Linkuri accesibilitate

EXCLUSIV Mama adoptivă a Sorinei: Am decis să luam primul copil care ni se va oferi, dacă refuzam m-aș fi frământat toată viața


Sorina și mama ei adoptivă

Soții Săcărin trăiesc zilele acestea o dramă pe care nu și-ar fi putut-o imagina acum trei ani când s-au hotărât să adopte un copil din țara în care s-au născut. Un copil pe care românii de aici nu l-au vrut.

Adopția Sorinei, refuzată de 122 de ori, inclusiv de asistenta maternală care a crescut-o, este pusă acum sub semnul întrebării în urma revizuirii inițiate de procurorul general. ”Lucrurile au mers aliniate parcă de dumnezeu și am vrut să întoarcem bucuria pe care am primit-o de la viață”, spune Ramona Săcărin, mama adoptivă a Sorinei. În exclusivitate pentru Europa Liberă, povestea unei adopții începută sub cele mai bune auspicii, dar deraiată în stil românesc cu acuze de ”traficanți de organe” și strigături ”nu ne vindem copiii”. Ce au făcut și ce n-au făcut autoritățile statului?

”Am hotărât în familie, ne-am consultat toți, că vom lua primul copil care ni se va oferi, că nu vom spune nu, pe cine ne vor da pe acela îl vom lua. M-am gândit că nu o să pot să dorm, că o să mă frământ toată viața ce s-a întâmplat cu copilul pe care l-am refuzat”.

”Asistenții parentali ne spuneau de față cu Sorina, de față cu copiii noștri, că probabil avem unul dintre copii bolnavi și am venit s-o luăm pe Sorina pentru organe, că suntem traficanți. Copiii noștri au fost șocați să audă așa ceva, vă dați seama. Mă întrebam dacă chiar cred ce le iese pe gură său e altceva la mijloc.”, povestește Ramona Săcărin.

Europa Liberă: Ce face Sorina, cum îi este, s-a obișnuit?

Ramona Săcărin: Face bine, s-a obișnuit cu rudele din familia primară, cu bunicii, părinții și frățiorul cel mic. Are o mare bucurie să cunoască și alte peroane din viața noastră, cum ar fi prieteni de familie, am mers în vizite, acesta e un lucru care îi place mult, să viziteze case și să cunoască oameni, să vadă cine sunt ei raportat la noi. Explorează, cunoaște lume, locuri, este foarte curioasă și interesată de tot ce se întâmplă.

Europa Liberă: Vorbeste despre episodul de vineri când a fost luată, știm cum, din familia asistentei maternale?

Nu a vorbit nimic despre asta. Noi permanent am asigurat-o că este în siguranță, că rolul nostru este să avem grijă de ea, s-o iubim, să-i oferim stabilitate și dragoste și o viață frumoasă la fel cu a celorlalți copii ai noștri. Îi arătăm poze și filmulețe de la noi de acasă și e foarte curioasă, arată-mi unde e sufrageria, cățelul, cum e în curte. Nu a pomenit nimic despre episodul cu plecarea, din când în când ne mai povestește ce se întâmpla pe acasă, cui îi plăcea să bea bere în familie sau cum îi dădeau și ei să guste bere și celeilalte fetițe care era acolo. Sau ne povestește cum a adus asistentul maternal pe cineva acasă ca să o învețe ce are de spus când vine executorul, cum să se comporte și ce să facă, și ea era supărată că a trebuit să stea acasă ca să învețe fișa.

Europa Liberă: De ce și cum v-ați hotărât să adoptați un copil, având deja doi copii?

Ramona Săcărin: Avem o fetiță de 11 ani și un băiețel de 4 ani și jumătate și ne-am hotărât să adoptăm un copil din câteva motive. Principalul a fost că am fost bucuroși de cât de bine ne-a mers în ultimii 15 ani, soțul e plecat în America de 20 de ani, eu de 15 ani, și toate lucrurile au mers aliniate parcă de Dumnezeu. Am avut servicii foarte bune, am mers la școli și le-am terminat foarte bine, avem doi copii minunați, fetița noastră cea mare este considerată un copil supradotat. Am fost foarte fericiți de tot ce ni s-a întâmplat până acum și am vrut și noi să plătim mai departe, să întoarcem bucuria asta, să o dăm la loc. Pe lângă doi copii mai încăpea și al treilea. Un alt motiv a fost că avem o istorie de adopție în familie, și mama mea a fost adoptată când era mică, și ne-am gândit să ducem istoria mai departe și poate și copiii noștri s-o ducă mai departe. A mai fost o întâmplare, pe la cinci ani fetița noastră a jucat într-o piesă de teatru rolul unui orfan. Era prima dată când auzea de orfani și a venit acasă tulburată și ne-a spus de ce nu mergem și noi să luăm un orfan. Asta a venit așa ca o confirmare a gândurilor pe care le aveam și la un an după aceea ne-am apucat de această procedură. Am luat contact cu o agenție, am completat documentele, conform statului american, ca să devenim familie adoptatoare, apoi toată partea internațională, Comisia de la Haga, a durat ani. Apoi am devenit familie adoptatoare în România.

Europa Liberă: De ce neapărat România, ați vrut de la bun început asta?

Ramona Săcărin: Ne-am hotărât de la bun început să adoptăm din România, am văzut că se poate, legea dă dreptul și cetățenilor români din străinătate să adopte. Știam despre numărul mare de copii care sunt încă în sistemul de protecție de stat. Am vrut să luăm din țara din care am plecat, cu care avem legături strânse, avem familie, mulți prieteni, venim frecvent. Agenția ne-a atras atenția că în România e un proces lung și dificil și că dacă am dori din altă țară ar fi mai ușor, mai rapid și am avea mai multe opțiuni. Dar noi asta am dorit.

Europa Liberă: Cum ați ajuns la Sorina? V-a găsit și potrivit computerul?

Ramona Săcărin: Eram în Registul național de adopții. Noi am spus că vrem să adoptăm o fetiță de peste patru ani, știind că acești copii sunt mai puțin doriți, lumea vrea copii mici, care să nu aibă traume, amintiri, probleme. Și am așteptat. După vreun an, trebuie spus că pentru a intra în adopția internațională copilul trebuia să nu-și fi găsit timp de un an un adoptator în România, am primit o înștiințare că profilul nostru se potrivește cu cel al Sorinei. Avea deja un profil de copil greu adoptabil, avea 7 ani, și fusese deja refuzată în România de 120 de familii, primise și două refuzuri din partea asistentului maternal. Ni s-a trimis o fotografie și un report, o povestire despre viața de până atunci a Sorinei. Cum a fost abandonată, apoi dusă la un centru de plasament, la asistentul maternal, cum acesta mai avea un copil pe care îl adoptase, cum Sorina mai avea accese de gelozie pentru că ea nu fusese adoptată.

Europa Liberă: Nu ați avut o reținere văzând că era de etnie romă?

Ramona Săcărin: Înainte chiar de a ni se comunica informații despre copilul care fusese găsit, am hotărât în familie, ne-am consultat toți, că vom lua primul copil care ni se va oferi, că nu vom spune nu, pe cine ne vor da pe acela îl vom lua. M-am gândit că nu o să pot să dorm, că o să mă frământ toată viața ce s-a întâmplat cu copilul pe care l-am refuzat. Când ne-au oferit profilul Sorinei și am văzut că este de etnie, soțul a spus ”eu mă bucur foarte tare că este de etnie pentru că va fi o mare șansă pentru ea”. În România, orice ar face tot va avea această etichetă în frunte. Ne-am gândit că va avea o șansă extrașansă să trăiască la New York, unde sunt oameni de toate națiile, de toate culorile și unde nu exită stereotipii și discriminări.

Europa Liberă: După aceea, v-ați potrivit și dincolo de computer? A fost complicat? Cum au decurs lucrurile?

Ramona Săcărin: Trebuia să petrecem 30 de zile cu Sorina în care să decidem dacă ne menținem acceptul sau nu. În acea perioadă trebuia să fie cel puțin 8 întâlniri supervizate de cei de la Direcția pentru Protecția copilului. Ne-am făcut planuri să o luăm pe Sorina, să petrecem cât mai mult timp împreună, să o ducem în cât mai multe locuri, să se obișnuiască cu noi și cu copiii noștri. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Am venit aici și am fost șocați de ostilitatea familiei de plasament chiar de la prima întâlnire. Asistenții de la Direcție ne-au atras atenția ca ei se opun adopției, dar ne-am spus că nu au nicio calitate să se opună pentru că una dintre atribuțiile asistentului maternal e să contribuie activ la integrarea copilul în familia adoptivă. Dar ne-am gândit că poate sunt atașați de copil, că poate vor să ne cunoască mai întâi, că poate nu sunt convinși că suntem oameni de bună credință, cine știe ce își imaginează.

Europa Liberă: După ce v-ați cunoscut, lucrurile s-au schimbat?

Ramona Săcărin: Nu, când am ajuns la ei nici nu ne-a venit să credem ce ostilitate manifestau, ne-a fost greu să o acceptăm, poate chiar oamenii nu aveau disponibilitatea sufletească să înțeleagă că poți să vii din străinătate, să ai copii acasă și să vrei să adopți un copil, nu puteau să conceapă așa ceva. Încercau mereu să ne găsească un motiv pentru care facem asta și ne spuneau de față cu Sorina, de față cu copiii noștri, că probabil avem unul dintre copii bolnavi și am venit s-o luăm pe Sorina pentru organe, că suntem traficanți. Copiii noștri au fost șocați să audă așa ceva, vă dați seama. Mă întrebam dacă chiar cred ce le iese pe gură său e altceva la mijloc. Problema nu era ce credeau ei și capacitatea lor de înțelegere, ci faptul că aveau o mare influență asupra Sorinei. Și un ascendent moral. Pe ei îi credea, universul acestui copil era curtea de la Baia de Aramă și drumul până la școală și înapoi.

Europa Liberă: Cei de la Direcția pentru protecția copilului ce au făcut în fața acestei situații?

Ramona Săcărin: Am făcut numeroase plângeri la Direcția pentru protecția copilului din Mehedinți, la Autoritatea Națională în care am arătat că ostilitatea începuse să fie greu de gestionat. Erau zile în care angajații de la Direcția din Mehedinți veneau câte trei-patru la aceste întâlniri ca să poată să-și fie matori unii altora că nu vin acolo ca să traficheze organe împreună cu noi sau ce acuzații mai lansa această familie. Veneau în număr atât de mare și ca unii să o poată ține pe asistenta maternală mai la distanță ca să putem noi să relaționăm cu copilul. Am constatat încă de atunci că Sorina avea un comportament foarte diferit în momentul în care era de față un membru al familiei și când era numai cu noi. Atunci nu avea nicio problemă, se juca, povestea, cânta, când intra unul dintre membrii familiei asistentului maternal, vecini,-permanent chemau mulți oameni, ca o metodă de intimidare- se schimba complet. De multe ori asistenta maternală nu voia să vină la întâlniri, nu ne primea, sub diverse pretexte, că o doare ceva, că are treabă. A trebuit să ne extindem șederea și în două luni și jumătate am reușit să facem 16 întâlniri, tocmai pentru că cei de la Direcția pentru protecție voiau să aibă o documentație cât mai amplă.

Europa Liberă: Dar cu asistenta maternală ați stat de vorbă, ați încercat să-i explicați, să o liniștiți ?

Ramona Săcărin: O, desigur, uneori îmi e și ciudă că la sfârșitul întâlnirii constatam că stătusem mai mult de vorbă cu ei- ca să-i convingem că suntem oameni de bună- credință-, decât cu Sorina. Le-am spus că noi ne dorim din tot sufletul să ținem legătura cu ei, să vadă cum s-a dezvoltat, ce va deveni ea în viață. Și chiar și după tot acest scandal mediatic, ne dorim asta.

Europa Liberă: V-au dat vreo explicație de ce n-au adoptat-o ei pe Sorina?

Ramona Săcărin: Diverse explicații, nu era mereu aceeași. La început au zis că nu e adevărat că n-au semnat că nu vor, după ce au fost confruntați cu declarațiile olografe au spus că i-a păcălit cineva de la Direcție să le semneze. De două ori? Mai ales că mai adoptaseră un copil și știau traseul și procedura. Mai e ceva, ei au declinat dreptul la prioritate în adopție, dar ei puteau să o adopte pe Sorina și fără această prioritate. Ei și-au declinat doar prioritatea, dar copilul fiind adoptabil puteau să-și scoată certificat de familie adoptatoare și să adopte copilul oricum. Din 2013 și pînă în 2017 nu au făcut nimic, puteau să o adopte în acest interval, indiferent de declarațiile de renunțare la prioritate. Doar în 2018 când noi am primit dreptul să ne vedem cu Sorina, atunci au depus la DGAPS o cerere că vor să o adopte pe Sorina, dar nu aveau atestat de familie adoptatoare. Iar ei știau că au nevoie de așa ceva pentru că mai adoptaseră fetița cealaltă care fusese la ei în plasament.

Europa Liberă: Fetița cealaltă e și ea de etnie?

Ramona Săcărin: Nu. Când s-a deschis procedura de adopție pentru cealaltă fetiță au adoptat-o imediat, în perioada de prioritate, deci știau foarte bine care sunt procedurile și ce trebuie făcut. Cum am ajuns noi și am început vizitele și-au luat imediat un avocat pentru consiliere juridică.

Europa Liberă: Vi s-a părut că au alte interese?

Ramona Săcărin: Da. Probabil gândindu-se că venim din America au crezut că le puteam oferi bani.

Europa Liberă: V-au cerut bani vreodată? V-au sugerat asta?

Ramona Săcărin: Toate conversațiile erau în jurul banilor. Câți bani are cineva, câți nu are, cum e când ai bani, ce casă și mașină are cutărescu. Făceau insinuări, pe care noi nu doar că le-am ignorat dar nu am vrut nici să le procesăm, erau în afara oricărei discutii.

Europa Liberă: Dar Direcția de potecție cum de nu a putut să ia copilul de la ei și să vi-l încredințeze? Ce s-a întâmplat?

Ramona Săcărin: Direcția a invitat-o pe doamna să vină cu copilul acolo, au stabilit data, ora, așa cum se face cu toți asistenții maternali care au copii care sunt adoptați. Ea a declinat invitațiile, a spus că nu vrea să vină, iar dacă vrem să luăm copilul să venim la ea la ușă cu executorul. S-a deplasat apoi două zile la rând la domiciliul ei o echipă de angajați - psiholog, asistent social - și au fost însoțiți, în prima zi, de doi polițiști de la Baia de Aramă și nici măcar n-a vrut să-i lase în curte. Au închis-o pe Sorina în casă, au stat la poartă și le-au spus că n-au ce să caute. A doua zi, DGASPC a cerut sprjin de la IPJ Mehedinți și de data asta au reușit să intre în curte angajații de la DGASPC, poliția a stat la poartă. Postau pe rețelele de socializare tot felul de filmulețe în care arătau cum plânge Sorina, se aduna toată familia, toate rudele, toți vecinii, toți de pe stradă se adunau în curte și în fața curții și... cu vorbit foarte tare, cu plâns al adulților, care nu putea decât să traumatizeze copilul. Direcția a avut aceste tentative de a lua copilul așa cum trebuia. Direcția de Protecția Copilului Mehedinți și Autoritatea Națională de Protecția Copilului și Adopții au făcut plângeri penale împotriva asistentului maternal profesionist și i-au desfăcut contractul de muncă și i s-a ridicat atestatul de asistent maternal. S-au depus plângeri penale împotriva ei de către aceste două instituții care au mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă. În baza acestei plângeri penale, noi am mers la Poliția Baia de Aramă și la Parchet și ne-am constituit parte civilă vătămată.

Europa Liberă: Cum apreciați gestul făcut procuroare, să ia copilul cu forța, să-l târască?

Ramona Săcărin: Sunt două părți din mine. O parte din mine zice Doamne ajută că cineva l-a scos și reușim să luăm copilul acasă, că acest copil nu mai este șantajat emoțional, traumatizat, spunându-i-se tot felul de prostii și de minciuni. Cealaltă parte din mine, mi s-a rupt sufletul să văd copilul scos urlând în acel mod. M-am alinat cu gândul că asta a fost o suferință de câteva minute. Cu suficientă terapie, cu dragoste, cu înțelegere, copilul va trece peste acest moment dificil, care, din păcate, a fost exploatat pe rețelele de sociazare și pe televiziuni fără a se respecta dreptul la imagine al acestui copil. Sigur că o traumă internă există și o vom identifica cu ajutorul terapiei și psihologilor, care o vor ajuta să treacă peste.

Europa Liberă: Ce credeți că urmează după aceste solicitări ale procurorului general. Cât puteți rămâne în țară și ce va întâmpla cu Sorina?

Ramona Săcărin: Dumnealui face ce consideră că este de făcut. Despre această ordonanță eu cred că, în primul rând, copilul este cu domiciliul în străinătate, la părinții lui, iar interdicția de a părăsi țara cred că se poate face doar dacă cineva este cercetat penal. În al doilea rând, îi spun procurorului general: noi nu avem altă grijă decât aceea să le fie bine copiilor noștri, care sunt trei acum. Nu putem să petrecem în România un timp nedefinit până la soluționarea acestui proces, pentru că noi avem servici, casă, cățel, pisică, copii, în America școala începe în septembrie, copiii noștri trebuie să fie la școală, Sorina trebuie să mergă la școală. Dacă acest proces se soluționează cu anularea adopției - ceea ce am încredere că nu se va întâmpla, pentru că nu există motive, această adopție a fost făcută conform cu Convenția de la Haga-, dar noi vom respecta legea și vom preda acest copil dacă ni se va cere. Iar statul român va răspunde de ceea ce se va întâmpla cu el. Dacă acest copil va ajunge înapoi în plasament după ce a avut o familie, statul va răspunde. Iar asta pentru că cineva a voit să exploateze politic toată această întâmplare nefericită pe spatele copilului nostru și al familiei noastre. Până una-alta, suntem părinți responsabili, cu drepturi și obligații față acest copil pe care noi le vom respecta și ne vom lupta pentru el. Noi vom face tot ce se poate ca să-l apărăm.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG