Sănătatea insolentă a socialiștilor portughezi
Titlul principal al zilei este victoria, așteptată de altfel, a socialiștilor în Portugalia, care au câștigat alegerile duminică, ratând însă majoritatea absolută. Sănătatea obraznică a stângii portugheze este un miracol deseori analizat de presa de pe continent și de partidele de stânga din celelalte țări ale Uniunii. Diário de Notícias o citează pe secretara generală adjunctă a partidului socialist portughez, Ana Catarina Mendes, care vorbește despre o "înfrângere istorică a dreptei". Tabloidul Correio da Manhã, principalul ziar portughez în termeni de circulație și cititori, subliniază însă marele absenteism, de aproape 48% în momentul tipăririi ziarului.
Alegerile din Portugalia au fost foarte urmărite și în Spania vecină, unde socialiștii aflați la putere, dar minoritari, n-au reușit, după multe luni de negocieri, să formeze o coaliție, așa încât vor trebui să organizeze noi alegeri, cu toate că premierul Pedro Sánchez, potrivit cotidianului El Pais, păstrează o atitudine bătăioasă vizavi de rivalii săi. În Barcelona, principalul cotidian al Cataloniei, La Vanguardia, subliniază de asemenea faptul că aparent peste jumătate din alegătorii portughezi nu s-au prezentat la urne.
Franța: biografia teroristului în djellaba
În Franța, Le Monde continuă ancheta în jurul surdo-mutului convertit la islam care săptămâna trecută și-a ucis, prin înjunghiere, patru colegi polițiști (trei bărbați și o femeie) în interiorul prefecturii din Paris. Ministrul de interne Christophe Castaner a recunoscut anumite « dysfonctionnements », în primul rând faptul că suspectul avusese deja un comportament anormal în 2015, după atentatele de la Charlie Hebdo și că nu se dăduse nici o urmare acestui fapt, el continuând să lucreze la poliție.
Vorbind la televiziunea TF1, duminică 6 octombrie, ministrul de interne Castaner a pomenit de « incompetență », « disimulare », ba chiar « scandal de stat» : după ce a fost vizat personal de opoziție în legătură cu atentatul singuratic de la prefectura de poliție din Paris.
Teroristul amploaiat al poliției, Mickaël Harpon, se convertise la islam în urmă cu un deceniu. Cotidianul stângii intelectuale pariziene Libération face un portret al lui Mickaël Harpon, «discretul» inamic din interior. Cetățean francez de culoare, născut în insula Martinica, acesta aderase, după convertire, la «o viziune radicală a islamului». Acest informatician surdo-mut avea acces la cele mai mari secrete profesionale ale prefecturii de poliție a Parisului, unde lucra din 2003. Ca o ironie, una din prioritățile serviciului în care lucra era lupta împotriva «terorismului, în special a islamismului radical».
Libération scrie că el nu dăduse semne că s-ar fi radicalizat, afară de faptul că în ultimele zile venea la lucru cu o cămașă-halat lungă, un qamis tradițional.
Problemele lui Trump și schilozii comisari UE
Peste weekend, săptămânalele și numerele speciale de duminică au fost foarte preocupate de Brexit și de problemele lui Trump. Financial Times, la Londra, a scris că rivalul lui Trump, Joe Biden, a intervenit la mai multe luni după oficialii UE care cereau Kievului demiterea procurorului general Viktor Șokin, așa încât nu se poate spune că el ar fi făcut presiune asupra guvernului ucrainean, cum afirmă Trump.
Biden nu a acționat unilateral, insistă Financial Times, și nici nu a instigat demiterea procurorului Șokin pentru a proteja afacerile în Ucraina ale fiului său, Hunter. Mai degrabă, demiterea lui Șokin a fost fructul unui efort internațional de a sprijini instituțiile statului ucrainean slăbit de intervenția Rusiei și de oligarhi. Până când a fost dat afară, în martie 2016, procurorul general Șokin împiedica, pur și simplu, aplicarea reformelor anti-corupție, iar UE insista mult ca el să fie înlăturat. Biden a cerut și el asta, însă mai târziu, după europeni.
Tot Financial Times scrie despre strania manieră în care patronul de hoteluri Gordon Sondland, contribuitor financiar la campania lui Trump și numit de acesta ambasador la UE, a devenit intermediarul între președintele SUA și Zelenski de la Kiev. Sondland e numit de cotidianul londonez: an attack dog for Trump’s interests, un câine de luptă pentru interesele lui Trump. Ambasadorul SUA la UE este implicat în ceea ce ar putea duce la încercarea de demitere, impeachment, a lui Trump, precum este și Kurt Volker, fost ambasador SUA la NATO și fost trimis al lui Trump pentru relațiile cu Ucraina.
Despre Brexit, săptămânalul mediilor de finanțe britanice The Economist pune un titlu ce pare ieșit din filmul Nașul: "Boris Johnson face Uniunii Europene o ofertă pe care aceasta poate s-o refuze". The Telegraph, la Londra, scrie însă că Boris Johnson ar putea perturba UE din interior dacă va fi obligat să amâne Brexit, de pildă opunând un veto bugetului UE pe următorii șapte ani, buget care are nevoie de unanimitate. Este citat și un parlamentar Tory care spune că dacă Brexitul e amânat, atunci Johnson al trebui să-l trimită pe Nigel Farage Comisar UE din partea Marii Britanii.
Deocamdată, Londra nu a propus un candidat. Teoretic, săptămâna aceasta trebuia să se încheie și ciclul audierilor candidaților Comisari Europeni de către comitetele din Parlamentul European care le vor superviza activitatea, însă asta se va prelungi și săptămâna viitoare, pentru a-i audia pe cei propuși iarăși de România și Ungaria, dar și pe acei candidați a căror prestație a fost insuficient de convingătoare: polonezul Janusz Wojciechowski, suedeza Ylva Johansson, dar mai ales franțuzoaica Sylvie Goulard. Tot The Economist scrie, sub titlul Privilegiu parlamentar (în ediția pe hârtie), despre respingerea Rovanei Plumb și a maghiarului László Trócsányi.
„A cere scalpul cel puțin al unui candidat comisar a devenit o tradiție pentru legislativul ales al UE”, scrie The Economist. Săptămânalul estimează că, întrucât cei doi respinși până acum sunt o socialistă (Rovana Plumb) și un membru al PPE (László Trócsányi), stânga și dreapta, se va căuta acum, pentru echilibru, respingerea cuiva de la Renew Europe, de preferință un occidental. Asta face ca toți ochii să se îndrepte spre candidata lui Macron, Sylvie Goulard, care, împreună cu comisarii României, Ungariei, Poloniei și Suediei, va trebui să se prezinte în fața parlamentului în următoarele zile.
Stéphane Séjourné, un europarlamentar membru Renew Europe și al comitetului pentru afaceri legale care a respins-o pe Plumb scrie într-un bilet de opinii pentru site-ul american Politico că decizia de a o exclude pe ea și pe maghiarul Trócsányi a fost luată pentru a menține cele mai înalte standarde de integritate.
La Bruxelles, Le Soir scrie fără menajamente despre “schilozii comisari europeni”, schilozi politic, se înțelege, zicând că „niciodată consituirea Comisiei europene nu a fost mai haotică decât acum, cu echipa Ursulei von der Leyen”.
Ginger Baker: o poveste cu un obit
În sfârșit, mai toate ziarele britanice publică un obit, un necrolog, după moartea, duminică, a unuia din legendarii creatori ai rockului, toboșarul și poetul de la Cream Ginger Baker.
Mort duminică la venerabila vârstă de 80 de ani, roșcatul toboșar cu „o tehnică supraomenească”, cum scrie The Telegraph, a marcat rockul clasic, din vremea albumelor-concept, bătând cu John Mayall și Eric Clapton și aducând în rock și blues o inimitabilă alunecare spre jazz. The Guardian scrie despre animozitatea dintre Ginger Baker și Jack Bruce și cum o încercare de a reuni grupul Cream în New York în 2005 s-a încheiat cu cei doi înjurându-se pe scenă și părăsind concertul. Și, desigur, ni se amintește cum Ginger Baker a dat foc unui hotel în turneu în Europa.
The Times scrie cu amuzament reținut despre violența lui Ginger Baker, excesele lui cu drogurile, caracterul lui asocial și cum lui Eric Clapton îi era frică de el.
Să ne mai amintim și de minunatul și misteriosul poem simbolic Pressed Rat and Warthog, scris de Ginger Baker în maniera lui Lewis Carol, pe albumul Wheels of Fire:
Pressed Rat and Warthog have closed down their shop.
They didn't want to - it was all they had got :
Selling atonal apples, amplified heat,
And Pressed Rat's collection of dog' legs and feet.
Ah, iar Ginger Baker, cum o scrie tot The Times, intra într-o criză de nervi când auzea despre Led Zeppelin.
Facebook Forum