Gala de închidere a prilejuit două premiere, câteva surprize și cel puțin o afirmație de ordin aproape politic, care ne pune pe gânduri: „Orice ministru are nevoie de un Marius Manole".
• Tudor Giurgiu deschide gala menționând că ediția de anul acesta a înregistrat un record de spectatori, peste cifrele din 2019. E un semn de profundă normalitate. În fond, ce faci după ce ai terminat Netflixul în pandemie? Ieși din casă și te duci la cinema.
• Următoarea remarcă a președintelui TIFF ne teleportează fix la polul opus normalității: Tudor Giurgiu reamintește că primul film proiectat la această ediție a fost Call Jane (Phyllis Nagy, 2022) - un film plasat în America anului 1968, despre o tânără casnică a cărei sarcină nedorită nu poate fi rezolvată decât prin apelul la o rețea clandestină formată exclusiv din femei pro-choice - The Janes.
Proiecția din cadrul galei de deschidere se-ntâmpla la Cluj-Napoca, în Piața Unirii, vineri, 17 iunie 2022. Cinci zile mai târziu, Curtea Supremă a SUA a eliminat dreptul constituțional la avort. Potrivit unei cercetări efectuate de Planned Parenthood, este de așteptat ca accesul la avort să fie oprit pentru 36 de milioane de femei din Statele Unite. Propun să nu depășim repede momentul, cum ni se-ntâmplă nouă pe Facebook, chiar dacă nu pare tocmai problema noastră. Și măcar să mergem cu toții la film, când Call Jane va intra în cinematografele din România.
Niciun eveniment de succes fără David Popovici
• Gala continuă. Este proiectat un mesaj video în care David Popovici, dublu medaliat cu aur la Campionatul Mondial de Natație de la Budapesta, mulțumește spectatorilor de la TIFF pentru susținere. Remarc - încă o dată - cât de articulat e acest tânăr de 17 ani care vorbește mai bine decât 90% dintre politicienii români. Aflat undeva în primul rând, Lucian Romașcanu, ministrul Culturii, aplaudă. Cum să nu aplaude?
• În paralel, fanele lui Pavel Bartoș din Cluj-Napoca îi solicită să facă poze cu ele - practic, un alt semn de normalitate și de simplificare a procedurii: la edițiile din 2020 și 2021, aveai nevoie de un DSRL cu obiectiv superangular ca să încapă doi cetățeni într-o poză, respectând regulile de distanțare.
• E anunțat câștigătorul mențiunii speciale din cadrul Bursei Alex. Leo Șerban: actorul Conrad Mericoffer, pentru rolul din Câmp de maci (Eugen Jebeleanu, 2020). "Nu știam de ce mi-au plătit drumul și cazarea". Recomand. Filmul e disponibil pe Netflix, nu ezitați să vă lămuriți de ce-a meritat Mericoffer absolut toate cheltuielile de acomodare.
• Cu totul întâmplător, îl zăresc undeva în spate pe AG Weinberger. Dincolo de alte aspecte, acesta mi s-a părut întotdeauna remarcabil la acest festival: dacă nu știi unde anume a dispărut o anumită persoană, sunt toate șansele să dai de ea la TIFF.
O știre de senzație cu Marius Manole
• Gala merge înainte. Suntem informați că, începând cu această ediție, secțiunea dedicată documentarelor, sugestiv denumită "What's Up Doc", devine competitivă. Iar premiul pentru cel mai bun documentar este câștigat de Pentru mine tu ești Ceaușescu (Sebastian Mihăilescu, 2022), o producție hibridă în care tineri între 15 și 22 de ani, provenind din medii diferite, participă la audiții pentru rolul lui Nicolae Ceaușescu în tinerețe. Filmul intră în curând pe ecrane și, întrucât nu l-am văzut la TIFF, îmi propun să remediez situația. Ca să vedeți cât de mult detest știrile cu Putin: sunt dispus să văd, mai degrabă, un documentar despre Ceaușescu.
• Pe scena din Piața Unirii urcă The Mono Jacks. E un mini-recital simpatic, dar deloc energetic, ceea e de înțeles, pe undeva: suntem toți obosiți după cât de intens l-am susținut pe David Popovici pe Facebook.
• Se acordă Premiul Fipresci filmului Imaculat (Monica Stan, George Chiper-Lillemark, 2021), povestea incomodă a unei adolescente de 18 ani care e internată într-o clinică de dezintoxicare pentru a se trata de dependența de heroină. Un film mult mai local decât ar spune-o prejudecățile noastre despre piața de droguri din România.
• Actorul Marius Manole, aflat - iată cu adevărat știrea de senzație a serii - PENTRU PRIMA OARĂ LA TIFF, îl salută pe ministrul Romașcanu (ironic? neironic? nu m-am lămurit) și acordă Premiul publicului, acordat lungmetrajului care a strâns cele mai multe voturi din partea publicului: Utama / Casa noastră (Alejandro Loayza Grisi, 2022). În spate, se aplaudă îndelung. Cineva chiuie. Iată un film care vine de departe, tocmai din Bolivia, dar deja a învățat cum să se descurce bine, mersi în România.
Mircea Geoană prezintă Capra cu trei iezi
• Ceea ce am omis să menționez e că pe primul rând, lângă ministrul Culturii, stă însuși Secretar General Adjunct NATO, Mircea Geoană.
Care, cu câteva ore înainte, în cadrul unei ediții TIFF TALKS, fusese întrebat, din public, dacă are de gând să candideze la președinția României. Domnul Geoană a zis că nu, fiind de presupus că, oricum, nu putea să zică da tocmai sâmbătă, 25 iunie.
Cert e că Secretarul General Adjunct NATO urcă acum pe scenă pentru a anunța cine a câștigat premiul pentru cel mai popular film românesc: Capra cu trei iezi (Victor Canache, 2022). I se alătură regizorul filmului (un horror indie) și doamna Maia Morgenstern, actrița din rolul principal. Ce se vede pe scenă e foarte eterogen, poate tocmai de aceea ne uităm fascinați și uităm să facem poze.
• Aflăm imediat și cine a câștigat Premiul Zilelor Filmului Românesc (ZFR) pentru scurtmetraj: Aurică, viață de câine (Mihai Dragolea, 2022). Am absolut toate motivele să mă bucur: abia ce publicasem aici, pe site-ul Europei Libere, un amplu material despre acest film, acest regizor și tatuajele din pușcărie ale actorului amator din rolul principal.
• În fine, pe la ora 22:00 piața dă semne că se umple. Am observat că în Cluj lumea se urnește ceva mai greu. Ceea ce pare firesc, întrucât, la cât costă casele aici, nici nu-ți prea vine să mai ieși din ele și vrei să stai înăuntru de toți banii. Cert e că se acordă și Premiul ZFR pentru debut filmului Crai nou (Alina Grigore, 2022), respectiv Mențiunea specială ZFR pentru lungmetraj - Om câine (Ștefan Constantinescu, 2022). Remarc cu bucurie faptul că toți premiații primesc buchete de flori, nu coronițe.
• Vine, finalmente, și rândul ministrului Culturii să urce pe scena festivalului pentru a acorda un premiu. Domnul Romașcanu profită de prilej pentru a-i întoarce lui Marius Manole amabilitățile (ironic? neironic? nu m-am lămurit), concluzionând: „Orice ministru are nevoie de un Marius Manole". Încep să cred că nu candidează Mircea Geoană, ci Marius Manole. Un lucru e limpede: Premiul ZFR pentru lungmetraj e câștigat de Miracol (Bogdan George Apetri, 2022), în care nu, nu joacă Marius Manole, ci Emanuel Pârvu.
„Unicul lucru care poate schimba lumea îi cultura"
• Intrăm în linie dreaptă în ultimul segment al galei. Se acordă Premiul special al juriului, pentru A Feature Film About Life / Ficțiune despre viață (Dovile Sarutyte, 2021), iar Bogdan George Apetri urcă din nou pe scenă, de data asta pentru a înmâna Premiul pentru cea mai bună regie. Pe câștigător îl cheamă Guðmundur Arnar Guðmundsson și pare că nimeni nu știe cum se pronunță 100% corect acest nume. Dar nu e prima oară când misterul funcționează mai bine decât certitudinea, așa că aplaudăm, ne bucurăm pentru regizorul islandez (în fond, nouă ne plac mult islandezii câtă vreme nu ne bat și ei la fotbal) și scriem în telefoane titlul filmului cu adolescenți pe care l-a regizat domnul Guðmundsson, ca să-l ținem minte: Beautiful Beings / Făpturi de vis (2022).
• Ultimul moment muzical al serii este susținut de Mihail, un talentat artist născut în ceea ce se numește azi „Regiunea separatistă Transnistria", ba chiar „Republica Moldovenească Nistreană", fiind de înțeles de ce s-a mutat cât a putut el de repede în România, stabilindu-se la Cluj. Mihail începe prin a ne spune ceva important: "Unicul lucru care poate schimba lumea îi cultura." Și continuă cu un îndemn în care detectez, în egală măsură, optimism, reziliență și resemnare: "Mult spor și curaj în ceea ce faceți pentru că nu e ușor să schimbi lumea".
• Premiul de excelență, prezentat de Andreea Esca și Andi Moisescu, se acordă, cum nu se poate mai nimerit, doamnei Maia Morgenstern. Care, la câte planuri de viitor are, pare încântată că e vorba, totuși, despre "excelență", nu "întreaga activitate".
• În fine, juriul de specialiști acordă Trofeul Transilvania - pentru prima oară în istoria de 21 de ani a festivalului - aceluiași film pe care-l votase și publicul: Utama / Casa noastră (Alejandro Loayza Grisi, 2022). E povestea rarefiată și elegiacă a unei perechi de oameni în vârstă dintr-o comunitate Quechua, care cresc lame și locuiesc sus de tot, în munții Boliviei. De zeci de ani fac același lucruri - cum li se-ntâmplă multora dintre noi. Apar însă niște probleme, niște complicații - să nu ne mirăm - climaterice, iar viața lor, ieșind din previzibil și rutină, se complică iremediabil. E multă etnicitate aici, desigur, care arată superb, grație unui director de imagine competent, Barbara Alvarez. Iar mie, de ce să nu recunosc, îmi face bine să văd filme frumoase. Măcar filme, dacă știri nu se poate.
Cronică realizată de Dragoș Vasile
