La jumătatea lui noiembrie 1989, o mână de studenți de la Universitatea Comenius de la Bratislava, capitala de acum a Slovaciei, și-au prins mâinile în centrul orașului în semn de solidaritate cu eroii libertății din toate timpurile. Adunarea lor s-a transformat în protest anti-comunist. A doua zi, pe 17 noiembrie, manifestația a mii de studenți din Praga, capitala Cehoslovaciei de atunci și a Cehiei de acum, a fost reprimată brutal de forțele de ordine. A fost semnalul ca locuitorii marilor orașe industriale din toată țara să protesteze în stradă și să ceară reforme.
Din august 1968, de când trupele sovietice au zdrobit „Primăvara de la Praga”, adică un tip de regim comunist mai blând, la putere s-a aflat dictatorul Gustav Husak, un lider de linie dură. În anii '70 - '80, a fost nevoit să îmblânzească politicile economice, dar poliția politică din Cehoslovacia, STB, menținea un regim de mână forte: orice protest era înăbușit în fașă, inclusiv cel exprimat prin artă.
În această atmosferă apăsătoare, arestarea unei trupe rock în 1977 a dus la strângerea de semnături pentru eliberarea ei.
Episodul a dus apoi la un apel mai larg la respectarea drepturilor omului, apel cunoscut sub numele de Carta '77. Dramaturgul Vaclav Havel s-a aflat în fruntea acestui demers; pozițiile sale limpezi în privința respectării drepturilor cetățenilor îi vor aduce propria arestare, la începutul lui 1989.
La izbucnirea protestelor din noiembrie 1989, la Praga, Vaclav Havel a inițiat Forumul Civic care împreună cu organizația Publicul contra Violenței din Slovacia a cerut negocieri urgente cu autoritățile comuniste. Cum acestea nu făceau progrese, cele două formațiuni civice au dat semnalul unei greve generale în toată Cehoslovacia. Acestea au avut loc pe 27 noiembrie.
Pentru regimul comunist, a fost practic sfârșitul, de vreme ce aceste dictaturi se prezintă drept apărătoarele muncitorimii. Or, muncitorimea cehoslovacă intra în grevă generală chiar împotriva comunismului.
Pe 29 noiembrie 1989, Vaclav Havel și aliații săi au obținut în sfârșit eliminarea din Constituție a monopolului partidului comunist, iar alegerile din decembrie au confirmat reîntoarcerea Cehoslovaciei la democrație. Era victoria Revoluției de Catifea, adică victoria unei revoluții (citește „schimbare de regim”) făcute fără vărsare de sânge.
Doi ani mai târziu, tot prin vot democratic, cehii și slovacii au decis să trăiască în state separate, decizie care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 1993.
Propaganda comunistă intensivă din anii ocupației sovietice a rămas în amintirile contemporanilor și subiect de cercetare pentru istorici și politologi.
O vreme a fost și o problemă pentru arhitecți și urbaniști. Ca și în alte state foste comuniste, din multe piețe și piațete au fost îndepărtate statui sau monumente legate de comunism. În cazul Cehoslovaciei, era vorba frecvent de soldații sovietici care luptaseră contra ocupației Germaniei naziste. Din păcate, și pentru Cehoslovacia, și pentru Europa de Est, victoria URSS contra lui Hitler în 1945 a însemnat înlocuirea unor regimuri de ocupație cu dictaturi comuniste.
