Americanii clarifică: nu pare ca vreunul dintre oficialii ucraineni să fi fost conștienți de acest atac, cu atât mai puțin să-l fi ordonat, scrie New York Times.
Suspiciunile indică, însă, că gruparea ar fi acționat independent pentru a ajuta Ucraina prin acest atac, deoarece Moscova se folosea de gazoducte pentru a șantaja guvernele europene.
O sursă apropiată anchetei explică pentru CNN că această concluzie, că atacul ar fi fost executat de o grupare pro-Ucraina, nu este deloc clară și că nu există dovezi suficiente. Niciuna dintre anchetele din Germania, Danemarca sau Suedia nu au găsit până acum dovezi care să susțină ipoteza americanilor.
Autoritățile germane spun că au găsit yahtul din care ar fi fost lansat explozibilul asupra conductelor Nord Stream.
Potrivit Die Zeit, barca ar fi fost închiriată pe 6 septembrie de la o companie poloneză din Rostock/Germania, de către cinci bărbați și o femeie cu pașapoarte false, de la o afacere condusă de doi cetățeni ucraineni. Cei șase oameni de la bord ar fi fost: un căpitan, un medic, doi scafandri și doi asistenți de scafandri.
Yahtul, care ajunsese până în apropierea insulei Bornholm, a fost restituit necurățat. Anchetatorii au găsit urme de explozibili pe masa din cabină.
Ministerul apărării din Germania avertizează că ar putea fi vorba de o operațiune sub steag fals, prin care Moscova ar încerca să dea vina pe o grupare pro-ucraineană și astfel să îngreuneze relațiile dintre Ucraina și Germania.
„Fiecare dintre teorii este la fel de posibilă ca și cealaltă”, a declarat într-o emisiune radio din Germania ministrul Boris Pistorius.
Nu se cunoaște naționalitatea celor suspectați că ar fi orchestrat atacul asupra gazoductului. Sursa CNN confirmă că nici anchetatorii americani nu dețin această informație.
Ucraina se opune de ani întregi proiectelor Nord Stream, motiv pentru care rușii au arătat de la bun început cu degetul spre ei.
Consilierul președintelui Zelenski, Mykhailo Podolyak, a declarat, în asentimentul multora: „Deși mă încântă să colecționez teorii ale conspirației și teorii amuzante despre guvernul Ucrainei, trebuie să spun că Ucraina nu are nimic de-a face cu exploziile din Marea Baltică și nu are niciun fel de informații despre nicio grupare pro-Ucraina de sabotaj”.
Purtătorul de cuvânt de la Kremlin, Dmitri Peskov, a declarat că raportul publicat de americani este pură speculație și că este o „campanie coordonată de fake news”. Explicația Moscovei a fost în tot acest timp că explozia este un complot occidental.
Guvernul rus a cerut o investigație independentă, pe care o va sugera în cadrul Națiunilor Unite.
Într-un articol din februarie, jurnalistul de investigație american Seymour Hersh, laureat al premiului Pulitzer în 1970, a dat vina pe guvernul de la Washington pentru explozia gazoductelor.
Un indiciu important, spune Hersh, ar fi amenințarea președintelui Joe Biden de dinaintea invaziei din 24 februarie, conform căreia un atac ar aduce sfârșitul gazoductului. Americanii au negat acuzațiile.
Ce s-a întâmplat cu gazoductul Nord Stream?
Pe 26 septembrie au fost raportate scurgeri la trei dintre cele patru conducte de gaze ale Nord Stream 1 și 2 lângă insula daneză Bornholm, în apropierea Suediei și Danemarcei. Seismologii care au analizat Marea Baltică au înregistrat mai multe explozii puternice în zona acestor scurgeri de gaze.
Guvernele afectate au avut suspiciuni că este vorba de sabotaj al rușilor și au indicat indirect acest lucru publicului, dar doar Ucraina a dat vina direct pe Rusia.
Scurgeri inexplicabile de gaze raportate din gazoductele Nord Stream 1 şi 2
Moscova a redus fluxul de gaze prin Nord Stream 1 în primele luni de război și a suspendat complet activitatea gazoductului începând din luna august. Prin Nord Stream 2 nu se trimisese nimic înainte de suspendarea activității în februarie.
Fiindcă Europa nu importa gaz prin aceste gazoducte la momentul respectiv, exploziile nu au afectat stocurile europene. Ambele gazoducte conțineau, însă, gaz sub presiune.
În acea perioadă, au fost detectate mai multe nave rusești în Marea Baltică, circulând în mod suspicios în afara zonei lor suverane.
Impactul asupra mediului este greu de estimat. Experții speculau în septembrie că, dacă s-ar scurge întreaga cantitate de metan doar din Nord Stream 2, aceasta ar avea un efect asupra mediului comparabil cu emisiile de CO2 anuale ale unui oraș precum Helsinki.
Pe 3 martie, Reuters a dezvăluit că rușii au de gând să pună „la naftalină” gazoductele a căror construcție a costat împreună peste 18 miliarde de euro. Daunele structurale pot fi reparate, dar din cauza războiului nu există deocamdată planuri pentru reparații.
Ce este Nord Stream?
Nord Stream 1 a fost construit între 2011 și 2012, fiind cel mai lung gazoduct din lume. Leagă Rusia de Lubmin/Germania prin Marea Baltică. Un al doilea gazoduct a fost apoi construit dintr-o altă locație din Rusia, pe un traseu similar.
Nord Stream 2 a fost construit între 2018 și 2021, în ciuda protestelor Ucrainei, care pierdea venituri obținute din taxele de tranzitare a gazului rusesc pe teritoriul său. Ucraina a încercat cu insistență să o convingă pe Angela Merkel, cancelarul de atunci al Germaniei, că Rusia folosește exporturile sale de gaze drept o armă strategică.
La doar câteva luni după inaugurarea celui de-al doilea gazoduct, Germania a suspendat certificarea acesteia pe 22 februarie odată cu recunoașterea de către Kremlin a așa-numitelor republici populare Donețk și Luhansk.
Conductele sunt extrem de solide, fiind echipate să înfrunte daunele de rutină. Conductele de metal prin care curge gazul au pereți groși de 4 centimetri și sunt dublate cu un perete de beton armat gros de 11 centimetri. Conductele au un diametru intern de 1,1 metri. Fiecare secțiune de metal plus beton armat cântărește în jur de 25 de tone.
Conductele sunt plasate pe fundul Mării Baltice, la adâncimi între 80 și 110 metri. Anchetatorii consideră că ar fi fost necesare peste 500 de kilograme de explozibili de rang militar pentru a distruge conductele.
Ambele gazoducte de peste 1.200 de kilometri pot transporta 55 de miliarde de metri cubi de gaz anual.
Germania a fost, de-a lungul timpului, cel mai vocal susținător al Nord Stream 2, în ciuda relației complicate cu Rusia din ultimul deceniu. Guvernul de la Berlin a dorit să mențină contractele Nord Stream 2 pentru a-și menține aprovizionarea cu gaz constantă.
