiei anticomuniste din comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie 1990 (raport finalizat la 15 ianuarie 1991). Opinie separată”, potrivit site-ului mineriade.iiccmer.ro.
• septembrie 2010 - Asociaţia „21 Decembrie 1989”, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (ICCMER), a publicat „Raportul-Rechizitoriu despre Fratricidul din 13-15 iunie 1990”, în baza documentelor din Dosarul Mineriadei, conform mineriade.iiccmer.ro.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.