„Am tras adânc aer în piept. Până și aerul e diferit în afara închisorii”, spune Tequila, care stă pe marginea unui pat metalic și e îmbrăcată în uniforma de soldat.
Tequila e una dintre cele peste o sută de deținute din Ucraina care au ales să meargă pe front în loc să-și ispășească pedeapsa în închisoare.
Au ajuns pe câmpul de luptă într-un moment în care Armata ucraineană se confruntă cu lipsa de personal și face cu greu față trupelor rusești invadatoare.
Ucraina se luptă să aducă mai mulți soldați în rândurile armatei, epuizată după trei ani de război.
De curând, chiar a introdus un nou plan, care deschide calea pentru ca adulții sub vârsta de 25 de ani să se alăture armatei.
Tequila, care a cerut să nu îi fie dezvăluit numele real, ci doar apelativul militar, nu a vrut să spună de ce a ajuns într-o închisoare din Harkov, oraș din nord-estul Ucrainei.
„Să zicem așa: am fost pedepsită pentru ce am făcut. Am plătit cu doi ani din viață pentru lucrurile ilegale pe care le-am făcut”, spune ea.
Femeia spune că s-a gândit timp de șase luni dacă să se înroleze sau nu și recunoaște că are dubii și îi e teamă.
Nu era într-o stare fizică prea bună – în închisoare cosea haine – iar antrenamentul militar a fost dur.
Acum, e într-o unitate de asalt, pe linia frontului.
„Răspund, în primul rând, de comunicații”, spune ea. „Transmit comenzi de la un radio la altul. Băieții sunt pe poziție, comandanții în altă parte. Eu sunt la mijloc, transmițând comenzile.”
„Am avut îndoieli dar, dacă mi s-ar ordona să plec într-o misiune de asalt chiar acum, m-aș duce. Cel mai important lucru este că suntem tratați ca niște oameni normali. Chiar le pare rău pentru noi”, adaugă ea.
Dmitro Andreiev, purtător de cuvânt al Serviciului ucrainean de Stat al Penitenciarelor, spune că din ce în ce mai multe prizoniere merg acum la oaste în loc să rămână în închisoare.
„Luptă peste 7.000 de foști prizonieri. Printre aceștia, sunt peste 100 de femei care activează acum în unități de luptă ale Forțelor Armate Ucrainene. E un paradox că femeile aleg lupta, tranșeele, și nu penitenciarul, unde au trei mese pe zi și căldură”.
Condamnați pe câmpul de bătălie
Brux este ofițer de serviciu pentru operațiuni și comunică cu operatorii de drone, unitățile de mortiere și mitraliere și grupurile de luptă de pe linia frontului.
Și ea a dorit să nu îi fie menționat decât apelativul militar. Brux a ajuns în armată după ce s-a oferit voluntar să lupte.
„Am fost întotdeauna pregătită pentru cel mai rău scenariu, dar ni s-a spus că femeile nu vor fi trimise în misiuni de asalt. Am încercat să învăț bine și să asimilez toate informațiile pentru a fi pregătită.”
Comandantul unității, al cărui indicativ este Ariciul, spune că femeile prizoniere nu duc lipsă de motivație.
„Libertatea, șansa de a schimba ceva în viețile lor. Aici, pot deveni eroi după închisoare, pot să-și facă o carieră, pot învăța ceva nou. Asta le motivează”, afirmă el.
Alte prizoniere așteaptă înrolarea.
Halina, care are 48 de ani, are de ispășit o pedeapsă de șase ani de închisoare pentru furt. E într-un penitenciar din regiunea Poltava, din centrul Ucrainei.
Se recomandă doar cu prenumele și povestește că lucrează în închisoare ca bucătăreasă.
„Vreau să merg la război pentru că fiul meu a murit la 25 de ani și, trei luni mai târziu, iubitul meu a murit și el, pe front, la Bahmut”, spune ea. Bahmut, oraș din estul Ucrainei, a fost capturat de ruși în 2023.
„Aș putea face două slujbe [în armată], afirmă Halina. „Am studiat cinci ani la facultatea de medicină și am absovit la Kiev. Am lucrat cu o echipă de ambulanță și am făcut și cursuri de chef patiser”.
Halina adaugă: „Vreau să merg să apăr Ucraina și viitorii copii, să lupt, să ajut băieții”.
Directorul adjunct al penitenciarului, Anastasia Vodinciuk, susține că nu presează pe nimeni să se înroleze.
„[Noi] spunem, de exemplu: «Astăzi, a sosit o brigadă sau alta. Oricine dorește să intre în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei în baza unui contract, este rugat să urce». Ei vorbesc. Noi suntem acolo doar ca să rezolvăm partea logistică”.