Presa din Rusia vorbește despre cum Kaliningradul și-ar fi deschis cerurile mai multor zboruri din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, pentru a atrage turiști. La fel s-a întâmplat și când Minskul a invitat anul trecut, prin intermediul unor agenții de turism, mii de oameni în țară. Aceștia au fost duși cu autocarele la granița cu Polonia și lăsați acolo să încerce să intre în țara vecină.
Până la sfârșitul lunii noiembrie, vor fi instalate mijloace de supraveghere electronică de-a lungul frontierei dintre Polonia și Kaliningrad.
Această măsură este doar una dintr-un lung șir de alte proiecte desfășurate în regiune. Garduri sau proiecte pentru înălțarea acestora au răsărit recent la fiecare graniță a Poloniei, Finlandei, Lituanei, Letoniei și Estoniei cu Rusia și Belarus.
Kalinigrad
Exclava Kaliningrad se află la aproximativ 1.300 de kilometri de Moscova. Teritoriul a făcut parte istoric din Prusia și Polonia și avea până la al Doilea Război Mondial o populație germană semnificativă și era un mare centru cultural german. Filosoful Immanuel Kant provine din această regiune.
Zona a fost anexată de Uniunea Sovietică în 1945, când numele german Königsberg a fost schimbat în Kaliningrad. Etnicii germani din zonă au fost expulzați și orașele au fost repopulate cu cetățeni sovietici. Nici Polonia și nici Germania de Est nu ar fi vrut să absoarbă această regiune.
În 1991, când statele baltice și-au câștigat independența de URSS, Kaliningradul a rămas pe dinafară. Acesta a rămas parte din Federația Rusă, dar încercuit de țări care au impus vize și controale aspre la graniță.
În orașul Baltiysk se află singurul port al Rusiei la Marea Baltică care nu îngheață iarna.
În jur de un milion de oameni locuiesc în Kaliningrad.
Finlanda - Rusia
Săptămâna trecută, majoritatea partidelor din Finlanda au susținut în Parlament ideea de a construi un gard la granița cu Rusia, care să acopere câteva puncte esențiale din regiunea des frecventată Karelia, în zona de sud-est a frontierei de 1.340 de kilometri.
Finlandezii sunt acum îngrijorați nu doar de amenințările militare ale Rusiei, ci de o creștere alarmantă a numărului de treceri ilegale a cetățenilor ruși în țara baltică după ce Finlanda a început să le refuze acordarea vizelor de turism. Aceștia se tem și de posibilitatea ca același război hibrid prin care Belarusul a trimis mii de migranți la granița cu Polonia, să se repete în Finlanda.
Același proiect mai fusese propus de alianța de dreapta din Finlanda în 2021, moment în care a fost refuzat spunând că ține doar un instrument populist. Războiul din Ucraina a schimbat complet această opinie, împingând Finlanda să-și încalce neutralitatea și să aplice la apartenența NATO.
Se vor înainta acum proiecte pentru construirea acestei infrastructuri de frontieră. Premierul Sanna Marin numește această măsură rațională și pragmatică.
Mii de oameni de ambele părți ale graniței își desfășurau până de curând viețile în ambele țări, mergând la muncă, la școală sau la cumpărături în țara vecină. În ultimii 30 de ani s-au construit rute feroviare și s-au liberalizat vize între cele două țări, pentru a normaliza activitățile de la graniță.
„Gardul are valoare simbolică. Nu este bazat pe analiza rațională, ci pe emoții”, consideră Jussi Laine, profesor de geografie umană la Universitatea Finlandei de Est.
Polonia - Belarus
Un gard de 187 de kilometri lungime și 5,5 metri înălțime a fost construit la granița dintre Polonia și Belarus între ianuarie și iunie 2022. Proiectul a costat peste 350 de milioane de euro.
Peste 40 de mii de oameni din regiuni de conflict din întreaga lume au ajuns la granița Poloniei cu Belarusul după ce au fost ademeniți de agenți de călătorie din Belarus cu promisiunea că ar putea intra ușor în UE.
Guvernele occidentale au condamnat Minskul la ONU pentru că Belarusul a trimis migranți de-a lungul graniței cu Polonia, o mișcare despre care UE spune că este o răzbunare pentru sancțiunile pe care Bruxellesul le-a impus autocratului Alexandr Lukașenko pentru reprimarea violentă a opoziției care-l acuză că a fraudat alegerile prezidențiale din august 2020.
- Problema migranților
Mii de oameni s-au strâns la graniță în încercarea de a intra în Polonia, încercând să scape de sărăcia și conflictul de acasă și în căutarea unei vieți mai bune în Europa.
Unii dintre ei s-au confruntat direct cu grănicerii polonezi. Criza a ajuns la apogeu pe 8 noiembrie 2021, când sute de persoane au făcut un efort concertat pentru a trece granița Belarusului cu Polonia, fiind împinși înapoi de polițiștii de frontieră polonezi.
Criza umanitară a fost cauzată de tratamentul acordat grănicerilor de ambele părți migranților din Irak, Siria, Iran, Yemen, Afganistan și Cuba care încercau să intre în Polonia pentru a cere azil. Mulți dintre ei au ajuns prinși între granițe, din moment ce Belarusul nu le-a permis să reintre.
La graniță se poate să fi avut loc încălcări ale drepturilor omului, din cauza modului violent în care au respins forțat migranții, conform Human Rights Watch. Mii de oameni au fost forțate să rămână în frigul necruțător din zonă, suferind de hipotermie și fără acces la îngrijire medicală, mâncare sau adăpost potrivit.
Cel puțin 20 de persoane au murit în pădurile și mlaștinile înghețate în încercarea de a intra în UE. Câteva dintre aceștia au murit în timp ce erau dați afară de polițiști. HRW a primit informații despre alte abuzuri, violuri și furturi efectuate de agenții de frontieră din Belarus.
Potrivit organizațiilor pentru refugiați din Polonia, noul gard nu descurajează migranții din a încerca să treacă frontiera. Totul depinde de condițiile meteorologice.
În noiembrie, Polonia a acuzat Rusia că orchestrează criza survenită la granița dintre Belarus și Uniunea Europeană cu scopul destabilizării Uniunii. Oficialii din Polonia și Lituania au numit aceste tactici „război hibrid”. Și Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a scris pe Twitter că „folosirea de Belarus a migranților ca tactică hibridă este inacceptabilă”.
Polonia a instaurat la sfârșitul anului trecut o zonă de excludere în jurul graniței, zonă care prevenea presa și ONG-urile să se apropie de graniță și să vadă ce are loc acolo. Statutul de urgență interzicea ajutarea oricărei persoane pierdute în pădurea din zonă. Astfel a fost limitată trimiterea ajutoarelor în zonă.
Zona de excludere și statutul de urgență au fost ridicate doar în iulie 2022, dar între timp criza umanitară s-a desfășurat fără atenția presei sau ajutorul organizațiilor pentru drepturile omului. Mai mulți activiști și jurnaliști care au încercat să intervină au fost hărțuiți de poliția de frontieră.
Activiștii pentru drepturile omului critică ipocrizia guvernului polonez în cazul refugiaților ucraineni versus cei din Orientul Mijlociu. „Dacă iei în mașină un ucrainean de la graniță, ești un erou. Dacă faci același lucru la granița cu Belarus, ești traficant și riști opt ani de închisoare”, a declarat Natalia Gebert, fondatoarea unui ONG polonez care ajută refugiații.
- Problema de mediu
În noiembrie anul trecut, Parlamentul polonez a trecut o lege de urgență care a permis scutirea proiectului de la criteriile de protecție a mediului și apărarea de inundații. Legea se abate de la normele europene. Pe deasupra, guvernul a interzis accesul publicului la distanță de sub 200 de metri de gard, făcând imposibile rapoartele de mediu independente.
În februarie, o petiție susținută de 1.400 de oameni de știință și 160 de ONG-uri a fost înaintată Comisiei Europene pentru a interveni în acest proiect. Aceștia au cerut autorităților de la Bruxelles să forțeze guvernul polonez să desfășoare o evaluare a impactului asupra mediului înconjurător. Gardul de frontieră trece prin numeroase habitate naturale protejate prin lege la nivel național și european.
Experții atrag atenția asupra faptului că astfel de frontiere fortificate sunt extrem de nocive pentru fauna locală. Zeci de specii, obișnuite să poată circula liber în habitatul lor, se vor găsi blocate de acest gard și poate chiar separate de restul grupului.
Râsul, o specie autohtonă, traversează în mod normal granița de 50-60 de ori pe an; 10 exemplare au rămas deja izolate pe partea poloneză. Grupările separate se vor înmulți endogam, ceea ce le va afecta baza genetică. Urșii, văzuți recent pentru prima oară în sălbăticie după cel de-al Doilea Război Mondial, vor fi și ei afectați.
De asemenea, întreg procesul de construcție are un impact negativ asupra mediului. Este vorba de poluarea care are loc în zonă, de defrișări și afectarea altor copaci, chiar și uciderea accidentală a multor specii de dimensiuni mici.
În mai, Comisia Europeană a întrebat guvernul de la Varșovia dacă au luat aspectele de mediu în considerare. Polonezii au răspuns că da, dar nu au prezentat dovezi în acest sens.
Lituania - Belarus
În 2021, Lituania a instalat un gard lung de 37 de kilometri la granița cu Belarusul în încercarea de a evita repetarea situației migranților de la granița dintre Polonia și Belarus. Atunci s-a pus pe masă ideea construirii infrastructurii permanente până în 2024.
În august 2022, Lituania a completat gardul de 502 kilometri la granița cu Belarus, acoperind aproape complet porțiunile de frontieră terestră.
În 2021, au trecut ilegal granița în jur de 4.200 de persoane. Poliția de frontieră din Lituania a oprit cel puțin 13.000 din a intra în țară începând din august 2021.
Lituanienii au acuzat guvernul de la Minsk că aduce imigranți din Africa de Nord și Orientul Mijlociu cu avioanele în țară și cu autobuzele la graniță și că îi îndrumă către porțiunile de frontieră nefortificate.
Lituania - Kaliningrad
Printre primele frontiere întărite recent în Europa de Est a fost cea dintre Lituania și Kaliningrad.
În 2017, Lituania a anunțat că dorește să construiască un gard la granița cu Kaliningrad, cu 3,6 milioane de euro din fonduri europene. Oficialii lituanieni se temeau de acumularea forțelor armate ruse în exclava Rusiei de la Marea Baltică.
Gardul, în lungime de 130 de kilometri și înalt de doi metri, a fost construit din motive economice, pentru a preveni contrabanda, dar și geopolitice, pentru a întări granițele externe ale Uniunii Europene, a justificat Ministrul de interne din acel moment.
Granița respectivă, teren deschis, era o rută preferată pentru contrabanda de țigări din Rusia în UE.
Letonia - Belarus și Letonia - Rusia
Conform ministerului de interne leton, sunt în construcție încă din 2021 garduri la frontierele țării baltice cu Rusia și cu Belarus.
Până la sfârșitul lunii august, au fost defrișați 57 de kilometri de pământ și s-a început fundația gardurilor. În primele două săptămâni din septembrie s-au construit 5 kilometri de gard. Este dificilă construcția infrastructurii la granița cu Rusia pentru că mare parte din teren este mlăștinos.
Construcția de la granița cu Belarus, cu o lungime de 150 de kilometri, va fi gata în 2024. La granița cu Rusia, frontiera va avea o lungime de 284 de kilometri. Procesul a fost accelerat în martie, pe fondul războiului din Ucraina.
Estonia - Rusia
Estonia are o graniță de 330 de kilometri cu Rusia, dintre care 130 sunt graniță terestră. Granița traversează mai multe lacuri și rezervoare.
În 2021, Estonia a terminat în secret fortificarea a 23 de kilometri la granița de sud-est cu Rusia printr-un gard înalt de 2,5 metri. Se plănuia în acel moment construirea a încă 35 de kilometri până în 2025 și dotarea întregii frontiere cu supraveghere video.
