Actrița Viorica Vodă, protagonistă în filmul Filantropica realizat acum două decenii în regia lui Nae Caranfil, a expus pe scena Galei Gopo consecințele interpretării unui rol care a creat o imagine falsă despre ea. Juca rolul Dianei, o tânără fără inhibiții care devine iubita profesorului Octavian, interpretat de Mircea Diaconu.
„Nu eram pregătită pentru tot ce a însemnat expunere și consecințele expunerii. Am făcut psihoterapie ani de zile pentru hărțuirea sexuală din sistem, nu din afara lui. Sunt foarte mulți directori de teatru, regizori, care se pare că m-au confundat cu personajul”, s-a confesat actrița.
Mesajul actriței la maturitate, ea însăși mamă a unei fete, astăzi studentă, s-a adresat tinerelor care ar trebui să aibă curaj în construirea carierei, să nu tacă dacă sunt hărțuite.
Reacțiile la declarația Vioricăi Vodă s-au produs în surdină: o colegă din distribuție a dorit să dreagă busuiocul cu un discurs pozitiv, alții au ignorant-o considerând-o un incident oarecare. Excepție a făcut actrița Katia Pascariu, premiată pentru rolul din filmul „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, care a menționat tăcerea din jurul confesiunii și a adăugat referitor la abuzuri: „foarte multe dintre noi le vedem în fiecare zi”.
Cultura la Dubă a citat mai multe declarații care subliniază abuzuri asupra tinerilor actori încă din facultate. „Considerate prea grase, prea urâte, prea șterse, unele studente au renunțat la actorie”, scrie Alexandra Tănăsescu pe Facebook.
Violența de gen în România
Eurobarometrul special pe 2016 privind violența de gen indică o mentalitate care pune în pericol integritatea fizică și psihică a femeilor din România.
Cu un procent de 55% respondenți care cred că violul poate fi justificat de îmbrăcămintea „sexy”, de starea de ebrietate a persoanei sau de acordul de a merge acasă cu un bărbat, românii se situează pe primul loc în UE în ce privește justificarea violului. Media europeană este de 27%.
Hărțuirea sexuală a colegelor nu ar trebui să fie ilegală, spun 29% din cei chestionați, iar 3% nu consider greșite sau ilegale transmiterea de mesaje nesolicitate cu conținut sexual explicit.
Ce se poate face
Centrul Filia este o organizație înființată în anul 2000 care sprijină egalitatea de gen, emanciparea femeilor și reprezintă prin programe și advocacy interesele femeilor din România.
Andreea Rusu, directoarea executivă a asociației, a comentat pentru Europa Liberă cazul Viorica Vodă: „Reacția la Gală a fost regretabilă: practic s-a obținut prin lipsa de reacție, de compasiune, bagatelizarea mărturisirii actriței. Nu e de mirare, fiindcă la noi campania #MeToo din 2018, cu impact în toată lumea civilizată a fost invizibilă”.
Andreea Rusu consideră că declarația Vioricăi Vodă constituie un moment bun pentru repunerea pe agenda publică a subiectului hărțuirii sexuale.
Din 2016, Centrul Filia a inițiat programe cu accent pe hărțuire în școli și universități, împreună cu grupuri de studente. A existat un caz documentat de mass-media la SNSPA unde un profesor hărțuia studentele trimițându-le fotografii explicite sexual. Reclamat la Comisia de Etică a Universității, profesorul a fost scos din activitatea de predare și trecut în cercetare, dar cu același salariu. O sancțiune blândă.
Organizația oferă de mai mulți ani informare și consiliere pe subiectul hărțuirii sexuale, dar cazurile ajung rar în instanță, fiindcă femeile hărțuite se tem de consecințele asupra carierei lor.
„Este o relație de putere care intimidează, intervine și jena de a spune public. În România există tendința de a blama victima și de a proteja agresorul”, a mai spus Andreea Rusu.
Reacții târzii
Viorica Vodă, lansată în Filantropica și distribuită ulterior într-o serie de filme ca Mama ta n-ar trebui să știe asta, Bolnavă de iubire, Vocea inimii, Sex Traffic și altele, a resimțit șocul propriei mărturisiri, fiind ignorată sau chiar acuzată pe rețelele sociale că vrea să își facă publicitate.
Totuși, colegi de breaslă și cetățeni obișnuiți i-au admirat atitudinea și au încurajat-o.
„Am urmărit însă un pic năucă lipsa totală de sprijin din jurul ei, ba mai mult, persiflarea experienței de către Mara Nicolescu și încercarea tuturor de a trece peste. E ca la accidente probabil, treci repede si nu te uiți ca să nu vezi creieri și sânge pe asfalt. Un pic de dreptate a făcut Katia Pascariu când și-a primit premiul și a decis să puncteze aceste aspecte și îi mulțumesc pentru omenie și normalitate”, scrie Oana Bucur pe Facebook în 4 mai.
„Am rămas de aseară cu povestea Vioricăi Vodă și cu discursul Dorinei Chiriac, ambele puternice în contexte diferite. Și apropo de ce a zis Katia, că ar trebui la un moment dat să prezinte gala și o femeie - după mine Dorina ar fi persoana perfectă”, notează actorul István Téglás, premiat la Gala Gopo pentru rolul din filmul Luca. Téglás cunoaște ce însemnă discriminarea și homofobia care i-au produs în trecut depresii.
„Câteodată se exagerează”
Miriam Cuibus, actriță la Teatrul Național din Cluj și cadru didactic la Facultatea de Teatru a Universității Babeș Bolyai, cunoaște profesia și teoretic și din interior. Își amintește că au existat incidente iscate de incompatibilitatea dintre câte un regizor și echipă. Nu are amintiri proprii de hărțuială sexuală, dar știe cazuri. La Teatrul Național din Timișoara, unde și-a făcut stagiatura între anii 1980-1984, un regizor „era chitit pe o actriță”. Dar, în acei ani, nimeni nu scotea o vorbă.
Profesoara de pedagogie a artei actorului crede că uneori, de când cu corectitudinea politică, spune ea, câteodată se exagerează în considerarea oricărei atingeri ca abuz.
„Încă din anul I îi previn pe studenți să nu se sperie, a învăța arta actoricească presupune și atingere, pentru a corecta o postură, un gest, o poziție”, a declarat ea pentru Europa Liberă.
La Cluj s-a discutat mult în anii 2017-2018 despre un caz de agresiune suferit de actrița Eva Imre de la Teatrul Maghiar de Stat chiar la premiera spectacolului Rosmersholm. Ea a fost bruscată de regizorul Zholdak, nemulțumit de interpretarea ei. S-a lăsat cu apeluri la 112, cu poliție, dar o plângere nu a fost depusă.
Iată cum își amintesc actorii, citați de publicația Átlátszo, repetițiile dure la spectacol și atitudinea agresivă a regizorului: „Nu l-au interesat limitele noastre. Îmi amintesc că a zis că noi suntem câinii lui și că trebuie să-l ascultăm ca câinii pe stăpânul lor”. (Rita Sigmond).
„Niciodată nu a spus ce vrea să facă, cred că de asta a cauzat un șoc faptul că a început să arunce cu cești de porțelan în zidul decorului. M-am speriat, ceștile au zburat la milimetru lângă urechea colegei mele. Asta e deja la limită, aerul îngheață în jur”. (Balázs Bodolai).
După incidentul din 27 februarie 2017, seara premierei, Tompa Gábor, directorul teatrului a dispus o anchetă, însă a adăugat că actrița brutalizată „nu va face nimic pentru că asta n-are niciun rost”. Într-o discuție citată de Átlátszo, directorul spune că agresiunea trebuie văzută ca un risc al meseriei.
După un an și jumătate Eva Imre a decis să nu acționeze: „După cele întâmplate aș fi putut să înaintez o reclamație, dar după o serie de frământări am decis că nu o să fac nimic. Motivul este că de-a lungul timpului am început să fiu atașată din ce în ce mai mult de spectacol, iar lupta și-a pierdut sensul. Spectacolul a devenit foarte important pentru că m-am putut concentra pe profesia mea și am reușit să prelucrez rănile pe care le-am primit”, le-a declarat jurnaliștilor.
