Într-un raport publicat la 19 februarie de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) se arată că majoritatea femeilor se tem de hărțuire și de agresiunea fizică sau sexuală.
Din această cauză, femeile tind să evite anumite străzi sau locuri mai degrabă pustii. De asemenea, acestea se tem să fie singure în compania persoanelor care nu le inspiră încredere.
- Opt din zece tinere între 16 și 29 de ani evită copleșitor aceste situații, spre deosebire de 59% dintre bărbații de aceeași vârstă.
- Femeile peste 30 de ani sunt ceva mai puțin precaute - între 65 și 74% evită în mod activ situațiile în care nu se simt în siguranță. Cifrele ridicate, însă, indică faptul că populația feminină, mai mult decât cea masculină, trăiește cu frica constantă a agresiunii sau hărțuirii.
Raportul, care a adunat răspunsuri de la persoane din diverse grupe sociale din UE, Regatul Unit și Macedonia de Nord, atrage atenția asupra faptului că temerile sunt perfect justificate. De două ori mai multe femei care au trecut deja printr-o experiență neplăcută evită situațiile care le-ar putea pune în primejdie decât cele care nu au fost agresate sau hărțuite. Același raport găsește că tinerii sunt mult mai des victime ale violenței fizice - un sfert din participanții la studiu cu vârsta între au fost victime ale violenței fizice.
Femeile nu sunt în siguranță nici acasă, nici în spații publice. Raportul indică statistici similare pentru incidentele de violență sexuală din propria casă și pentru cele din spații publice - câte un sfert din femei au raportat aceste locații. Femeile sunt expuse unui risc de agresiune sexuală în magazine, restaurante sau cluburi de 3-4 ori mai mare decât bărbații. Când vine vorba de violența non-sexuală, bărbații sunt în pericol semnificativ doar pe stradă, în timp ce aproape același procentaj de femei au fost victima violenței în propria casă.
Hărțuirea este mult mai des întâlnită decât violența, afectând 6 din 10 tineri. Din nou, tinerii sunt grupul-țintă al acestei fapte. Hărțuirea prezintă un pericol mult mai mare în afara casei, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, iar majoritatea victimelor nu cunosc făptașii.
Mărturiile colectate de acest studiu arată că bărbații sunt predominant cei ce agresează: 72% din atacatorii bărbaților sunt de asemenea bărbați, iar 60% din agresorii femeilor sunt bărbați. În mod semnificativ, un sfert din agresiunile împotriva femeilor sunt comise de femei.
Situația din România, înaintea pandemiei
Europa Liberă a consultat reprezentanții a două dintre principalele organizații non-guvernamentale feministe din România, cu privire la situația hărțuirii și a agresiunii în țara noastră.
Peste 80% dintre femei sunt deranjate de toate tipurile de hărțuire sexuală, de la fluierături la atingeri, la urmărire.
“În România, nu avem statistici reale despre hărțuirea și agresiunea sexuală”, explică pentru Europa Liberă Andreea Rusu, de la Centrul Filia. Organizația a încercat să cerceteze singură această problemă, lansând în 2019 un barometru de gen. “Din barometrul nostru, a reieșit că peste 80% dintre femei sunt deranjate de toate tipurile de hărțuire sexuală, de la fluierături la atingeri, la urmărire.”
“Este un număr foarte mic de cazuri care sunt raportate, iar pârghiile pe care la au femeile sunt foarte limitate”, confirmă Tudorina Mihai, de la Asociația Front.
Lipsa de educație este unul dintre motivele principale pentru care făptașii hărțuiesc sau agresează, cât și unul dintre motivele pentru care aceștia scapă nepedepsiți.
“De foarte multe ori, în România, pentru că nu avem formare și nu purtăm discuții la nivel național despre hărțuirea sexuală, avem impresia asta că este un flirt, că femeilor le place. Marea majoritate a bărbaților care hărțuiesc știu că creează un mediu stânjenitor și umilitor pentru femei”, menționează Andreea Rusu de la Filia.
“Nu avem educație sexuală sau cu privire la egalitatea de gen în școli, campaniile de informare sunt făcute de ONG-uri care nu au bani suficienți să educe la nivel național, nu avem educație pentru prevenirea violenței. Tinerii nu știu destul de bine ce este consimțământul, cum arată agresiunile sau hărțuirea sexuală, și ajungi în punctul în care o victimă consideră că aceste lucruri sunt vina ei și soarta ei de femeie, și bărbaților li se pare că li se cuvine să facă aceste lucruri, că e rolul lor să insiste când li se spune nu”, continuă aceasta.
Sistemul de justiție, conturat de mentalitatea publică, descurajează femeile care ar fi depus plângeri împotriva celor ce le hărțuiesc sau le agresează. “Sunt foarte multe piedici în accesul femeilor la justiție, care țin atât de mentalitatea unor angajați din instituții-cheie, cât și de mentalitatea populației din România în general,” menționează Tudorina Mihai, de la Front.
S-au făcut pași importanți în ultimii ani, violența domestică nu mai este doar un subiect senzaționalist, ci lumea a început să o ia în serios. Există încă atitudinea de a nu crede victima, totuși, punctează aceasta.
Femeile care ajung în cadrul instituțiilor sunt tratate într-un mod traumatizant
“Femeile care ajung în cadrul instituțiilor sunt tratate într-un mod traumatizant în procesul care începe cu apelul la 112, plângerea, continuă cu instanța. Lucrurile precum fluierăturile din stradă sau remarcile sexiste ale unui profesor sunt denunțate foarte rar. Doar cazurile foarte grave ajung în instanță. Mulți agresori ajung să scape nepedepsiți când se abandonează cazurile”, conform Tudorinei Mihai.
Raportul FRA scoate în evidență faptul că tinerele sub 30 de ani sunt afectate de aceste tipuri de violență mult mai mult. Cei doi experți consultați sunt de acord că accesul tineretului la internet este unul dintre factorii principali.
Aceste fete au intrat în contact cu ideile feministe, cu mișcarea MeToo și ceva s-a schimbat înăuntrul lor
“Tinerele au acces la anumite informații pe internet și reușesc să încadreze ceea ce li se întâmplă în niște definiții. Din experiența Centrului Filia, generațiile mai tinere pot să definească ceea ce trăiesc în acești termeni, în timp ce generațiile mai în vârstă care trăiesc aceste experiențe adeseori nu le definesc ca atare, li se pare ceva normal,” punctează Andreea Rusu.
“Îmi place să cred că există o schimbare a atitudinilor și că tinerele nu tolerează aceste lucruri la fel de mult ca generațiile anterioare. Aceste fete au intrat în contact cu ideile feministe, cu mișcarea MeToo, și ceva s-a schimbat înăuntrul lor cu privire la tolerarea acestor comportamente,” adaugă Tudorina Mihai.
Situația din România, în pandemie
De unde înaintea pandemiei situațiile de hărțuire și agresiune puteau avea loc oriunde, în ultimul an aceste lucruri se întâmplă copleșitor în propria casă și în mediul online.
Tudorina Mihai atrage atenția asupra situației dificile prin care trec victimele violenței domestice în timpul pandemiei. “Încărcătura emoțională negativă a situației curente a dus la multe situații de violență. Au contribuit semnificativ izolarea la domiciliu, cu parteneri care au comporament violent, și îngreunarea accesului deja redus la justiție pentru victime. Din câte știu, o femeie care este victimă a violenței domestice nu are dreptul să iasă afară după ora 23, nu este o excepție la restricțiile de deplasare”.
“Victimele care se află în locuință cu agresorul nu pot suna la 112, pentru că se pun în pericol. Ar trebui să existe și alte metode de comunicare ale situațiilor de pericol, online, sau prin SMS. Consilierea online, care există prin multe ONG-uri, ar trebui să fie mai disponibilă în cadrul instituțiilor publice,” încheie aceasta.
Andreea Rusu a observat îndeaproape evoluția pornografiei din răzbunare (revenge porn). “Încă din primăvară, [la Centrul Filia] am început să primim mesaje de la fete care ne-au transmis faptul că există grupuri pe Telegram sau conturi pe Instagram de pornografie din răzbunare, care este tot o formă de hărțuire și agresiune sexuală. Aceste grupuri postează poze cu fete, mai ales minore, dezbrăcate. Având în vedere pandemia, aceste fete au trimis partenerilor lor aceste fotografii pentru a-și exprima dorințele și iubirea. Băieții respectivi trimiteau către aceste conturi sau publicau chiar ei aceste fotografii ca să le umilească.”
Mi s-a părut șocantă magnitudinea fenomenului
“Conturile au sute de mii de membri și urmăritori. Sunt grupuri naționale, pe județ, pe oraș, pe licee și școli. Mi s-a părut șocantă magnitudinea fenomenului. Am făcut două sesizări la DIICOT, împotriva celor de la Telegram și Instagram, dar până în momentul de față nu s-a întâmplat mare lucru. Nu există nicio bază legală pe care să se poată cerceta”, punctează aceasta.
“Ce este foarte important și este acum în discuții în Camera Deputaților este legea pornografiei din răzbunare. Senatul a aprobat legea, însă din comisiile Camerei Deputaților a ieșit acum câteva zile o formă care menționează intenția agresorului - agresorul poate să spună că n-a vrut să facă ceva rău, și scapă nepedepsit. Ne dorim și cerem să se întoarcă legea la forma care a trecut prin Senat”, încheie Andreea Rusu.
*Linia telefonică a ANES dedicată victimelor violenței domestice este 0800 500 333, număr cu apel gratuit și program non-stop.
Alte observații din raportul FRA:
- Atât femeile, cât și bărbații care sunt agresați sexual au fost cel mai probabil agresați de către o persoană cunoscută - un prieten, vecin, coleg sau membru al familiei. Când vine vorba de agresiunea non-sexuală, femeile sunt în general atacate de cunoscuți, în timp ce bărbații sunt atacați de necunoscuți.
- Femeile sunt afectate psihologic mult mai mult de o experiență violentă non-sexuală decât bărbații: 7 din 10 femei au raportat că trec prin consecințe psihologice, spre deosebire de 5 din 10 bărbați. Statisticile arată diferențe similare între femei și bărbați când vine vorba de violența sexuală. Rata la care bărbații suferă de violență fizică este însă mult mai mare decât a femeilor.
- Grupurile minoritare din societate sunt mult mai des victime ale atacurilor fizice și hărțuirii. Minoritățile etnice, imigranții, persoanele din comunitatea LGBTQIA+, și persoanele cu diazbilități trec prin aceste experiențe mult mai des decât majoritatea populației.
- Statistic, în jur de 22 de milioane de oameni din UE sunt victime ale agresiunii în fiecare an. Hărțuirea afectează 2 din 5 europeni, în jur de 110 milioane de oameni pe an. Pe măsură ce activitățile se mută online, hărțuirea online crește și ea.
*Articol scris de Sabina Șancu, stagiară Europa Liberă
