Dacă doar privești râul Drina, poți crede că l-ai putea trece în picioare, fără să-ți uzi măcar tricoul.
Aparențele, însă, înșeală. În noaptea de 21 spre 22 august, o barcă plină cu migranți s-a răsturnat în râul de la granița Serbiei cu Bosnia-Herțegovina și 11 oameni au murit.
Pe 22 august, ministrul de Interne sârb, Ivica Dacic, a anunțat că salvatorii au găsit în viață 18 oameni – printre ei, trei copii. Tragedia s-a produs lângă satul Tegara, din estul Bosniei.
E o soartă împărtășită de mai mulți. În jur de 60 de migranți, ale căror nume și naționalități nu sunt cunoscute, sunt înmormântați în cimitirele din partea bosniacă a râului. Însă e posibil ca numărul real al morților să fie mult mai mare.
Datele OIM – Organizația Mondială pentru Migrații, organism al ONU – arată că, în 2024, 45 de oameni, cei mai mulți dintre ei fugind de sărăcie și războaie, au murit pe drumul lung și periculos din Africa sau Asia prin Balcani, către Vestul Europei.
Așa numita „rută balcanică” a devenit celebră în 2015, când peste 760.000 de migranți au trecut prin Balcanii de Vest către Uniunea Europeană.
Mulți dintre acești refugiați veneau din Siria, care era în război, spun datele oficiale Frontex.
Refugiații disperați veneau pe calea apei sau pe drum din Turcia în Grecia, apoi treceau prin Macedonia de Nord și Serbia, înainte de a încerca să pătrundă în Uniunea Europeană prin Ungaria, Croația sau Slovenia. Unii alegeau Bulgaria în locul Greciei.
Un oficial bosniac de la Ministerul Securității, instituția care se ocupă de imigrare și politicile de azil, declară pentru Serviciul Balcanic al RFE/RL că migranții de pe ruta balcanică au două opțiuni principale (oficialul, care nu este autorizat să discute cu reprezentanții presei, a vorbit sub condiția păstrării anonimatului).
Plata traficanților
O opțiune e plata traficanților în Turcia: între 100 și 400 de euro pentru a primi coordonate GPS ale rutelor până în Bulgaria.
După cum spune oficialul citat, migranții plăteau apoi o sumă similară în Bulgaria, pentru coordonate către Serbia, apoi alta în Serbia – pentru drumul către Bosnia. Procesul continua până ce refugiații ajungeau în Croația, țară UE.
Opțiunea numărul doi, după cum spune oficialul bosniac, este serviciul aproape complet: 10.000 de euro. Ceea ce include o călăuză oferită de traficanți, călăuză care îi duce pe refugiați până la graniță și îi predă „ghidului” din cealaltă parte a frontierei.
Șoferi localnici îi duc pe drumuri lăturalnice.
Bosnia este o rută preferată de către traficanții de persoane, mai ales datorită granițelor permisive și lipsei personalului specializat. 162 de oameni au fost acuzați în 2023, în Bosnia, de trafic de persoane. Cei mai mulți sunt bosniaci, dar sunt și germani, spanioli și turci.
În viitor, frontierele Bosniei ar putea deveni chiar și mai permisive, întrucât în următorii trei ani vor ieși la pensie 30% dintre cei 1.800 de polițiști de frontieră existenți.
Deși UE și-a oferit ajutorul, nu au fost mutați în Bosnia ofițeri și agenți de la paza de coastă Frontex – în parte, și din cauza neîntelegerilor politice din țara divizată etnic.
Numărul migranților de pe ruta balcanică s-a redus substanțial față de punctul maxim din 2015 – în principal datorită întăririi securității frontierelor, schimbărilor trendurile migratoare și unei mai bune colaborări dintre statele UE și non-UE.
Conform datelor de la Comisariatul Sârb pentru Refugiați și Migrații, în 2023 au trecut prin Serbia peste 107.000 de migranți, care au stat, în medie, în țară, 12 zile.
Ministerul bosniac al Securității a înregistat în 2023 un număr de 34.400 de migranți care au trecut prin Bosnia.
Iar anul acesta, până pe 18 august, fuseseră numărați 16.778. Printre ei – 14.400 de afgani, 7.100 de marocani, 2.500 de sirieni și cam câte o mie de oameni din Pakistan, Turcia, Bangladesh și Iran.
Foarte puțini dintre ei rămân în Bosnia perioade mai lungi – migranții preferă să meargă mai departe către UE, unde cred că vor avea oportunități mai bune de joburi.
În cele mai multe dintre cazuri, ei trec granițele vara și petrec iarna în cele patru centre din Bosnia, care oferă aproximativ 4.000 de paturi.
Datele oficiale din Bosnia arată că sub 1% dintre migranți cer azil – ceea ce înseamnă cam 150 de cereri pe an. Dintre acestea, numai 10% sunt aprobate.
Pericolele pe care le înfruntă nu sunt reprezentate numai de terenul dificil și de climă. De multe ori, patrulele de graniceri și poliția îi agresează pe migranții care trec prin Balcani.
Mulți dintre ei au acuzat, odată ajunși la frontiera dintre Bosnia și Croația, că poliția croată i-ar fi bătut, le-ar fi confiscat banii, telefoanele și alte bunuri. Autoritățile croate neagă aceste acuzații.
Articol publicat inițial pe rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
