„Acesta este fiul meu!”, exclamă Husam Al-Deen Bibars, un sirian de 53 de ani din Alep.
Polițistul de serviciu din Elhovo (30 km nord de unul de punctele de trecere Turcia-Bulgaria) tocmai îi arătase o fotografie cu un tânăr care părea mort, îmbrăcat în haine gri și negre. În imagine, tânărul zace întins pe pământ. Fotografia a fost făcută în satul Melnița, din regiunea bulgară Yambol, în care este și Elhovo.
Cu doar o zi mai devreme, tatăl lui ajunsese în Bulgaria din Danemarca, unde locuiește în prezent, în speranța că-și va găsi fiul dispărut. Majd avea 27 de ani.
Cu trei săptămâni înainte ca tatăl să ajungă în Bulgaria în căutarea sa, Majd trecuse ilegal frontiera bulgaro-turcă împreună cu un grup ghidat de traficanți de persoane.
Le plătise contrabandiștilor 7.000 de euro - prețul ca să îl ducă în Germania, unde visa să se stabilească împreună cu soția și fiica lui.
Husam a vorbit ultima dată cu fiul său cu o zi înainte ca tânărul să-și înceapă cea din urmă călătorie. „Ce mai faci, tată, ești sănătos?”, îl întreba Majd.
Husam și fotografia cu fiul său
„El nu era în prima poză. Era în cea de-a doua. Când l-am văzut, m-am prăbușit”, povestește Husam.
Poliția i-a spus că Majd a murit din cauza suprasolicitării și că pe corp nu erau semne de violență.
Gândul inițial al lui Husam Bibars a fost să ia trupul fiului și să îl îngroape fie în Siria, fie în Turcia, alături de familie. N-a reușit.
Tânărul a fost înmormântat de autorități într-o groapă nemarcată din Elhovo - așa a decis procurorul regiunii Yambol.
Ordinul procurorului a fost emis la doar patru zile după ce un tractorist i-a găsit accidental cadavrul și a sunat la poliție.
„Auzim că Europa este un tărâm al libertății, al democrației și al drepturilor omului. Dar unde sunt drepturile omului dacă nu-mi pot vedea fiul înainte de a fi îngropat? I-am văzut doar mormântul, fotografiile și telefonul. Asta este tot ce mai am de la el”, spune bărbatul.
Unul dintre câteva sute
Majd Bibars este unul dintre sutele de refugiați din Orientul Mijlociu care și-au pierdut viața în ultimii ani în timp ce traversau așa-numita rută balcanică, cu speranța să-și găsească protecție în Europa.
Potrivit agenției europene de frontieră Frontex, numărul încercărilor de trecere a granițelor a atins nivelurile maxime în 2016. 145.000 de persoane au trecut prin Europa de Sud-Est.
De regulă, decesele la frontierele europene sunt asociate cu naufragiile tragice de pe coasta mediteraneană. Însă diverse rapoarte, cum ar fi proiectul Migranți dispăruți al Organizației Internaționale pentru Migrație, arată că ruta terestră prin Balcani devine din ce în ce mai periculoasă.
Timp de mai bine de șapte luni, o echipă de jurnaliști de la mai multe redacții* a urmărit și documentat zeci de cazuri de migranți care au dispărut sau și-au pierdut viața încercând să traverseze țări de pe așa-numita rută balcanică - Bulgaria, Serbia, Bosnia și Herțegovina.
Pentru familiile lor, procesul de căutare este un adevărat coșmar. Dacă se dovedește că migrantul a murit, rudele trebuie să-l identifice și, eventual, să îi repatrieze corpul sau să îl îngroape în Bulgaria.
Nu există, însă, la nivel național sau internațional, niciun răspuns unitar și adecvat la întrebările rudelor.
În ciuda dimensiunii tot mai mari a problemei, rudele migranților morți și dispăruți se confruntă cu lipsă de informații, dezinteres și proceduri administrative greoaie.
În plus, dacă eforturile lor au loc în Bulgaria, se confruntă și cu corupția de la morga din Burgas, unde ajunge cel mai mare număr de cadavre.
Creștere rapidă a celor dispăruți și a celor morți
„Se întâmplă adesea să primesc un telefon la miezul nopții de la o persoană care, într-o engleză greoaie, mă întreabă direct: «Îl puteți găsi pe fratele meu?»”, spune Kalinka Yankova, de la serviciul de recuperare a familiilor din cadrul Crucii Roșii bulgare.
„Ceea ce ne motivează cel mai mult este să găsim oameni în viață. Dar în ultima vreme rareori avem acest noroc”, adaugă ea.
Yankova și echipa ei au primit numai în acest an 631 de alerte pentru presupuși oameni morți și alte sute de cereri de căutare a migranților dispăruți, transmise de rudele acestora.
Până în prezent, ei au confirmat aproximativ 20 de decese și au ajutat familiile în procesul de identificare. Printre cazurile la care au lucrat se numără și copii.
„Totul a început în septembrie anul trecut și, de atunci, cazurile au crescut ca o avalanșă”, spune Yankova.
Afirmațiile ei sunt confirmate de datele organizației pentru drepturile omului Access to Rights Foundation (ARF), care a primit 70 de alerte de urgență pentru migranți dispăruți în Bulgaria numai în septembrie și octombrie 2023.
Trei dintre ei au fost găsiți ulterior decedați în pădurile din jurul orașului Sredeț (sudul Bulgariei, în apropiere de Burgas).
„În aproximativ 95% din cazuri, rudele au fost cele care ne-au contactat indicând Bulgaria ca fiind țara în care au auzit ultima dată de persoana respectivă”, spun reprezentanți ai ARF.
În restul cazurilor, traficanții raportează chiar ei când cineva se află în dificultate, dar acest lucru se întâmplă abia la câteva ore după ce persoana a fost abandonată, pentru a evita riscul ca polițiștii de frontieră să-i prindă sau să îl transfere pe migrant înapoi în Turcia - o practică des întâlnită.
Principalele locuri de abandon sunt în pădurile din jurul Sredeț și în Munții Strandja, din sudul Bulgariei, o zonă cunoscută ca „triunghiul morții” încă din timpul când frontiera era păzită de trupele comuniste.
În realitate, statisticile sunt mult mai sumbre. Numai în anii 2022 și 2023, 54 de cadavre ale unor migranți au fost depozitate la morga Spitalului Universitar din Burgas, care este și cea mai aglomerată din cauza apropierii sale de granița cu Turcia. 31 dintre cadavre au fost găsite numai de la începutul acestui an.
Verificările jurnaliștilor în zonele de frontieră din apropierea Turciei și Serbiei au scos la iveală cel puțin 93 de decese pe teritoriul Bulgariei, în ultimii doi ani.
În doar doi ani, și numai pe această parte a rutei balcanice, s-au înregistrat 155 de victime.
În aceeași perioadă, echipa de jurnaliști a documentat alte 62 de cazuri din Serbia și Bosnia & Herțegovina, ceea ce ridică la 155 numărul incidentelor tragice identificate numai în cadrul acestei anchete și pe această parte a rutei balcanice.
În mass-media locală, problema a fost redusă la titluri senzaționale precum „Morga din Burgas dă pe afară” sau „Strandja este plină de cadavre”.
Am decis să urmărim poveștile din spatele cifrelor, motivele pentru numărul mare de incidente tragice și modul în care instituțiile le abordează.
În căutarea rudelor dispărute pe grupuri
Mohammad Mudasir Arianpur este mândria familiei sale. A fost în armata afgană până în 2021, când talibanii au preluat puterea. Profesia i-ar face viața imposibilă în patria lui.
Pe 21 septembrie 2022, Mohamad traversează frontiera turco-bulgară împreună cu un grup de alți 26 de migranți conduși de doi traficanți.
Pe 25 septembrie, tânărul își pierde puterile și nu-și mai poate continua călătoria prin pădurile din Strandja.
E abondonat în apropierea unui sat, cu două sticle de apă - ghidul spera că va fi găsit în curând și predat autorităților bulgare. De atunci, nimeni nu a mai luat legătura cu el.
În lunile următoare acestui eveniment, rudele sale care trăiesc în Europa de Vest aveau să călătorească în Bulgaria de mai multe ori, să viziteze secții de poliție, centre de refugiați, spitale și morgi. Încercările lor de a-l găsi au rămas fără succes. Căutările disperate le-au adus în fața altor familii care au avut aceeași soartă.
Sora lui, Fatme Arianpur, a decis să înființeze un grup de WhatsApp unde toată lumea se ajută reciproc și face schimb de informații.
„Ne-am găsit unii pe alții în diferite grupuri de pe Facebook și ne-am dat seama că eram atât de mulți în aceeași situație!”, spune Fatme.
„Sper că, vorbind despre aceste lucruri, putem face o diferență. Fie că sunt vii sau morți, oamenii au drepturi”, adaugă ea.
Pe grupul creat de Fatme și pe altele asemănătoare, l-am întâlnit pe personajul principal al poveștii noastre, Husam Bibars, precum și alte familii cu care am vorbit.
Cel puțin patru dintre cei pe care i-am intervievat ne-au spus că, în timpul vizitelor lor la morga Spitalului Universitar din Burgas, au plătit angajații instituției pentru a vedea dacă cei dragi lor se aflau printre cadavrele depozitate acolo.
Sumele de care am auzit au variat între 50 leva (aproximativ 125 de lei) și 200 de euro (aproape 1.000 de lei) pe vizită.
„În cele din urmă, toată lumea vrea doar bani”, este concluzia lui Ali, refugiat afgan.
El a petrecut luni întregi în Bulgaria încercând să-și îngroape fratele de numai 16 ani, costurile totale ridicându-se la peste 8.000 de euro (aproape 40.000 de lei).
50 de leva, prea puțin
Plângerile privind practicile de corupție care au legătură cu cadavrele migranților de la morga din Burgas nu sunt o noutate pentru apărătorii drepturilor omului din Bulgaria.
„Am primit informații și rapoarte conform cărora familiilor care au găsit o rudă decedată li s-au cerut sume mari de bani pentru a li se confirma că trupul se află acolo și pentru a-l elibera”, spune spune Georgi Voynov, avocat la serviciul pentru refugiați și migranți al Comitetului Helsinki din Bulgaria.
„Ei se plâng că li s-au cerut bani la fiecare etapă a procesului”, mai atrage atenția Voynov.
Pentru Kalinka Yankova, de la Crucea Roșie bulgară, vestea unor astfel de forme de șantaj a venit de la rudele unui afgan mort, care i-au spus că au plătit peste 100 de euro pentru a vedea corpul rudei lor.
„Am înnebunit de indignare.(...) Când i-am spus unui coleg, acesta mi-a răspuns: «Bine ai venit în club»”, adaugă ea.
O înregistrare audio intrată în posesia echipei de jurnaliști este prima confirmare clară a acestor acuzații.
Conform acesteia, un angajat al morgii din Burgas cere în total 100 de leva (circa 250 de lei) de la o familie care își căuta o rudă, doar pentru a-i arăta cadavrele migranților decedați.
„50 pentru doi? Suntem două persoane. Încă 50”, au fost instrucțiunile date rudelor înainte de a fi trimise la o procedură de identificare ADN.
Un angajat al morgii din Burgas a cerut rudelor unui decedat suma de 100 de leva doar pentru a le spune care este procedura.
Spitalul Universitar din Burgas a explicat că nu a primit niciun semnal sau vreo plângere cu privire la astfel de practici și a explicat că identificarea cadavrelor se face doar în prezența unui ofițer de poliție și a unui medic legist.
„Un număr foarte mare de cadavre se află într-o stare de descompunere avansată și este imposibil să le identificăm fără o examinare medico-legală ADN”, a precizat spitalul într-un comunicat.
„Facem apel ca astfel de rapoarte și plângeri să fie adresate prin canalele oficiale către noi și către autoritățile de anchetă. Dacă se va constata că există astfel de practici, angajații vor suporta responsabilitatea corespunzătoare”, a mai spus conducerea Spitalului din Burgas.
„Cadavrele nimănui”
În codul de procedură penală bulgar, procedurile de identificare a cadavrelor găsite accidental sunt aceleași, indiferent dacă este vorba despre un cetățean bulgar sau străin.
În astfel de cazuri, parchetul inițiază procedurile premergătoare procesului, care au două scopuri: identificarea persoanei și stabilirea cauzei morții. ADN-ul victimelor este prelevat și stocat în cazul în care există rude care doresc să efectueze o identificare în viitor.
Potrivirea ADN este obligatorie pentru a elibera cadavrele din morgă sau pentru o eventuală exhumare, care durează aproximativ trei luni și complică și mai mult procesul de repatriere a decedaților.
La momentul publicării articolului, Husam Bibars așteaptă de peste o lună rezultatele unui test ADN pentru a putea obține documente importante pentru familia fiului său decedat.
În cazul în care identitatea persoanei nu poate fi stabilită și nu există dovezi ale unei morți violente, procurorul districtual poate emite un decret pentru o înmormântare din oficiu, care ține de competența municipalității în cauză.
Prin intermediul unor cereri efectuate în temeiul legii privind liberul acces la informațiile publice, am aflat că, în ultimii patru ani, municipalitățile din Burgas, Sredeț și Yambol au efectuat în total 14 înmormântări din oficiu. Cele mai multe au fost în Burgas: zece.
Aceste date se referă la toate cadavrele neidentificate, dar observațiile din cimitire sugerează că, în majoritatea cazurilor, este vorba de migranți.
Prin comparație, cea mai mare municipalitate din țară, cea metropolitană, din jurul capitalei Sofia, nu a făcut nicio înmormântare oficială ordonată de un procuror în aceeași perioadă.
Rămâne, de asemenea, o întrebare deschisă: de ce morga din Burgas primește în mod regulat plângeri că este plină de cadavrele unor migranți neidentificați, dintre care unii se află acolo de ani de zile, în timp ce cazuri precum cel al lui Majd Bibars sunt închise în patru zile, ceea ce ridică îndoieli serioase că s-a încercat identificarea cadavrului.
Timp de patru ani, în orașele Burgas, Sredeț și Yambol au fost efectuate 14 înmormântări din oficiu.
Într-un răspuns pentru RFE/RL Bulgaria, Procuratura Generală bulgară a dat asigurări că nu există o decizie la nivel central de a elibera mai repede cadavrele și că acest lucru „nu este posibil, deoarece procurorii care supraveghează trebuie să respecte cu strictețe normele codului de procedură penală”.
„În cazul în care rudele nu doresc să primească cadavrul și declară explicit acest lucru, se procedează la o înhumare din oficiu”, se mai arată în comunicat.
„Același lucru trebuie efectuat atunci când identitatea persoanei decedate nu este stabilită - în cazurile în care s-au depus eforturi obiectiv exhaustive în acest sens sau în cazurile în care devine clar că persoana decedată nu are rude”, au precizat procurorii.
Aceștia subliniază că, în cazurile în care sunt implicați cetățeni bulgari, este urmată aceeași procedură.
Milen Bojidarov, procuror la Procuratura Districtului Yambol, recunoaște că practica în districtul său este de a închide cazurile rapid. „Este o chestiune de organizare a procesului, cu toții urmărim rapiditatea”, a declarat el.
În „circumstanțe obișnuite” sunt căutate rudele persoanelor decedate și, de obicei, sunt identificate în ziua decesului, spune procurorul.
Dar, aparent, cazurile în care sunt implicate cadavrele migranților nu se încadrează în ipoteza obișnuită.
„Atunci când avem un cadavru neidentificat pentru care nu există nicio explicație [pentru identitate] în afară de faptul că este un refugiat și, probabil, rudele sale se află undeva în lume și nu ne-au contactat în acea zi, în ziua precedentă sau în ziua de după, nu există motive obiective care să necesite conservarea acelui cadavru”, a explicat el.
„Imaginați-vă că acest tată nu s-ar fi prezentat - oricum nu am fi ajuns la niciun rezultat, iar cadavrul nu poate sta la nesfârșit într-un spațiu din morgă”, a adăugat procurorul.
Însă avocatul Dragomir Oșavkov, care lucrează cu Fundația FAR din Burgas, spune că, în majoritatea cazurilor în care sunt implicați migranți, autoritățile judiciare preliminare și procurorii pur și simplu nu au niciun interes să facă cercetări detaliate și să stabilească efectiv cauzele morții și identitatea.
„Se grăbesc să încheie această procedură preliminară în cel mai rapid și convenabil mod pentru ei”, spune avocatul.
„Aceștia sunt oamenii nimănui, sunt cadavrele nimănui. Migranți care nu prezintă un mare interes public”, completează Oșavkov.
„Ei nu sunt căutați în Bulgaria, probabil că nu sunt căutați nici în Europa de Vest. Acesta este probabil motivul pentru care sunt considerați mai degrabă o povară pentru sistem decât cazuri care ar trebui rezolvate”, mai crede avocatul.
