Înainte de a fi numit șeful Comisiei Antimonopol a Ucrainei în 2023, Pavlo Kirilenko a fost cel mai înalt funcționar al administrației regionale din Donețk, supervizând teritoriile controlate de ucraineni dintr-o regiune parțial ocupată de forțele ruse.
În acea perioadă, socrii săi au fost, de asemenea, investitori imobiliari, achiziționând 21 de proprietăți, inclusiv spații comerciale de birouri, terenuri și apartamente în capitala Kiev și în orașul Ujhorod, din vestul țării.
Soția sa, ale cărei rude figurau pe actele de proprietate, conducea, de asemenea, un SUV sport de lux BMW X3.
Pentru a înrăutăți lucrurile, au existat omisiuni majore în declarațiile sale financiare – obligatorii din punct de vedere legal. În plus, soția sa nu părea să aibă nici un venit care să explice în mod legitim cum au dobândit, împreună, active în valoare de 70 de milioane de hrivne (aproximativ 1,8 milioane de dolari).
Aceste dezvăluiri, făcute inițial de Schemes, unitatea de investigații ucraineană a Europei Libere/ Libertatea (RFE/RL), au dus în cele din urmă la inculparea lui Kirilenko pentru îmbogățire ilegală și fals în declarații publice.
O victorie modestă pentru militanții anticorupție, acuzațiile aduse lui Kirilenko au reamintit încă o dată problema cu care Ucraina se luptă de un deceniu sau mai mult: corupția endemică și larg-răspândită, în sectorul public și privat.
„Evident, mai avem încă mult de lucru. Desigur, există încă corupție în Ucraina”, a declarat Daria Kaleniuk, o activistă respectată, directoarea executivă a Centrului de Acțiune Anticorupție din Kiev, înființat în 2012.
„Cu toate acestea, comparând situația de azi cu ce era aici în urmă cu 13 ani... parcă rezultatele sunt de necrezut”.
La trei ani după invazia totală a Rusiei, societatea ucraineană se află în continuare pe picior de război, galvanizată pentru a sprijini forțele armate în lupta împotriva unei amenințări externe existențiale – în același timp, susținând conducerea pe timp de război a președintelui Volodimir Zelenski.
Dar corupția rămâne o amenințare internă persistentă, ilustrată de o serie de scandaluri din ultimii ani care au implicat Ministerul Apărării, procurori și oameni de afaceri bogați. Predecesorul actualului ministru al Apărării și-a pierdut postul din cauza unui scandal legat de prețurile umflate ale alimentelor.
„Este bine că este posibil în Ucraina, în al patrulea an de invazie pe scară largă, să se expună liber corupția și că există instrumente care permit [oamenilor] să facă acest lucru”, a declarat Kaleniuk pentru RFE/RL.
„Este de fapt un indiciu că avem o societate deschisă și un sistem de control democratic, că suntem o țară liberă, o societate liberă.”
Lupta pentru curățarea proastei reputații a țării a fost uneori marcată de confuzie, a declarat Andri Borovik, directorul executiv al organizației de monitorizare a corupției Transparency International Ukraine. Dar nu orice confuzie este neapărat un semn de corupție, a spus el.
„Ar trebui să vorbim despre corupție în timpul războiului? Cred că da – este necesar”, a declarat Borovik pentru serviciul ucrainean al RFE/RL.
„Dar în societatea ucraineană, există tendința de a eticheta imediat orice ineficiență sau prostie drept corupție. Așa sunt percepute lucrurile aici.” „Da, corupția trebuie expusă, dar nu orice ineficiență ar trebui să fie imediat echivalată cu corupția”, a spus el.
Corupția „de război” din timpul lui Zelenski
Dezgustul față de corupție este adesea menționat drept una dintre cauzele principale ale demonstrațiilor „Maidan” din 2013-2014, când mii de ucraineni au ieșit pe străzile Kievului, luni de zile, pentru a protesta.
După ce președintele Viktor Ianukovici a părăsit țara în februarie 2014, iar Rusia a lansat o campanie de acțiuni militare atât secrete, cât și fățișe în regiunea estică Donbas, armata ucraineană s-a străduit să opună o apărare eficientă, în unele cazuri lipsindu-i armamentul care fusese contractat, dar niciodată furnizat.
Problema a fost în mare parte pusă pe seama corupției.
Pentru mulți, punctul culminant a venit odată cu descoperirile post-Maidan de la complexul de rezidențe „tip Versailles” al lui Ianukovici, numit Mejihiria, unde el și-a construit o vilă opulentă împreună cu case de oaspeți, lacuri, o colecție de mașini clasice de lux și un doc cu o ambarcațiune de război spaniolă din secolul al XVIII-lea.
Victoria electorală zdrobitoare a lui Zelenski în 2019 a fost văzută în general ca un nou impuls pentru a debarasarea de vechile obiceiuri: de mită și comisioane – mari și mici – către transparență și responsabilitate.
Războiul declanșat de Rusia a ridicat obstacole suplimentare.
În timpul invaziei, planificatorii din domeniul apărării au fost acuzați de mai multe scandaluri privind achizițiile publice – ceea ce pare să aibă o rezonanță deosebit de profundă în rândul ucrainenilor dornici să sprijine forțele armate.
Contractele militare au fost secretizate după invazia din 2022. Cu toate acestea, abuzurile au apărut la suprafață în ianuarie 2023, când reporterii de investigație au descoperit un furnizor militar care livra guvernului ouă de aproape 2,5 mai scumpe decât pe piață.
Ulterior, Schemes, unitatea RFE/RL, a descoperit și alte contracte cu furnizori care vindeau forțelor armate produse alimentare la prețuri peste cele de pe piață. Nemulțumirea publică a dus la demiterea ministrului Apărării Oleksi Reznikov de către Zelenski, în septembrie 2023.
Sub presiunea Statelor Unite și a țărilor occidentale care ajută Ucraina, guvernul lui Zelenski a înființat o entitate specializată – Agenția de Achiziții pentru Apărare – pentru a raționaliza modul în care armamentul este contractat, achiziționat și furnizat.
Însă succesorul lui Reznikov în funcția de ministru al Apărării, Rustem Umerov, a criticat Agenția de Achiziții pentru Apărare pentru ceea ce a numit ineficiență și proastă conducere. Aliații directoarei Marina Bezrukova, care a preluat conducerea la începutul anului 2024, au spus că aceasta a contribuit, de fapt, la curățarea unui sistem obscur, dar esențial.
La 28 ianuarie 2025, Cabinetul a concediat un ministru adjunct al apărării ca parte a unei reorganizări a operațiunilor de achiziții publice. În aceeași zi, Biroul Național Anticorupție a deschis o anchetă penală împotriva lui Umerov pentru refuzul de a prelungi contractul Bezrukovei.
„Din păcate, monitorizarea cheltuielilor de apărare rămâne un proces extrem de opac, iar publicul află despre nereguli doar în cazuri izolate”, a declarat Serhi Mîtkalîk, care conduce o organizație neguvernamentală anticorupție.
Cât de coruptă este Ucraina?
Transparency International (TI), al cărei index al percepției corupției este un standard global, a declarat că situația din Ucraina s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani datorită „reformelor care vizează integrarea europeană și îndeplinirea obligațiilor internaționale”.
Cu toate acestea, conform TI, țara a coborât în clasament anul trecut din cauza faptului că reformele „au fost puse în aplicare doar formal” sau că punerea lor în aplicare a fost „întârziată în mod deliberat”.
Ucraina s-a clasat pe locul 105 din 180 de țări în Indicele de Percepție a Corupției 2024 al organizației, înaintea Rusiei și Belarusului, dar în urma Moldovei, Ungariei sau României. Statele Unite s-au situat pe locul 28.
Anul trecut, s-a descoperit că Dmitro Verbițki, un înalt funcționar al Parchetului General, locuia într-o casă dintr-un orășel satelit închiriată, pe care nepotul său o cumpărase la o valoare extrem de mică, conform unei alte investigații Schemes. Schemes a descoperit, de asemenea, că nepotul era, de fapt, un „cumpărător de paie”, reprezentând un om de afaceri din Odesa.
Experții au afirmat că înțelegerea ar putea constitui evaziune fiscală, deși procurorul adjunct Verbițki a negat că ar fi comis vreo infracțiune.
Schemes au dezvăluit ulterior detalii despre prietena lui, care, în 2024, a devenit proprietara unui automobil Porsche nou și a unei vile cu trei etaje în aceeași zonă în care locuia Verbițki, deși venitul ei declarat era mult mai mic.
Biroul Național Anticorupție a lansat ulterior o anchetă penală privind bunurile lui Verbițki. La câteva săptămâni după dezvăluiri și ancheta ulterioară, el a demisionat oficial.
Kaleniuk, activista anticorupție, crede că faptul că apar mereu asemenea încălcări nu este neapărat un semn al eternizării corupției; mai degrabă, a spus ea, este un semn „sănătos” că publicul ucrainean și societatea civilă reacționează la această problemă.
„Nimeni nu vorbește despre corupție în Belarus, absolut nimeni. Dar asta nu înseamnă că nu există corupție”, a spus ea. „Înseamnă doar că, dacă vorbești despre corupție în Belarus, vei fi închis, torturat, extorcat, întemnițat, intimidat, ucis, orice”.
În ceea ce îl privește pe Kirilenko, care a fost acuzat de „îmbogățire ilegală” pentru afacerile sale imobiliare dubioase, procurorii au cerut să fie reținut, dar instanța a decis eliberarea sa la 28 august 2024, în așteptarea procesului, cu o brățară de monitorizare electronică și o cauțiune de 30 de milioane de hrivne (730.000 de dolari).
Dar Schemes a constatat că de fapt cauțiunea nu a fost plătită de Kirilenko, ci de proprietarul unei companii anchetată de Comitetul Antimonopol.
Articol preluat de la Europa Liberă Moldova.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.